Infecții fungice și afecțiuni cauzate de fungi
Auzim adesea vorbindu-se despre fungi sau despre infecțiile cauzate de aceștia (infecții fungice), dar câți dintre noi știm exact ce sunt aceștia? Care este diferența dintre fungi, virusuri și bacterii, sau ce au aceste microorganisme în comun? În trecut majoritatea infecțiilor grave erau cauzate de bacterii sau virusuri. Pe măsură ce s-au dezvoltat diferite strategii de combatere a acestor tipuri de infecții, fungii (ciupercile) au devenit agenți patogeni periculoși. Excluzând microorganismele menționate, infecțiile pot fi produse și de prioni sau paraziți.
Ce sunt fungii?
Fungii sunt microorganisme eucariote, uni- sau pluricelulare, heterotrofe (nu pot sintetiza singure substanțele organice, necesare hrănirii lor, din surse anorganice-minerale). Acestea sunt mult mai mari decât bacteriile, iar procesele lor metabolice au similitudini cu cele ale plantelor și animalelor. Pereții celulelor fungice sunt asemănători cu cei din celulele plantelor, dar sunt alcătuiți din chitină, și nu din mureină. Sunt organisme vegetative care nu fac parte din regnul vegetal, deoarece nu dispun de clorofilă, deci nu pot obține substanțe nutritive prin fotosinteză; în schimb, recurg la alte metode, cum ar fi descompunerea materiei organice.
Clasificarea morfologică permite împărţirea acestora în trei tipuri principale6:
- Filamentoşi (mucegaiuri) – formați din filamente numite hife, care se întrepătrund și formează micelii;
- Levuriformi (drojdii) – unicelulari, cu formă rotundă sau alungită, ce se multiplică în principal prin burjeonare (înmugurire).
- Dimorfici (mucegaiuri și drojdii) – care pot apărea sub două forme, în funcţie de condiţiile de mediu: forma de levuri se găseşte în ţesuturile organismelor parazitate sau la 37˚C in vitro, iar forma filamentoasă, apare atunci când sunt cultivate la temperatura camerei sau la 30˚C, pe mediile uzuale.
În cadrul regnulului Fungi, numărul total al speciilor de ciuperci cunoscute este de ordinul a 1,5 milioane și de-a lungul anilor, au fost descrise peste 69.000 de ciuperci (vizibile doar la microscop1).
Afecțiunile întâlnite frecvent, cauzate de fungi
Lista tuturor fungilor care au fost incriminați ca „agenți patogeni umani oportuniști” poate depăși 400 de specii, chiar dacă este limitată numai la acele specii pentru care sunt disponibile dovezi științifice medicale. Multe dintre speciile enumerate au fost întâlnite clinic într-o cazuistică redusă – de multe ori doar o dată sau de două ori și de aceea, mai puțin de 100 de specii fungice se apropie de statutul de agenți patogeni umani obișnuiți.
Caracteristicile tuturor micozelor invazive care au fost raportate în literatură, în ultimii 25 de ani sunt rezumate în tabelul următor:
| Tipul de infecție fungică | Agentul patogen | Semne și simptome într-o infecție fungică |
|---|---|---|
| Candidoze | Candida spp. | Forma acută: febră, frisoane, polimialgie, poliartralgie, leziuni cutanate, exsudate retiniene. Forma cronică: leziuni complicate cu necroză. Există diferite tipuri de candidoze: cutanate, vaginale, orale, orofaringiene, esofagiane, hepatosplenice, pulmonare, retiniene și sinuzite. |
| Aspergiloze | Aspergillus spp. | Febră persistentă și afectare pulmonară cu infiltrate pulmonare, ce nu se remit în timpul tratamentului cu antibiotice. Dureri toracice, pleurezie (acumulare de lichid între foițele pleurale ce provoacă la auscultație, zgomot particular de “frecare pleurală”, revărsat pleural, hemoptizie (eliminarea sângelui din plămâni). Prezența semnului Halo (Halo Sign – HS) și de semilună, pe imaginile pulmonare radiologice sau la tomograf computer (CT). Pacienții pot manifesta clinic și radiologic – sinuzită (inflamația sinusurilor). |
| Criptocoze | Cryptococcus neoformans | Simptome asemănătoare gripei; leziuni cutanate, cefalee, fără semne specifice de meningită. |
| Zygomicoze | Rhizopus spp. Absidia spp. Mucor spp. | Simptome asemănătoare Aspergilozei, cu dureri faciale sau oculare, hipestezie (hiposensibilitate) de regulă în regiunea zonei infectate, vedere încețoșată, dureri de cap, edem facial unilateral și congestie nazală sangvinolentă. |
| Alte infecții | – Malassezia furfur – Trichosporon spp. – Fusarium spp. – Pseudallescheria boydii – Scedosporium spp. – Alternaria spp. | – Adesea asociată cu pneumonie. – Leziuni cutanate și pulmonare. – Frecvent hemoculturi pozitive. Leziuni cutanate, mialgie severă. Apariția abcesului, cu simptomele conexe, în funcție de organul implicat. – Semne asemănătoare aspergilozei; pacienții prezintă răni/ plăgi infectate. |
Sursa:
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3103258/table/t2-mjhid-3-e2011001/?report=objectonly.
La acestea se adaugă cele cauzate de o serie de agenți patogeni endemici (endemic se referă la infecțiile care afectează populația, fie numai pe un anumit teritoriu, fie au cauze locale de producere, fie sunt specifice unei anumite regiuni, fie au caracter permanent în anumite regiuni). Aici putem enumera următoarele afecțiuni micotice:
- blastomicoze (agent patogen – Blastomyces dermatitidis) – pacienții prezintă leziuni ulcerative cutanate, afectarea tractului urogenital și, uneori, poate fi afectat sistemul nervos central.
