Hipertensiune arterială sau HTA: sindrom caracterizat prin creșterea presiunii sanguine
Ce este HTA și cum este clasificată?
HTA sau hipertensiune arterială este un sindrom caracterizat prin creșterea presiunii arteriale, atât sistolice, cât și diastolice, peste valorile optime. Această creștere persistentă a tensiunii arteriale, în timp, poate provoca afectarea gravă a inimii sau ale altor organe, cum ar fi rinichii, creierul și ochii. Conform studiilor, HTA este principalul factor de risc al bolilor cardiovasculare, la nivel mondial.
În SUA, aproximativ 46% dintre adulții americani prezintă creșteri ale tensiunii arteriale1. În România, potrivit studiului SEPHAR III, prevalența HTA este de 45,1% în rândul populaţiei adulte2. Măsurarea TA ia în considerare presiunea sângelui arterial, măsurat în milimetri coloană de mercur (mm Hg). Presiunea sistolică TAS descrie forța exercitată asupra pereților vasculari arteriali, atunci când inima pompează sânge oxigenat către țesuturi și organe (în sistola cardiacă).
Cuprins:
Presiunea diastolică (TAD) reflectă presiunea de la nivel vascular arterial, în perioada scurtă de timp în care cordul primește sânge venos, provenit de la țesuturile periferice (în diastola cardiacă). Ca exemplu, o tensiune arterială de 120/80 mm Hg sau 120 peste 80 corespunde unei presiuni sistolice de 120 și unei presiuni diastolice de 80.
Potrivit ultimului Ghid de hipertensiune arterială ESC/ESH din 2018, valorile optime ale tensiunii arteriale ar trebui să fie <120 mmHg (TAS), respectiv <90 mmHg (TAD). Valorile ţintă ale TAS la pacienții aflați sub tratament, ar trebui să fie sub 140 mmHg. Valorile țintă ale TAS la pacienţii vârstnici aflați sub tratament (65-80 ani), ar trebui să fie cuprinse între 140-150 mmHg iar la pacienţii cu vârsta peste 80 ani, ar trebui să fie cuprinse între 130-139 mm Hg. O valoare ţintă a TAD <80 mmHg ar trebui luată în considerare pentru toţi pacienţii hipertensivi, independent de nivelul de risc şi comorbidități3.
Validarea diagnosticului de HTA nu este posibilă în urma unei singure măsurători a tensiunii arteriale. Pentru un screening corect sau în scop diagnostic, se recomandă măsurători repetate şi monitorizarea ambulatorie a tensiunii arteriale (MATA) sau automonitorizarea tensiunii arteriale la domiciliu (ATAD). TA trebuie să fie măsurată iniţial la ambele braţe, utilizând o manşetă cu o mărime adaptată la circumferinţa braţului. O diferenţă persistentă şi semnificativă a TAS între braţe (adică >15 mmHg) este asociată cu un risc crescut de boală CV, cel mai probabil datorat aterosclerozei.
În cazul persoanelor vârstnice, celor cu diabet zaharat sau a altor categorii de persoane cu posibile cauze de hipotensiune arterială ortostatică, tensiunea arterială ar trebui să fie măsurată după 1-3 minute de la trecerea în ortostatism. Hipotensiunea ortostatică este definită ca fiind o reducere a TAS cu >20 mmHg sau a TAD cu >10 mmHg în primele 3 minute de ortostatism şi este asociată cu un risc crescut de mortalitate şi evenimente CV. De obicei, sunt efectuate măsurători în zile diferite și dacă acestea sunt constant ridicate, se poate pune un diagnostic de HTA – hipertensiune arterială.
Clasificarea HTA
Etiologie: HTA arterială esențială – în care nu este evidențiată o problemă organică și HTA arterială secundară sau simptomatică – în care este identificată cauza (HTA secundară, de cauză renală, endocrină, neurogenă și cardiovasculară).
Evoluție: optimă, normală și patologică (subclasificată în funcție de valoarea TA).
