Virusul encefalitei de capușă (TBEV) IgG, IgM

Informații generale Virusul encefalitei de capușă (TBEV) IgG, IgM

TBEV(Tick Born encephalitis virus) este o boală infecțioasă virală umană care implică sistemul nervos central¹. Encefalita este cauzată de virusul encefalitei transmise de căpușe (TBEV), un membru al familiei Flaviviridae. Căpușele, în special căpușele din familia Ixodidae, acționează atât ca vector cât și ca rezervor pentru TBEV².

Sunt descrise trei subtipuri de virus: european sau virusul encefalitei de căpușă de vest, virusul siberian al encefalitei de căpușă și virusul rusesc al encefalitei de primăvară-vară. Se transmite prin intermediul insectelor (căpușe și uneori țânțar) hematofage. Căpușele responsabile sunt Ixodes ricinus şi Ixodes persulcatus. Prima se găsește și în România în toate regiunile țării.

Rezervorul este reprezentat de rozătoarele mici și de căpușe, omul fiind gazdă finală.Transmiterea se face pe cale cutanată prin înțepăturile de insectă, prin ingestia de lapte de la animale infectate, pe cale respiratorie prin aspirarea dejecțiilor de căpușă sau în laborator. În zonele endemice de boală, persoanele cu expunere recreativă sau profesională la mediul rural sau în aer liber (de exemplu, vânători, lucrători forestieri, fermieri) sunt potențial expuse riscului de infectare prin contactul cu căpușele infectate⁴.

Cazurile de TBE apar deci cel mai frecvent la oamenii din zonele rurale și în cea mai înaltă perioadă de activitate a căpușelor, respectiv între aprilie și noiembrie. Transmiterea de la om la om nu a fost raportată, cu excepția transmiterii verticale, de la o mamă infectată la făt^6,7. Boala prezintă 2 faze: faza inițială (2-4 zile) cu simptome generale atipice urmată de remisiune (4-7 zile) pentru ca apoi să se declanșeze faza secundară, cu semne de inflamație a SNC ca, meningita sau meningoencefalita, ce poate dura 1-3 săptămâni.

Convalescența este lungă, cu sechele (30-60%) dintre care unele permanente, neurologice (2-4%).^12-15 Diagnosticul serologic se bazează pe  detectarea IgM specifice din sânge sau LCR. Serologia indică tardiv existența unei infecții în antecedente și statusul postvaccinare, prin apariția de Ac IgG. Criterii de laborator pentru cazul confirmat-cel putin unul din urmatoarele: anticorpi specifici IgM si IgG anti TBE in sange, anticorpi specifici IgM in LCR,  seroconversie cu creșterea de patru ori a anticorpilor specifici anti TBE in seruri pereche, detectia de acid nucleic viral TBE intr-o proba clinică, izolarea virusului TBE dintr-o proba.¹⁵

În timpul primei faze a bolii, cele mai frecvente valori de laborator modificate sunt număr scăzut de celule albe din sânge (leucopenie) și un număr scăzut de trombocite (trombocitopenie)⁸. Enzimele hepatice din ser pot fi, de asemenea, ușor crescute. După debutul bolii neurologice, în timpul celei de-a doua faze se constată de obicei o creștere a numărului de globule albe din sânge și lichidul cefalorahidian (LCR). Virusul poate fi izolat din sânge în timpul primei faze a bolii. Diagnosticul de laborator implică de obicei, detectarea IgM specifice fie în sânge, fie în LCR, care apar de obicei mai târziu, în timpul celei de-a doua faze a bolii^9,10.

 Recomandări pentru determinarea virusului encefalitei de căpusă IgG, IgM¹¹

• Evaluarea celor mai frecvente boli transmise de căpușe, inclusiv boala Lyme
• Evaluarea pacienților cu antecedente sau cu suspiciune de expunere la căpușe care prezintă febră, mialgie, cefalee, greață și alte simptome nespecifice
• Studii seroepidemiologice ale prevalenței infecției la anumite populații

 Specimen recoltat – sânge venos¹¹

Prelucrare necesară după recoltare

• Proba se centrifughează și se alicotează serul într-un tub steril¹¹.

