Tromboflebita o complicație redutabilă la nivel venos
Tromboflebita este consecința apariției unui proces inflamator survenit ca urmare a formării unui tromb (cheag de sânge) care blochează fluxul sanguin într-una sau mai multe vene. De obicei, se manifestă la nivelul membrelor inferioare, dar este posibil să apară și în alte zone ale corpului (gât sau membre superioare – mai rar). Vena afectată poate fi situată la suprafața pielii (tromboflebită superficială) sau în profunzime (tromboflebita venoasă profundă). Principalele cauze ale apariției sale includ traumatismele, intervențiile chirurgicale sau inactivitatea fizică prelungită.
Tromboflebita: simptome și diagnostic
Tromboflebita superficială se manifestă prin creșterea temperaturii la nivel local, sensibilitate și durere în zona afectată, înroșire, tumefiere. Atunci când este afectată o venă superficială, este posibil să fie vizibilă o zonă roșie și dură chiar subcutanat, aceasta fiind sensibilă la palpare.
Aproximativ jumătate dintre pacienții cu tromboflebita profundă (tromboza venoasă profundă-TPV) nu au semne vizibile de afectare. Dacă apar simptome, acestea se pot dezvolta brusc, în general la nivelul piciorului afectat și apar sub forma unui edem, durere sau sensibilitate locală (cheagurile se dezvoltă rapid, producând durere sporită, comparativ cu cele care se dezvoltă lent), precum și înroșire și/ sau căldură locală, la nivelul pielii membrului afectat.
Înainte de a efectua anumite testări, pacientul va fi evaluat pentru a estima probabilitatea de a avea tromboflebită superficială sau tromboflebita profundă. Evaluarea ia în considerare, pe lângă aceste semne și simptome, istoricul medical al pacientului.
Teste de laborator
D-dimeri: măsurarea valorilor biomarkerului D-dimer este recomandată în general persoanelor care prezintă simptomele unei tulburări de coagulare a sângelui sau celor cu risc crescut de a dezvolta o tulburare de coagulare a sângelui. Testul exclude, printre altele, și diagnosticul de tromboză venoasă profundă și are valoare predictivă asupra riscului de recurență a trombozei, la pacienții cu un episod de TVP în antecedente.
Hemograma: evaluează componentele sanguine, în special trombocitele, fragmente celulare care joacă un rol important în coagularea sângelui;
Timpul de protrombină (PT) și timpul parțial de tromboplastină activată (aPTT) – aceste teste evaluează cantitatea și funcția factorilor de coagulare ai sângelui, care poate stimula producția de trombi (cheaguri de sânge).
- Teste utile pentru diagnosticarea cauzei:
La un pacient fără factorii clasici de risc, dacă s-a evidențiat TVP la o vârstă fragedă (< 50 de ani) sau dacă se formează un cheag de sânge într-o zonă neobișnuită, se pot efectua teste suplimentare pentru a determina cauza de bază.
Aceste teste sunt importante pentru a determina riscul de apariție a TVP recurente. Astfel, unele teste pot fi recomandate pentru stabilirea etiologiei trombozei venoase profundă:
Anticoagulant lupic și anticorpi antifosfolipidici: pentru a ajuta la diagnosticarea sindromului antifosfolipidic (APS) – prezența de autoanticorpi care interferă cu procesul de coagulare a sângelui și este asociat cu formarea de cheaguri (episoade trombotice), dar și cu un număr scăzut de trombocite (trombocitopenie).
Mutația factorului V Leiden și factorului II (protrombina): pentru a identifica modificările genetice associate cu tulburări de coagulare, în cazul unor episode trombotice recurente.
Proteina C și Proteina S: pentru investigarea unor complicaţii tromboembolice neexplicabile, prin deficitul de sinteză a acestor proteine care contribuie la reglarea formării cheagurilor de sânge. Sunt adesea efectuate împreună, ca parte a investigației unei posibile tulburări de coagulare excesivă. Testele măsoară cantitatea fiecărei proteine și evaluează dacă acestea își îndeplinesc funcțiile în mod adecvat.