Categorie | TA sistolică (mmHg) | TA distolică (mmHG) | |
---|---|---|---|
Optimă | <120 | și | <80 |
Normală | 120-129 | și/sau | 80-84 |
Normală înaltă | 130-139 | și/sau | 85-89 |
Hipertensiune grad 1 | 140-159 | și/sau | 90-99 |
Hipertensiune grad 2 | 160-179 | și/sau | 100-109 |
Hipertensiune grad 3 | >180 | și/sau | >110 |
>Hipertensiune sistolică izolată | >140 | și | <90 |
Sursa: Ghid ESC/ESH 2018
Care sunt factorii de risc și ce simte un pacient cu hipertensiune arteriala (HTA)?
Factorii de risc pentru hipertensiunea arterială pot fi clasificați în:
- factori de risc care nu pot fi modificați (nemodificabili) – din această categorie fac parte: vârsta, rasa și ereditatea.
- factori de risc modificabili – sunt acei factori care țin de comportament și stil de viață. În această categorie se încadrează alimentația nesănătoasă, fumatul, sedentarismul, consumul excesiv de alcool și obezitatea.
Hipertensiune – simptome
HTA este o condiție cronică și în general este asimptomatică sau asociată cu simptomatologie nespecifică. Atunci când apar simptomele, tensiunea arterială a atins valori foarte ridicate sau a demonstrat o creștere bruscă, situație considerată urgență medicală. În cazul pacienților care manifestă simptome, acestea sunt descrise ca: cefalee, amețeală, hemoragii nazale, palpitații.
Care sunt investigațiile și testele recomandate în HTA
Testele de laborator nu sunt utilizate în scop diagnostic pentru hipertensiunea arterială, dar ajută la identificarea cauzei sau la monitorizarea funcțiilor organelor afectate de HTA.
Analiza urinei, proteine din urină – pentru a ajuta la evaluarea funcției rinichilor.
Creatinină serică sau urinară, Albumină urinară – rata de excretie in 24 ore, BUN (ureea nitrogen), rata estimată a filtrării glomerulare (eGFR) – pentru a detecta și monitoriza disfuncția renală sau pentru a monitoriza efectul medicamentelor asupra rinichilor. Pentru cuantificarea excreţiei urinare de albumină, metoda preferată este determinarea raportului albumină/ creatinină (ACR) dintr-o probă de urină (preferabil din urina de dimineaţă). Creatinina serică, eGFR (rata de filtrare glomerulară estimată) şi ACR ar trebui efectuate tuturor pacienţilor hipertensivi, iar în cazul bolii renale cronice (BCR), repetarea acestora trebuie realizată cel puţin anual.5
Potasiu urinar, sodiu urinar – pentru a evalua și monitoriza echilibrul electroliților din organism. Ca exemplu, un nivel scăzut de potasiu poate fi observat în sindromul Cushing și în sindromul Conn, două cauze ale hipertensiunii secundare – endocrine. Unele medicamente pentru hipertensiune arterială pot afecta echilibrul electrolitic cauzând pierderi excesive de potasiu sau chiar retenție.
Glucoza serică, Hb A1c – pentru a ajuta la diagnosticarea diabetului și pentru a monitoriza glicemia la persoanele diagnosticate cu diabet. Măsurarea glicemiei à jeun, cu evidențierea unor valori constant mai mari de 100 mg/dl reprezintă un factor de risc cardiovascular.
Calciu seric – pentru a determina concentrația de calciu total sau ionizat circulant în sânge; activitatea crescută a glandelor paratiroide, care produce o creștere a calciului seric este frecvent asociată cu hipertensiunea arterială (HTA).
TSH (hormonul stimulator al tiroidei) și T4 – pentru detectarea și monitorizarea disfuncției tiroidiene-în special tireotoxicoza.
Profilul lipidic si calcul fracțiunilor nonHDL-Colesterol – pentru a evalua existența sau riscul apariției aterosclerozei. Ca exemplu, creșterea nonHDL-colesterol, ca urmare a unei alimentații nesănătoase sau a unui stil de viață deficitar, poate fi un factor de risc în cazurile de HTA.