- histoplasmoze (agent patogen – Histoplasma capsulatum) – cunoscută și sub denumirile de boala Darling sau „boala peșterilor’’. De regulă, pacienții sunt asimptomatici, rareori prezintă forme de gripă și doar în formele severe pot apărea simptome mai grave. Acestea apar la persoane cu un sistem imunitar slăbit sau cu boli pulmonare cronice (infiltrate pulmonare, hepato-splenomegalie, ulcerații cutanate).
- coccidioidomicoza este cauzată de Coccidioidis immitis, care populează solurile uscate, cu precipitații scăzute. Este cunoscută și sub denumirile de „febră a văii”, „febră californiană” sau boala Posadas–Wernicke. Se estimează că febra văii produce 15-30% dintre pneumoniile cu răspândire comunitară. Declanșează o afectare organică, în special infecții pulmonare cu diseminare la distanță (infecții care se transmit către alte zone/ organe, putând provoca osteomielită, artrită, meningită).
- para-coccidioidomicoza – agentul patogen – Paracoccidioidis brasiliensis. Declanșează infecții pulmonare cu diseminare la nivel cutanat, mucoasă și la nivelul ganglionilor limfatici.
- peniciloze produse de Penicillium marneffei. Este cauzator de leziuni ale pielii (infecții cutanate fungice), unghiilor, urechilor, căilor respiratorii superioare, plămânilor. Infecții generalizate cu apariția de focare viscerale (limfadenite, splenomegalie).
Infecții fungice – diagnostic și tratament
Diagnosticul se stabilește pe baza tabloului clinic și cu ajutorul unei culturi fungice. Recoltarea și transportul probei sunt importante pentru acuratețea diagnosticului. Viabilitatea levurilor poate fi afectată de căldura excesivă sau de frig, fiind recomandat ca transportul probei să se efectueze la temperatura mediului ambiant. Probele recoltate pot fi reprezentate de: folicul pilos, tegument, raclat unghial, secreție genitală, exsudat faringian, spută, aspirat transtraheal și lichid pleural, țesuturi din plăgi, lichid cefalorahidian, sânge, urină și materii fecale, în funcție de zona infectată.
Hemocultura este pozitivă doar în 50% dintre cazurile de infecţie fungică invazivă. O hemocultură pozitivă indică infecţia şi aceasta precede tratament antifungic.
Tratamentul are la bază administrarea antifungicelor, sub control medical, cu ajustarea dozelor la pacienţii cu insuficienţă hepatică sau renală. Termenul de „rezistenţă antifungică” descrie o relativă lipsă de sensibilitate in vitro a unui fung la un medicament antifungic, comparativ cu alte tulpini din aceeaşi specie. Ca exemplu, la sfârşitul anilor ‘90 au început să fie raportate cazuri de tulpini de C.albicans rezistente la fluconazol, care uneori sunt rezistente concomitent şi la alte medicamente din aceeași clasă, prin mecanism de rezistenţă încrucişată.
Dezvoltarea rezistenţei semnalată în ultimii ani este cauzată de folosirea prelungita sau inadecvată a antifungicelor. Tulpinile rezistente apar în special la pacienţii cu tratament antifungic prelungit sau la cei cu profilaxie secundară. În aceste situații este recomandată testarea sensibilităţii in vitro a tulpinilor fungice, înaintea iniţierii tratamentului antifungic2.
De regulă, aceste infecții se dezvoltă la pacienți cu sistem imunitar slăbit, care sunt diagnosticați deja cu afecțiuni grave. Unele tipuri de medicamente pot reduce capacitatea organismului de a eradica o astfel de infecție, dar există și numeroase antibiotice care distrug atât bacteriile din flora normală a organismului, cât și pe cele patogene. Astfel imunitatea organismului este afectată, iar ciupercile/ fungii au un teren propice de dezvoltare. Utilizarea pe termen lung a corticosteroizilor poate crește riscul de infecție fungică. Tratamentele împotriva cancerului, inclusiv chimioterapia și radiațiile, pot expune pacientul la un risc mai mare de a dezvolta o infecție fungică.
Conduita preventivă în infecția fungică
Dacă sistemul imunitar este slăbit, menținerea igienei personale poate fi eficientă în cazurile suspecte. Pielea curată și uscată, în special la nivelul plicilor cutanate, spălarea frecventă a mâinilor, evitarea utilizării comune a prosoapelor sau a altor produse de îngrijire, protejarea pielii, prin purtarea de papuci în dușuri comunitare, piscine și vestiare, sunt conduite recomandate.
În unele cazuri, medicul poate indica schimbarea dietei sau a altor obiceiuri zilnice, pentru a evita apariția unor astfel de infecții. Colaborarea pacientului cu medicul specialist este importantă și raportarea din timp a primelor semne, poate preveni dezvoltarea unei infecții fungice și a complicațiilor acesteia.
Referințe:
- https://www.cdc.gov/fungal/diseases/index.html
- https://www.healthline.com/health/fungal-infection#types
- https://www.niaid.nih.gov/diseases-conditions/fungal-disease-specific-research
- https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3103258/
- https://www.atitimisoara.ro/content/ghiduri/2005/01%20Algoritm%20de%20diagnostic%20si%20tratament%20in%20infectiile%20fungice%20la%20pacientul%20critic.pdf