Antitrombina (Antitrombina III) – pentru investigarea unor complicaţii tromboembolice neexplicabile, în special la pacienţi <50 ani şi cu istoric familial pozitiv de evenimente trombotice și a unor episoade de tromboză venoasă cu localizări neobişnuite (ex. tromboza venelor mezenterice)
- Teste pentru monitorizarea tratamentului:
Timp de protrombină Quick – pentru a monitoriza terapia cu warfarină.
aPTT – pentru a monitoriza terapia cu heparină standard (nefracționată).
Anti-FXa (activitate reziduală Factor Xa) – pentru a monitoriza terapia standard cu heparină și, uneori, pentru a monitoriza terapia cu heparină cu greutate moleculară mică (LMWH).
Evaluarea prin imagistică, precum ecografia venoasă, venografia, RMN, sau angiografia pot ajuta la diagnosticarea unei tromboze venoase profunde.
Tromboflebita: cauze și factori de risc
Cauza principală a tromboflebitei este un cheag de sânge, care se poate forma într-o venă ca urmare a unei leziuni, a unei tulburări de coagulare a sângelui moștenite sau a unei imobilizări îndelungate de timp în urma spitalizării. Alți factori de risc pentru tromboflebita superficială sunt venele varicoase (cea mai frecventă cauză), existența într-o venă centrală a unui stimulator cardiac sau a unui cateter, care pot irita peretele vaselor de sânge și pot reduce fluxul sanguin, afecțiuni cronice precum cancer (recent sau recurent), boli de inimă (insuficiență cardiacă congestivă), boli de rinichi (sindrom nefrotic), boli pulmonare și sarcina.
De asemenea, sunt incriminate și utilizarea de pilule contraceptive sau administrarea unei terapii de substituție hormonală (care poate induce coagularea sângelui), fumatul, vârsta > 60 ani, obezitate, accident vascular cerebral.
Trombofeblita: tratament și complicații
Pentru tromboflebita superficială, se recomandă un tratament antiinflamator și eventual purtarea ciorapilor de compresie. O tromboflebită profundă reprezintă o urgență medicală și trebuie tratată în spital. Astfel se vor face tratamente cu anticoagulante sau pot fi recomandate îndepărtarea varicelor.
Complicațiile ce pot fi cauzate de tromboflebita superficială, sunt rare. În cazul unei persoane cu tromboflebită profundă, riscul acestora crește. Una dintre complicațiile grave este embolia pulmonară, care reprezintă blocarea bruscă a unei artere pulmonare cu un cheag de sânge ce a plecat de la venele trombozate ale piciorului. O altă complicație este sindromul postflebitic/ sindromul posttrombotic care apare ca urmare a unor episode repetate de tromboză venoasă profundă, apărute de-a lungul unei perioade lungi de timp (luni sau chiar ani).
Medicii recomandă evitarea sedentarismului, plimbări prelungite. Pentru evitarea complicațiilor, kinetoterapia poate deveni o necesitate pentru pacienți. Tratamentul depinde de localizarea tromboflebitei, amploarea sa, simptomele și starea medicală de fond, dar în general includ: aplicarea compreselor reci (în stadiul acut), ridicarea membrului afectat deasupra planului orizontal, încurajarea circulației (mersul pe jos) și a exercițiilor specifice membrelor, care activează pompa schelet-musculară. După vindecarea tromboflebitei, în absența unei reacții inflamatorii periflebitice, se pot efectua băi alternative la temperaturi de 28 – 38ºC (grade Celsius), alături de alte tipuri de proceduri de kinetoterapie. Balneoterapia constituie un mijloc favorabil în recuperarea funcțională a bolnavilor cu boală tromboembolică vindecată, cu sau fără sechele 8.
Dacă aveți în antecedente istoric legat de existența varicelor, este posibil să aveți și un risc de tromboflebită venoasă profundă. Dacă simțiți dureri ale memebrelor inferioare sau senzația de picior umflat după o zi de muncă, o călătorie cu avionul sau mașina, este un motiv întemeiat pentru a face o vizită la medicul dumneavoastră.
Referințe:
- https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/thrombophlebitis/symptoms-causes/syc-20354607
- https://www.healthline.com/health/thrombophlebitis
- https://labtestsonline.org/conditions/deep-vein-thrombosis-dvt
- https://www.healthline.com/health/superficial-thrombophlebitis#risk-factors
- https://www.qreferat.com/referate/medicina/KINETOTERAPIA-IN-AFECTIUNILE-V438.php
