Cancerul ovarian și riscul său de apariție

Cancerul ovarian este a cincea cea mai frecventă cauză de deces la femei, raportat la toate tipurile de cancer. Potrivit Societății Americane a Cancerului (ACS), riscul de a dezvolta cancer de ovare, pe tot parcursul vieții, este de aproximativ 1 din 78. În Europa, în 2020, conform International Agency for Research on Cancer,  prevalența a fost de 190.105 cazuri,  iar incidența de 66.693.

În România, în anul 2020 au fost înregistrate 5.302 cazuri de cancer ovarian, un număr de 1.909 cazuri noi  și 1.121 de decese, cauzate de acest tip de tumoră.

Ovarele și cancerul ovarian

Ovarele au două funcții principale:

• Produc hormonii estrogeni și progesteron care sunt responsabili pentru dezvoltarea caracteristicilor sexuale secundare la femei (creșterea sânilor, a părului pubian) și reglarea ciclului menstrual.
• Produc ovule și le eliberează lunar, prin trompele uterine, în perioada fertilă.

Cancerul ovarian diagnosticat în stadii incipiente, în care boala este limitată doar la nivelul ovarului, are șanse mari să fie tratat cu succes. Forma invazivă este o cauză mai frecventă de deces, comparativ cu cancerul de col uterin, care este cel mai răspândit și ușor de detectat. În cele mai multe cazuri, cancerul ovarian este diagnosticat în stadii avansate și din acest motiv este dificil de tratat.

Tumorile ovariene pot fi benignesau maligne. Acestea se clasifică în trei categorii:

• Tumori epiteliale (majoritatea tumorilor ovariene) – acest tip de neoplasm ovarian începe în celulele epiteliale de la suprafața ovarelor.
• Tumori cu celule germinale (mai puțin de 2% din totalitatea tipurilor de neoplasm ovarian) – dezvoltate din celulele producătoare de ovule și sunt mai frecvente la femeile tinere.
• Tumori stromale (aproximativ 1% din totalitatea tumorilor ovariene) – derivă din țesuturile conjunctive ale ovarului, care produc estrogeni și progesteron.

În timp ce tumorile benigne nu se extind (nu metastazează), tumorile ovariene maligne se vor extinde atât local, cât și la distanță, dacă nu sunt diagnosticate la timp și tratate, metastazarea afectând uterul, vezica urinară, rectul și peritoneul abdominal. În cele din urmă, celulele tumorale vor ajunge în ganglionii limfatici și se vor răspândi în tot organismul. Chirurgia și chimioterapia sunt utilizate în mod frecvent pentru tratamentul unui neoplasm ovarian.

Cancerul ovarian: cauze și simptome

Ce este cancerul ovarian? Cum apare și care sunt cauzele? Deși au fost identificați factori care pot crește riscul de dezvoltare a cancerului ovarian, nu a fost identificată o cauză specifică, care să favorizeze apariția acestui tip de tumoră.

Numeroși factori au fost implicați în patogeneza cancerului ovarian: factorii de creștere ai celulelor epiteliale ovariene, factorii hormonali, oncogenele, antioncogenele și anomaliile cromozomiale. Conform Societății Americane a Cancerului, aproximativ 5 – 10% dintre cancerele ovariene au o cauză ereditară (genetică). Mai jos vom încerca să definim  cancerul ovarian și variantele genetice moștenite, asociate cu un risc crescut de apariție a acestei boli.

Sindroame ereditare de cancer mamar (sân) și ovar – au la bază mutațiile genetice transmise din generație în generație. Astfel, variante genetice patogene, moștenite, la nivelul genelor BRCA1 și BRCA2,  sunt asociate cu un risc semnificativ crescut de a dezvolta cancer ovarian. Pentru femeile cu variante patogene în gena BRCA1, riscul de  cancer ovarian este estimat la 35-70%, iar pentru femeile cu variante patogene la nivelul genei BRCA2, riscul este de 10-30%. Femeile ce nu posedă aceste variante genice patogene, prezintă de-a lungul vieții un risc de aproximativ 2%.

