Titan în ser

Informatii generale

Titanul este un metal de culoare gri-argintie ce se gaseste in natura sub mai multe forme cum ar fi dioxidul de titan sau diverse aliaje.  

Dioxidul de titan reprezinta 70% din totalul pigmentilor din intreaga lume si este utilizat pe scara larga pentru a oferi albul si opacitatea diferitelor produse, cum ar fi vopselele, materialele plastice, hartia, cernelurile, produsele alimentare, pasta de dinti, precum si produsele cosmetice si de ingrijire a pielii, care ajuta la protejarea de lumina ultravioleta. Capacitatea sa de a fi colorat face din acesta un metal popular in body piercing.

Pentru ca este biocompatibil (non-toxic si nu este respins de organism) dioxidul de titan este utilizat in medicina in implanturile chirurgicale sau dentare, care se pot mentine astfel pana la 20-30 de ani. Deoarece titanul este non-magnetic, pacientii cu implanturi pot fi examinati in conditii de siguranta prin rezonanta magnetica.

Titanul este non-toxic, indiferent de calea de parundere (dermica, inhalatorie sau prin ingestie) chiar si in doze mari. Se estimeaza ca 0.8 mg de titan este ingerat de oameni in fiecare zi, dar cea mai mare parte este eliminata fara a fi absorbita.

Dioxidul de titan a fost incadrat recent, de catre Agentia Internationala pentru Cercetare in Domeniul Cancerului (IARC) in grupa 2B, ca substanta posibil cancerigena la om. Este important sa intelegem ca deciziile luate de IARC sunt bazate pe dovezi specifice, care au aratat ca nivelele ridicate de pulbere ultrafina de dioxid de titan determina cancer de tract respirator superior la sobolanii expusi prin inhalare sau instilatie intratraheala. Seria de evenimente care produce cancerul pulmonar la sobolan, cum ar fi depunerile de particule, clearance-ul pulmonar afectat, leziunile celulare, fibroza, mutatiile si in cele din urma aparitia celulelor maligne, a fost, de asemenea, observata la persoanele care lucreaza in medii cu praf de dioxid de titan. Prin urmare, modificarile constatate la animale au fost considerate de catre IARC ca fiind relevante pentru persoanele care sunt expuse la locul de munca. De exemplu, cei care  lucreaza cu dioxid de titan pot fi expusi la concentratii ridicate de praf in timpul procesului de ambalare, frezare, curatare si intretinere, in cazul in care nu exista suficiente masuri de control.

Cu toate acestea, trebuie remarcat faptul ca studiile umane efectuate pana in prezent nu sugereaza o asociere intre expunerea profesionala la dioxid de titan si un risc crescut de fibroza pulmonara, cancer sau alte afectiuni^2;3.

Recomandari pentru determinarea titanului seric – evaluarea expunerii la titan².

Pregatire pacient – à jeun (pe nemancate)¹.

Specimen recoltat – sange venos¹.

Recipient de recoltare – vacutainer ce contine EDTA ca anticoagulant¹.

Prelucrare necesara dupa recoltare – se separa serul prin centrifugare¹.

Volum proba – 2 mL ser¹.

Stabilitate proba – probele de ser se pastreaza la temperatura camerei la frigider pana in momentul lucrului¹.

Metoda – spectrometrie cu absorbtie atomica (AAS)¹.

Valori de referinta – <7.7 μg/L¹.

Bibliografie

1. Laborator Synevo. Referinte specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog.

2. Jill C.Merill, et al. Metals. In Principles and Methods of Toxicology. Taylor & Francis, 4th Edition, 2001,665-667.

3. International Agency for Research on Cancer (IARC): Titanium dioxide (IARC Group 2B), Summary of data reported, Feb. 2006.