Virus varicelo-zosterian – ADN in LCR

Informații generale

Atât varicela, cât și herpesul zoster, cauzate de virusul varicelo-zoster (VZV), sunt asociate cu  afectarea sistemului nervos central. Oportunitatea de a detecta virusul în lichidul cefalorahidian (LCR) s-a îmbunătățit dramatic, odata cu introducerea tehnologiei PCR. Ca urmare, VZV este diagnosticat ca fiind unul dintre cele mai frecvente virusuri care afectează SNC și a devenit evident că această boală include un spectru larg de manifestări.

Cele mai evaluate manifestări ale SNC sunt encefalita care se asociază atât cu varicelă, cât și cu herpes zoster, și cerebelita, care apare predominant la copiii cu varicelă. Alte manifestări au fost investigate mai puțin, pe scară largă. Incidența bolii cerebrovasculare cauzate de VZV a fost doar puțin studiată și, în plus, unele date indică faptul că vasculita ar putea fi implicată și în alte manifestări ale SNC, cum ar fi encefalita asociată cu herpes zoster.

Din acest motiv, infecția SNC cu VZV trebuie suspectată în mai multe sindroame neurologice, iar diagnosticul ar trebui să se bazeze pe analiza LCR, pentru detectarea ADN-ului VZV prin PCR și/sau pe producția de anticorpi intratecali.

Prognosticul este raportat ca favorabil la copii, dar sunt disponibile puține studii de urmărire. Mai mult, la adulți, se raportează că prognosticul este bun în termeni generali, dar studiile ulterioare indică  și apariția de sechele neurologice mai grave, inclusiv afectări ale cogniției. La femeile însărcinate varicela este, de asemenea, problematică: sarcina crește riscul de boală severă la mamă, iar VZV poate afecta fătul și poate duce la anomalii congenitale (sindromul varicelos congenital)⁸.

Diagnosticul varicelei și zosterului se face cel mai adesea clinic pe baza existenței erupțiilor cutanate veziculoase dermatomale caracteristice, generalizate sau unilaterale. Excepțiile notabile includ următoarele caracteristici: erupții cutanate atipice, cum ar fi zosterul diseminat sau o erupție dermatomală minimă sau absentă; herpes simplex zosteriform; varicela mitigată, la indivizii vaccinați; erupții cutanate cauzate de enterovirusuri, poxvirusuri, rickettsie, reacții la medicamente sau dermatită de contact; infecția cu VZV în absența unei erupții cutanate¹.

Pentru diagnosticul de laborator al infecției cu VZV, următoarele abordări sunt în prezent cele mai utile: PCR din material prezent în vezicule (prezentat ca tampoane, lichid sau cruste^9,10), saliva^9,11 și lichidul cefalorahidian, dacă sunt prezente simptome sau semne neurologice^12,13. Detectarea antigenelor VZV prin imunofluorescență directă din vezicule este, de asemenea, rapidă și specifică, dar mai puțin sensibilă decât PCR¹⁴.

În timpul varicelei și zosterului, ADN-ul viral poate fi detectat în salivă, iar această metodă este utilă din punct de vedere diagnostic și specifică la pacienții simptomatici cu sau fără erupție cutanată^10,11,15. PCR împreună cu secvențierea unor segmente specifice ale genomului viral pot fi utilizate pentru a determina dacă VZV este rezistent la tratamentul cu aciclovir^1,15.

 Recomandări pentru determinarea virusului varicelo-zosterian ADN din LCR

• Detectarea calitativă a ADN-ului virusului varicelo-zosterian^1-16

Specimen recoltat – lichid cefalo-rahidian¹⁶

Recipient de recoltare – recipient steril¹⁶

Volum probă – 2 mL¹⁶

Metodă – Real-Time Polymerase Chain Reaction (PCR)¹⁶

Raportare rezultat: negativ/pozitiv

Un rezultat negativ nu exclude posibilitatea infecției cu virusul varicelo-zosterian (VZV). Acest test trebuie utilizat numai pentru pacienții cu antecedente clinice și simptome compatibile cu infecția cu VZV și trebuie interpretat în contextul tabloului clinic. Acest test nu este utilizat pentru screening-ul pacienților asimptomatici¹⁶.

