Sindromul Zollinger Ellison: o boală ce nu afectează doar pancreasul

Primele mențiuni medicale despre Sindromul Zollinger Ellison (ZES) datează din 1955 și acestea au apărut în revista Annals of Surgery, sub forma unei serii de cazuri descrise de doi chirurgi de la Universitatea de Stat din Ohio, Dr. Robert M. Zollinger și Edwin H. Ellison. Cazurile au evidențiat ulcer în zona superioară a jejunului, asociat cu producția în exces de acid gastric, refractare la terapie (medicală și chirurgicală, inclusiv gastrectomie).

Descoperirea finală, care a dus la descrierea ZES asociat cu hipersecreție, hiperaciditate și ulcerații peptice recurente, a fost o tumoră de cap de pancreas, cu celule non-beta. Seria de cazuri a indus suficient interes pentru a duce la publicarea mai multor studii care recunosc legăturile dintre tumorile secretante și sindrom Zollinger Ellison¹.

Ce este sindromul Zollinger Ellison?

Sindromul Zollinger Ellison este o condiție medicală rară, o afecțiune a pancreasului, care apare atunci când în pancreas sau duoden se dezvoltă o formațiune tumorală, numită gastrinom. Acesta este o tumoră neuroendocrină care secretă gastrină în exces. Poate apărea sub forma unei tumori solitare sau se poate prezenta sub forma unor grupuri de tumori. În 1 din 3 cazuri, formațiunea tumorală este malignă.

Potrivit Institutului Național al Diabetului, Bolilor Digestive și Renale (NIDDK) din Marea Britanie, aproximativ 1 la 1.000.000 de persoane poate dezvolta sindrom Zollinger Ellison¹, afecțiunea fiind mai des întâlnită la bărbații cu vârste cuprinse între 30 și 50 de ani. Prevalența sa nu este în totalitate cunoscută, dar poate apărea ca urmare a existenței unui sindrom genetic, numit neoplazie endocrină multiplă tip 1 (MEN 1).

Este cunoscut că 25-30% dintre gastrinoame sunt produse din cauza acestei tulburări genetice moștenite. Astfel, un copil ce are un părinte cu MEN1, dezvoltă și un risc crescut de sindrom Zollinger Ellison. Incidența MEN1 este rară (1 la 30.000 de persoane) cu afectare egală a ambelor sexe. Sunt descrise două forme ale MEN1: sporadică și familială. În cadrul MEN1 există tumori în două sau mai multe glande endocrine (glandele paratiroide, glanda pituitară, corticosuprarenale) și în tractul gastro-entero-pancreatic (ex gastrinom).

Simptomele MEN1 sunt determinate de niveluri sanguine crescute ale hormonilor și se descriu: litiază renală, diabet, slăbiciune musculară, osteoporoză și fracturi. Totodată, o persoană care are un părinte diagnosticat cu sindrom Zollinger Ellison, va prezenta un risc de 50% de a dezvolta, la rândul său, boala.

Mecanismul de apariție a sindromului Zollinger Ellison

Stomacul, duodenul și pancreasul sunt organe ale sistemului digestiv. Stomacul și pancreasul secretă gastrină, care stimulează producția de acid gastric și alte enzime, ce vor ajuta la digestia alimentelor. Fiziologic, celulele gastrice controlează nivelul de gastrină. În sindromul Zollinger Ellison, poate exista o perturbare a acestui control, deoarece se dezvoltă tumori care produc gastrină în exces. Fiziopatologic, secreția masivă de gastrină produce și stimularea secreției pancreatice și a motilității intestinale, declanșând diareea cronică. Creșterea cantității de acid clorhidric va leza peretele gastric, inhibând secreția de enzime pancreatice și va genera o diateză ulceroasă severă (prin prezența unei tumori pancreatice sau extra pancreatice).