Cancerul ereditar de colon, nonpolipozic (sindromul Lynch) – variantele poligenice patogene moștenite  (MLH1, MLH3, MSH2, MSH6, TGFBR2, PMS1, PMS2) sunt asociate în principal cu un risc crescut de cancer de colon, însă la femei există și un risc mai mare de apariție a cancerului ovarian (de aproximativ 10%). Alți factori de risc includ: vârsta (aproximativ jumătate din cancerele ovariene apar la femeile cu vârsta > 63 de ani, majoritatea după menopauză), rasa (femeile caucaziene sunt cel mai predispuse la acest tip de cancer), obezitatea, cancer de sân în antecedente, femeile ce nu au născut niciodată sau cele cu nașteri după vârsta de 35 ani.

Cancer ovarian simptome – în stadiul incipient al bolii, apariția de simptome este semnalată rar. În stadiile avansate, simptomele sunt nespecifice, adesea fiind confundate cu cele ale altor afecțiuni. Simptomele frecvente ale cancerului ovarian includ:

• disconfort abdominal;
• senzația de presiune;
• balonare;
• nevoia frecventă de a urina;
• constipație;
• pierdere în greutate;
• durere sau disconfort la nivel pelvin;
• pierderea poftei de mâncare;
• oboseală.

Efectuarea unor controale periodice la medicul specialist, în cazul în care apar semne și simptome, pot duce la o diagnosticare precoce și implicit la salvarea de vieți.

Cancerul ovarian: diagnostic și tratament

Doar aproximativ 20% dintre cancerele ovariene se diagnostichează într-un stadiu incipient. Când cancerul ovarian este depistat precoce, aproximativ 94% dintre paciente supraviețuiesc peste 5 ani, post diagnostic.

În prezent, nu există un test specific de screening, pentru cancerul ovarian.

Necesitatea unei metode fiabile pentru depistarea precoce a cancerului ovarian la femeile asimptomatice continuă să preocupe lumea medicală. Testele moleculare (genetice) și abordările de tip multimarker sunt studiate pentru a îmbunătăți detectarea precoce a cancerelor ovariene. În prezent recomandările de bază pentru un diagnostic precoce sunt: examinarea clinică periodică (examinarea fizică generală, examenele pelviene) și cunoașterea istoricului familial.

Teste de laborator de evaluare a riscului crescut de cancer ovarian

Femeile cu antecedente familiale sau etnie asociată cu risc crescut de cancer ovarian pot apela la consiliere genetică și li se poate recomanda efectuarea de teste genetice. Un exemplu comun este testarea BRCA1 și BRCA2. Aceste teste detectează variante genetice patogene despre care se știe că pot crește riscul de cancer mamar și ovarian. Doar aproximativ 0,2% din populația SUA poartă o variantă patogenă BRCA1 sau BRCA2. Din acest motiv, testarea genetică de rutină nu este recomandată, pentru populația generală.

Dacă în timpul unei ecografii transvaginale se observă prezența unei formațiuni tumorale și se suspectează a fi cancer ovarian, este necesară o biopsie pentru a confirma diagnosticul.

Teste de diagnostic și monitorizare

CA-125 (Antigen tumoral) – este un biomarker tumoral utilizat în principal pentru diagnosticul de suspiciune a carcinomului ovarian rezidual sau recurent, la pacientele care au fost supuse terapiei de primă linie și la care trebuie luată în considerare o reintervenție terapeutică. În prezenţa unei mase tumorale pelviene, acesta poate face distincţia între un proces benign şi unul de origine malignă. CA 125 este secretat într-un procent ridicat de către tumorile ovariene de origine epitelială. La pacientele cu antecedente heredo-colaterale de cancer ovarian sau mamar se recomandă determinarea CA 125 la fiecare 6 luni, împreună cu efectuarea anuală a ecografiei transvaginale, pentru detectarea cât mai precoce a cancerului ovarian.

HE4 (Proteina epididimală umană 4) – un biomarker tumoral recomandat în monitorizarea recurențelor și a evoluției bolii, la pacientele cu cancer ovarian epitelial. Asocierea sa cu biomarkerul CA 125, estimează riscul de cancer ovarian epitelial la femeile aflate în pre-menopauză și post-menopauză, ce prezintă o masă pelvină.