 Bibliografie

1. Gershon, A. A., Breuer, J., Cohen, J. I., Cohrs, R. J., Gershon, M. D., Gilden, D., Grose, C., Hambleton, S., Kennedy, P. G., Oxman, M. N., Seward, J. F., & Yamanishi, K. (2015). Varicella zoster virus infection. Nature reviews. Disease primers, 1, 15016. https://doi.org/10.1038/nrdp.2015.16.
2. Gershon, A. A., & Gershon, M. D. (2013). Pathogenesis and current approaches to control of varicella-zoster virus infections. Clinical microbiology reviews, 26(4), 728–743. https://doi.org/10.1128/CMR.00052-13.
3. Arvin, A.M., Gilden, D.H. In: Fields Virology. Knipe D, Howley P, editors. Lippincott; 2013. pp. 2015–2057.
4. Stowasser, M., Cameron, J., & Oliver, W. A. (1990). Diaphragmatic paralysis following cervical herpes zoster. The Medical journal of Australia, 153(9), 555–556. https://doi.org/10.5694/j.1326-5377.1990.tb126199.x.
5. Jellinek, E. H., & Tulloch, W. S. (1976). Herpes zoster with dysfunction of bladder and anus. Lancet (London, England), 2(7997), 1219–1222. https://doi.org/10.1016/s0140-6736(76)91144-2.
6. Umehara, T., Sengoku, R., Mitsumura, H., & Mochio, S. (2011). Neurological picture. Findings of segmental zoster paresis on MRI. Journal of neurology, neurosurgery, and psychiatry, 82(6), 694. https://doi.org/10.1136/jnnp.2010.235127.
7. Choi, J. Y., Kang, C. H., Kim, B. J., Park, K. W., & Yu, S. W. (2009). Brachial plexopathy following herpes zoster infection: two cases with MRI findings. Journal of the neurological sciences, 285(1-2), 224–226. https://doi.org/10.1016/j.jns.2009.05.016.
8. Sauerbrei, A., & Wutzler, P. (2007). Herpes simplex and varicella-zoster virus infections during pregnancy: current concepts of prevention, diagnosis and therapy. Part 2: Varicella-zoster virus infections. Medical microbiology and immunology, 196(2), 95–102. https://doi.org/10.1007/s00430-006-0032-z.
9. Leung, J., Harpaz, R., Baughman, A. L., Heath, K., Loparev, V., Vázquez, M., Watson, B. M., & Schmid, D. S. (2010). Evaluation of laboratory methods for diagnosis of varicella. Clinical infectious diseases : an official publication of the Infectious Diseases Society of America, 51(1), 23–32. https://doi.org/10.1086/653113.
10. Harbecke, R., Oxman, M. N., Arnold, B. A., Ip, C., Johnson, G. R., Levin, M. J., Gelb, L. D., Schmader, K. E., Straus, S. E., Wang, H., Wright, P. F., Pachucki, C. T., Gershon, A. A., Arbeit, R. D., Davis, L. E., Simberkoff, M. S., Weinberg, A., Williams, H. M., Cheney, C., Petrukhin, L., … Shingles Prevention Study Group (2009). A real-time PCR assay to identify and discriminate among wild-type and vaccine strains of varicella-zoster virus and herpes simplex virus in clinical specimens, and comparison with the clinical diagnoses. Journal of medical virology, 81(7), 1310–1322. https://doi.org/10.1002/jmv.21506.
11. Gershon, A. A., Chen, J., & Gershon, M. D. (2015). Use of Saliva to Identify Varicella Zoster Virus Infection of the Gut. Clinical infectious diseases : an official publication of the Infectious Diseases Society of America, 61(4), 536–544. https://doi.org/10.1093/cid/civ320.
12. Pahud, B. A., Glaser, C. A., Dekker, C. L., Arvin, A. M., & Schmid, D. S. (2011). Varicella zoster disease of the central nervous system: epidemiological, clinical, and laboratory features 10 years after the introduction of the varicella vaccine. The Journal of infectious diseases, 203(3), 316–323. https://doi.org/10.1093/infdis/jiq066.
13. Jääskeläinen, A. J., Piiparinen, H., Lappalainen, M., & Vaheri, A. (2008). Improved multiplex-PCR and microarray for herpesvirus detection from CSF. Journal of clinical virology : the official publication of the Pan American Society for Clinical Virology, 42(2), 172–175. https://doi.org/10.1016/j.jcv.2008.01.003.
14. Vázquez, M., LaRussa, P. S., Gershon, A. A., Steinberg, S. P., Freudigman, K., & Shapiro, E. D. (2001). The effectiveness of the varicella vaccine in clinical practice. The New England journal of medicine, 344(13), 955–960. https://doi.org/10.1056/NEJM200103293441302.
15. Sauerbrei, A., Taut, J., Zell, R., & Wutzler, P. (2011). Resistance testing of clinical varicella-zoster virus strains. Antiviral research, 90(3), 242–247. https://doi.org/10.1016/j.antiviral.2011.04.005.
16. Mayo Clinic. Mayo Medical Laboratories. Test Catalog. [on-line]: https://www.mayocliniclabs.com/test-catalog/overview/81241#Overview [Accesat la data 21.03.2022].