Stomacul, duodenul și pancreasul sunt organe ale sistemului digestiv. Stomacul și pancreasul secretă gastrină, care stimulează producția de acid gastric și alte enzime, ce vor ajuta la digestia alimentelor. Fiziologic, celulele gastrice controlează nivelul de gastrină. În sindromul Zollinger Ellison, poate exista o perturbare a acestui control, deoarece se dezvoltă tumori care produc gastrină în exces. Fiziopatologic, secreția masivă de gastrină produce și stimularea secreției pancreatice și a motilității intestinale, declanșând diareea cronică. Creșterea cantității de acid clorhidric va leza peretele gastric, inhibând secreția de enzime pancreatice și va genera o diateză ulceroasă severă (prin prezența unei tumori pancreatice sau extra pancreatice).

Nivelul secreției gastrice – un test esențial în diagnosticarea sindromului Zollinger Ellison

• Un prim pas în diagnosticarea sindromului Zollinger Ellison este reprezentat de relatarea istoricului familial al unor antecedente de neoplazie multiplă endocrină de tip I (MEN1). Sindromul MEN1 se transmite autosomal dominant, aproximativ 90% dintre persoanele identificate cu o mutație MEN1 au un părinte afectat, iar 10% prezintă o mutație de novo.

• Creșterea nivelului de gastrină reprezintă semnalul de alarmă în cazul pacienților cu sindrom Zollinger Ellison. În condiţii à jeun, la persoanele sănătoase, nivelurile gastrinei circulante nu depăşesc 100 pg/mL, pe când la cei cu sindrom Zollinger-Ellison sunt semnificativ crescute peste limita superioară a normalului. Valorile gastrinemiei bazale >1000 pg/mL, în prezenţa unei hiperacidităţi gastrice (secreţie acidă bazală >15 mmol/h, la un pacient cu ulcer gastro-duodenal, care nu a suferit intervenţie chirurgicală), stabilesc cu certitudine diagnosticul de sindrom Zollinger-Ellison.

1. Gastroscopia evidențiază hipertrofia de mucoasă gastrică, cu peristaltism lent și de mică amplitudine, sau prezența de leziuni ulceroase.
2. Ecografie endoscopică – o sondă video este montată pe endoscop iar evaluarea se realizează direct în interiorul stomacului, ceea ce va crește șansele de detectare a tumorilor.
3. Scintigrafie sau scanare octreotidă a receptorilor de somatostatină – un radioizotop inofensiv pentru pacient este injectat într-o venă. Substanța se acumulează selectiv în celulele tumorale, astfel încât acestea să poată fi observate într-o cameră gamma. Ajută la vizualizarea tumorilor, nu numai în pancreas și duoden, ci și în alte organe și sisteme

• Localizarea gastrinoamelor se stabilește și la examenul computer tomograf sau RMN.

Diagnosticul diferențial în sindrom Zollinger Ellison se face cu ulcerul peptic sau cu prezența unor tumori asociale ulcerului peptic.

Tratamentul este chirurgical și presupune extirparea tumorii, pentru controlul diatezei (predispoziției) ulceroase. În cazuri extreme se poate recurge la gastrectomie totală. În cazurile moderate, se poate institui un tratament medicamentos pentru combaterea ulcerului. La unele persoane afectate de gastrinom invaziv agresiv, tratamentul recomandat poate include utilizarea anumitor medicamente pentru reducerea masei tumorale (chimioterapie) și a nivelului de gastrină din sânge.

Consilierea genetică poate fi benefică pentru persoanele afectate și familiile acestora. După intervenția chirurgicală și rezecția completă a gastrinomului, pacienții cu sindrom Zollinger Ellison necesită monitorizare, iar tratamentul de susținere trebuie continuat cu medicație inhibitoare a secrecției acide.

Referințe:

1. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK537344/
2. https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/zollinger-ellison-syndrome/symptoms-causes/syc-20379042
3. https://www.niddk.nih.gov/health-information/digestive-diseases/zollinger-ellison-syndrome#common
4. https://www.niddk.nih.gov/health-information/digestive-diseases/zollinger-ellison-syndrome
5. https://www.hopkinsmedicine.org/health/conditions-and-diseases/zollingerellison-syndrome
6. https://www.medicalnewstoday.com/articles/186793#causes
7. Sursa imaginii: https://labpedia.net/zollinger-ellison-syndrome-gastrin-gastrinoma/
8. https://ro.ziyadmedical.com/6073340-zollinger-ellison-syndrome-oncology