Pe baza istoricului medical al unui pacient, în urma examenului fizic și cu ajutorul rezultatelor analizelor medicale de rutină, se face o evaluare a cazului și medicul specialist poate recomanda și alte teste pentru diagnosticarea și monitorizarea afecțiunilor care reprezintă adesea o cauză de hipertensiune arterială secundară. Exemplele includ:
Aldosteron și renină – pentru a ajuta la detectarea supraproducției de aldosteron de către glandele suprarenale (care se poate datora unei tumori) sau de o sinteză crescută de renină (datorată unor leziuni glomerulare renale sau a îngustării arterelor renale).
Test de suprimare a cortizolului și a dexametazonei – pentru a detecta o supraproducție de cortizol care se poate datora sindromului Cushing. Determinarea 17-hidroxi-corticosteroizilor urinari este recomandată pentru diagnosticarea unor anomalii ale secreției hormonilor glucocorticoizi suprarenalieni. Sindromul Cushing este caracterizat de HTA, obezitate, hirsutism și creșterea 17-cetosteroizilor.
Catecolamine și metanefrine – în primul rând pentru a ajuta la detectarea prezenței unei tumori numite feocromocitom care poate provoca episoade de hipertensiune arterială severă. Feocromocitomul reprezintă o cauză endocrină a HTA și este localizat în zona medulară a glandei suprarenale, fiind caracterizat prin crize paroxistice de hipertensiune, datorate descărcării în circulație a catecolaminelor (adrenalină și noradrenalină).
Un istoric familial pozitiv este frecvent întâlnit la pacienţii hipertensivi, cu o rată de transmitere estimată, ce variază între 35 şi 50%4. De asemenea, hipertensiunea este o afecţiune înalt heterogenă cu o etiologie multi-factorială. Mai multe studii de asociere la nivelul întregului genom şi meta-analiza acestora au identificat 120 de loci care sunt asociaţi cu reglarea TA, dar împreună aceştia explică doar 3,5% din trăsături. Mai multe forme rare, monogenice, de hipertensiune au fost descrise, cum ar fi hiperaldosteronismul remediabil prin administrarea de glucocorticoizi, sindromul Liddle (hipertensiunea moștenită), dar şi altele, în care mutaţii ale unei singure gene explică patogeneza hipertensiunii şi dictează cea mai bună modalitate terapeutică. Există şi forme moştenite de feocromocitom şi paragangliom, care sunt de asemenea cauze rare de hipertensiune5.
Prognostic și stil de viață în cazurile de HTA
Prognosticul depinde de forma clinică, de ereditate, de nivelul TA diastolice și bazale, dar și de vârstă. În literatura de specialitate sunt descrise cazuri de HTA la tineri, formele acestora fiind mult mai grave. Evoluția depinde de respectarea tratamentului și de adoptarea unui stil de viață sănătos. Moartea survine în stadiul al III-lea, atunci când apar și complicațiile cardiace, cerebrale și renale.
Tratamentul pacienților cu hipertensiune arteriala trebuie să vizeze în primul rând, normalizarea valorilor tensionale. Totodată, tratamentul trebuie să fie complex, igieno-dietetic, medicamentos, individualizat și stabilit în condiții de ambulator, iar medicația hipotensivă să fie administrată progresiv până la normalizarea TA. Exercițiile fizice, mersul pe jos și gimnastica medicală fac parte din tratament, efortul fizic fiind dozat și adaptat posibilităților bolnavului. Profilaxia HTA urmărește educarea pacientului pentru adoptarea unui stil de viață adecvat, profilaxia complicațiilor, realizabilă prin asigurarea cooperării bolnavului și prin recomandări ferme și judicioase.
Referințe:
- https://labtestsonline.org/conditions/hypertension
- https://insp.gov.ro/sites/cnepss/wp-content/uploads/2016/01/Analiza-de-situatie-2019-.pdf
- https://raportuldegarda.ro/esc18-ghid-management-hta/
- https://bcmj.org/articles/diagnosis-hypertension-and-lifestyle-modifications-its-management
- Ghidul ESC/ESH 2018 pentru managementul hipertensiunii arteriale-https://www.romanianjournalcardiology.ro/wp-content/uploads/2019/04/ghid.pdf