Scorul Roma (Ovarian Malignancy Risk Algorithm) – algoritm utilizat pentru estimarea riscului de cancer ovarian epitelial. Acesta ia în considerare valorile preoperatorii ale biomarkerilor HE4 și CA 125 precum și statusul hormonal de pre- sau postmenopauză. Algoritmul calculează probabilitatea de a depista  un proces ovarian malign la o masă tumorală anexială, care nu a fost încă evaluată de un specialist oncolog și pentru care este planificată o intervenție chirurgicală. Scorul nu este recomandat ca metodă de screening sau de diagnostic, independent, pentru cancerul ovarian. Scorul ROMA trebuie asociat cu evaluarea clinică și radiologică.

O serie de teste serologice de laborator care pot fi recomandate în monitorizarea diferitelor tipuri histologice de tumori ovariene. Acestea pot ajuta la evaluarea succesului tratamentului (intervenții chirurgicale, chimioterapie) sau apariția recidivei, astfel:

• Tumori ovariene epiteliale

CEA (Antigen carcinoembrionar) – recomandat în monitorizarea pacienţilor (răspuns la tratament, posibil indicator al recurenţei tumorale şi al prognosticului). Este mai puțin specific și sensibil decât CA-125 și nu este recomandat pentru utilizarea de rutină.

• Tumori ovariene cu celule germinale

AFP (Alfa-feto proteina) – biomarker tumoral recomandat pentru monitorizarea tratamentului la pacienţi cu tumori germinative. La pacienţii cu acest tip de tumori, AFP trebuie determinat împreună cu biomarkerul hCG total. Poate prezenta valori crescute în teratocarcinoamele ovariene.

hCG (hormon gonadocorionic uman) – detectarea şi monitorizarea tumorilor hCG secretante de origine placentară, ovariană sau testiculară.

LDH (Lactat dehidrogenaza-izoenzima Regan) – izoenzima placentară a fosfatazei alcaline serice are valori crescute în cazul mai multor tipuri de cancer, printre care și cel ovarian.

• Tumori ovariene stromale

Inhibina A și Inhibina B – complementar și în asociere cu CA-125, sunt biomarkeri utili în diagnosticul și monitorizarea tumorilor ovariene. 70% dintre pacientele diagnosticate cu cancer ovarian stromal cu celule granuloase prezintă un nivel ridicat de inhibina A, concentrațiile fiind de 6-7 ori mai mari decât valorile normale. Creșteri ale inhibinei B au fost raportate la 89% până la 100% dintre pacientele cu tumori celulare granuloase. La aceste paciente, nivelurile de inhibină B tind să fie crescute de aproximativ 60 de ori peste valoarea de referință. Inhibinele A și B s-au dovedit a fi, de asemenea, biomarkeri serici adecvați pentru tumorile epiteliale de tip mucinos, cu aproximativ 20% din cazuri cu niveluri crescute de inhibină A și 55% până la 60% din cazuri, cu niveluri crescute de inhibină B.¹²

• Evaluare status hormonal                                                                     

Estradiol, Progesteron, Testosteron – pentru monitorizarea secreției de hormoni steroizi- ex. hiperestrogenism sau monitorizarea eficienței terapiei hormonale cu acțiune de scădere a producției de hormoni omologi (ce pot fi stimulatori ai proliferării tumorale).^13,14

Evaluarea imagistică include: ecografia (pelvină și/ sau transvaginală), CT (tomografie computerizată) sau RMN (imagistica prin rezonanță magnetică nucleară).

Tratamentul cancerului ovarian implică de obicei o combinație de intervenții chirurgicale (excizia unui ovar sau a ambelor, excizia ambelor ovare și a uterului), chimioterapie asociată cu îngrijiri paliative. Medicamente noi (imunoterapia) și transplantul de măduvă osoasă sunt utilizate pentru eficacitatea lor sporită, în tratarea cancerului ovarian.

Referințe:

1. https://labtestsonline.org/conditions/ovarian-cancer
2. https://gco.iarc.fr/today
3. https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/ovarian-cancer/symptoms-causes/syc-20375941
4. https://www.cancer.org/cancer/ovarian-cancer/detection-diagnosis-staging/how-diagnosed.html
5. https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/ovarian-cancer/diagnosis-treatment/drc-20375946
6. https://www.mayocliniclabs.com/test-catalog/Clinical+and+Interpretive/86336
7. https://www.arcadiamedical.ro/articol/cancerul-ovarian-si-importanta-diagnosticului-precoce/
8. https://www.emcb.ro/article.php?story=20041124202022544