Volum probă – 1 mL¹¹

Cauze de respingere a probei¹¹

• Specimen hemolizat
• Specimen icteric
• Specimen lipemic
• Specimen transportat necorespunzător (la căldură se inactivează)

Stabilitate probă – serul refrigerat timp de 10 zile¹¹

Metodă-EIA

Valori de referință :

• Anticorpi anti TBEV encephalitis IgG : < 16 RE/ml
• Anticorpi anti TBEV encephalitis IgM : < 0,8 Ratio
• Anticorpi anti TBEV encephalitis IgG + IgM       IgG: < 16 RE/ml       IgM: < 0,8 Ratio

Bibliografie

1. Bogovic, P., & Strle, F. (2015). Tick-borne encephalitis: A review of epidemiology, clinical characteristics, and management. World journal of clinical cases, 3(5), 430–441. https://doi.org/10.12998/wjcc.v3.i5.430
2. Laursen, K., & Knudsen, J. D. (2003). Tick-borne encephalitis: a retrospective study of clinical cases in Bornholm, Denmark. Scandinavian journal of infectious diseases, 35(5), 354–357. https://doi.org/10.1080/00365540310005305
3. Yoshii K. (2019). Epidemiology and pathological mechanisms of tick-borne encephalitis. The Journal of veterinary medical science, 81(3), 343–347. https://doi.org/10.1292/jvms.18-0373
4. Deviatkin, A. A., Kholodilov, I. S., Vakulenko, Y. A., Karganova, G. G., & Lukashev, A. N. (2020). Tick-Borne Encephalitis Virus: An Emerging Ancient Zoonosis?. Viruses, 12(2), 247. https://doi.org/10.3390/v12020247
5. Kubinski, M., Beicht, J., Gerlach, T., Volz, A., Sutter, G., & Rimmelzwaan, G. F. (2020). Tick-Borne Encephalitis Virus: A Quest for Better Vaccines against a Virus on the Rise. Vaccines, 8(3), 451. https://doi.org/10.3390/vaccines8030451
6. Ergunay, K., Tkachev, S., Kozlova, I., & Růžek, D. (2016). A Review of Methods for Detecting Tick-Borne Encephalitis Virus Infection in Tick, Animal, and Human Specimens. Vector borne and zoonotic diseases (Larchmont, N.Y.), 16(1), 4–12. https://doi.org/10.1089/vbz.2015.1896
7. Rudenko, N., Golovchenko, M., Cihlárova, V., & Grubhoffer, L. (2004). Tick-borne encephalitis virus-specific RT-PCR–a rapid test for detection of the pathogen without viral RNA purification. Acta virologica, 48(3), 167–171.
8. Achazi, K., Nitsche, A., Patel, P., Radonić, A., Donoso Mantke, O., & Niedrig, M. (2011). Detection and differentiation of tick-borne encephalitis virus subtypes by a reverse transcription quantitative real-time PCR and pyrosequencing. Journal of virological methods, 171(1), 34–39. https://doi.org/10.1016/j.jviromet.2010.09.026
9. Pulkkinen, L., Butcher, S. J., & Anastasina, M. (2018). Tick-Borne Encephalitis Virus: A Structural View. Viruses, 10(7), 350. https://doi.org/10.3390/v10070350
10. Ott, D., Ulrich, K., Ginsbach, P., Öhme, R., Bock-Hensley, O., Falk, U., Teinert, M., & Lenhard, T. (2020). Tick-borne encephalitis virus (TBEV) prevalence in field-collected ticks (Ixodes ricinus) and phylogenetic, structural and virulence analysis in a TBE high-risk endemic area in southwestern Germany. Parasites & vectors, 13(1), 303. https://doi.org/10.1186/s13071-020-04146-7
11. Mayo Clinic. Mayo Medical Laboratories. Test Catalog. [on-line]: https://www.mayocliniclabs.com [Accesat la data de 22.10.2021]
12. http://www.itg.be/itg/Uploads/MedServ/fsme2.jpg
13. http://www.rightdiagnosis.com/t/tick_borne_encephalitis/intro.htm#whatis
14. http://wwwnc.cdc.gov/travel/yellowbook/2014/chapter-3-infectious-diseases-related-to-travel/tickborne-encephalitis
15. https://www.cnscbt.ro/index.php/metodologii/tbe/477-tbe-metodologie/file