Informații generale
Virusul respirator sincițial (RSV) este unul dintre cele mai frecvente virusuri care afectează copiii din întreaga lume și este recunoscut din ce în ce mai mult ca un agent patogen important la adulți, în special la vârstnici1. Cel mai frecvent scenariu clinic întâlnit în infecția cu RSV este o infecție a căilor respiratorii superioare, dar care se prezintă frecvent la copiii mici ca bronșiolită, o boală a căilor respiratorii inferioare cu obstrucție mică și poate evolua rar la pneumonie, insuficiență respiratorie, apnee și moarte1,2,3.
RSV se răspândește de la persoană la persoană prin picături respiratorii, iar perioada de incubație după inoculare variază de la 2 la 8 zile, în funcție de factorii gazdei, cum ar fi vârsta pacientului. După inoculare în mucoasa nazofaringiană sau conjunctivală, virusul se răspândește rapid în tractul respirator, unde vizează mediul său preferat de creștere: celulele epiteliale ciliate apicale4.
Răspunsul imun inflamator al gazdei este declanșat, incluzând atât activarea umorală, cât și citotoxică a celulelor T, iar o combinație de citotoxicitate virală și răspunsul citotoxic al gazdei determină necroză a celulelor epiteliale respiratorii. Cazurile mai severe pot să includă, de asemenea, obstrucția alveolară5,6. Testarea antigenului, este extrem de sensibilă la copiii mici (pana la varsta de 2 ani), dar nu și la copii de varste mai mari sau la adulți. Unele teste pot face diferența între subtipurile RSV (A și B), dar semnificația clinică a acestor subtipuri este încă neclară.
Prezența anticorpilor anti RSV IgA indică existența unei infecții active, fie că este vorba de o infecție primară, cronică sau reinfecție. Prezența anticorpilor anti RSV Ig G la sugari indică existența unei infecții cu RSV anterioare sau imunizarea transplacentara a unui nou-nascut, înainte de naștere, de la mamă. La adulți, un rezultat pozitiv semnalizează faptul că aceștia au trecut printr-o infecție cu RSV.
Recomandări pentru determinarea virusului sincițial respirator (RSV) IgG, IgA
- Validarea diagnosticului bolilor respiratorii acute produse de virusul sincițial respirator
Specimen recoltat – sânge venos5
Prelucrare necesară după recoltare – Se centrifughează, iar serul se alicotează într-un tub steril5.
Volum probă –1 mL
Metodă – imunoflorescență
Valori de referință
- Anticorpi anti Parainfluenzavirus 1 (IgG și IgM) <1:40
- Anticorpi anti Parainfluenzavirus 2 (IgG și IgM) <1:40
- Anticorpi anti Parainfluenzvirus 3 (IgG și IgM) <1:40
Bibliografie
- Borchers, A. T., Chang, C., Gershwin, M. E., & Gershwin, L. J. (2013). Respiratory syncytial virus–a comprehensive review. Clinical reviews in allergy & immunology, 45(3), 331–379. https://doi.org/10.1007/s12016-013-8368-9
- Randall G. Fisher, James E. Crowe, Jr., Teresa R. Johnson, Yi-Wei Tang, Barney S. Graham, Passive IgA Monoclonal Antibody Is No More Effective Than IgG at Protecting Mice from Mucosal Challenge with Respiratory Syncytial Virus, The Journal of Infectious Diseases, Volume 180, Issue 4, October 1999, Pages 1324–1327, https://doi.org/10.1086/315037
- Piedimonte, G., & Perez, M. K. (2014). Respiratory syncytial virus infection and bronchiolitis. Pediatrics in review, 35(12), 519–530. https://doi.org/10.1542/pir.35-12-519
- González, P. A., Bueno, S. M., Carreño, L. J., Riedel, C. A., & Kalergis, A. M. (2012). Respiratory syncytial virus infection and immunity. Reviews in medical virology, 22(4), 230–244. https://doi.org/10.1002/rmv.1704
- Okiro, E. A., Sande, C., Mutunga, M., Medley, G. F., Cane, P. A., & Nokes, D. J. (2008). Identifying infections with respiratory syncytial virus by using specific immunoglobulin G (IgG) and IgA enzyme-linked immunosorbent assays with oral-fluid samples. Journal of clinical microbiology, 46(5), 1659–1662. https://doi.org/10.1128/JCM.02190-07
- Borochova, K., Niespodziana, K., Focke-Tejkl, M. et al. Dissociation of the respiratory syncytial virus F protein-specific human IgG, IgA and IgM response. Sci Rep 11, 3551 (2021). https://doi.org/10.1038/s41598-021-82893-y
