Tipuri de hemoroizi și investigații necesare

Ce sunt hemoroizii?

Adesea oamenii se simt jenați în fața anumitor probleme de sănătate, așa cum se întâmplă atunci când se discută despre hemoroizi. Aceștia reprezintă dilatații de tip varicos ale venelor hemoroidale (situate în peretele rectului și anusului), ce pot fi localizate deasupra joncțiunii dintre rect și anus (hemoroizi interni) nedureroși sau inferior de această joncțiune, în apropiere de orificiul anal (hemoroizi externi), dureroși.

Astăzi se consideră că existența acestor dilatații venoase anale (mai ales la nivelul plexului hemoroidal intern) este un fenomen morfologic normal, aceste dilatații venoase fiind numite „hemoroizii fiziologici”, cu rol esențial în etanșeizarea închiderii canalului și orificiului anal. Dilatațiile fiziologice hemoroidale interne sunt fixate în poziție anatomică (la 3-4 cm în interiorul canalului anal) printr-un țesut musculo-fibro-elastic care are tendința să degenereze cu vârsta. Hemoroizii fiziologici devin entități patologice atunci când:

• se produce alterarea structurii și troficității pereților venelor hemoroidale, cu apariția unor dilatații anormale ale acestora, generând trombozarea sau sângerări ale venelor.
• țesutul musculo-fibro-elastic de susținere vasculară locală începe să degenereze cu vârsta.

Pot să apară  o serie de simptome, cunoscute sub numele de criză hemoroidală, manifestate prin durere perianală, prurit anal (senzația de mâncărime) și rectoragii (sângerări rectale), în timpul sau după defecație. Majoritatea persoanelor, cu vârste cuprinse între 45 și 65 de ani, experimentează frecvent această boală hemoroidală. Factorii favorizanți sunt: constipația cronică, o dietă săracă în fibre, ingestia recurentă de alcool și alimente picante, statul prelungit în șezut, obezitatea și sarcina.

Hemoroizi și boala hemoroidală – stadializare, clasificare, evoluție și complicații

Hemoroizii interni parcurg în timp o serie de stadii, denumite grade ale bolii hemoroidale, și anume⁷:

Mai rar pot să apară hemoroizi interstiţiali, atunci când nodulii hemoroidali sunt poziţionaţi sub pliul de tranziţie (linia albă Hilton).

 Clasificarea hemoroizilor după mecanismul de apariție :

• hemoroizi primari – în majoritatea cazurilor care prezintă o boală hemoroidală;
• hemoroizi secundari altor afecțiuni – care apar secundar, la pacienți care sunt diagnosticați cu ciroză hepatică, cancer rectal sau de colon.

De asemenea, hemoroizii pot fi congenitali (ereditari) şi dobândiţi (apăruţi în timp).

În funcție de evoluția clinică, boala hemoroidală este clasificată în:

• cronică – are o evoluţie oscilantă şi se manifestă prin senzaţia de mâncărime şi sângerări în timpul defecație.

• acută (tromboza hemoroidală) este o complicaţie a procesului cronic şi se manifestă prin dureri atroce, edem şi înroșire în regiunea anală, asociate cu febră şi defecație dificilă.

Complicațiile pot include tromboza, infecția secundară, ulcerația, abcesul și incontinența fecală, sau altele de tipul polipilor sau pseudopolipilor hemoroidali.

Hemoroizi – diagnostic, investigații și teste

Diagnosticul pentru pacienții cu hemoroizi este stabilit de un medic specialist gastroenterolog, medicină internă sau chirurgie, pe baza examenului fizic și a simptomelor existente. Hemoroizii externi sunt depistați la o examinare vizuală, iar cu ajutorul unui tușeu rectal sau anuscopiei se pune diagnosticul de hemoroizi interni. Uneori este necesară colonoscopia, în timpul căreia este evaluată starea mucoasei intestinului gros. Examinarea completă a intestinului gros, cu ajutorul colonoscopiei, este recomandată la pacienții cu simptome abdominale semnificative, care au semnalat pierdere masivă în greutate, modificări ale obiceiurilor intestinale sau prezintă alți factori de risc pentru malignitate la nivelul colonului. Investigația ajută în diagnosticul diferențial cu cancerul colorectal, afecțiune pentru care Societatea Americană a Cancerului recomandă screening regulat începând cu vârsta de 45 ani.

Hemograma este un biomarker important pentru evaluarea anemiei și/ sau infecțiilor. La pacienții cronici cu hemoroizi, din cauza emisiilor frecvente de scaune și a sângerărilor hemoroidale, este uneori posibilă apariția anemiei, iar prezența acesteia ar trebui să ridice suspiciunea unui diagnostic diferențial. Monitorizarea hematocritului este recomandată dacă se suspectează sângerări excesive, cu anemie concomitentă.

Testele de coagulare (Timp de protrombină Quick, aPTT) sunt indicate atunci când sângerarea sugerează și prezența unei coagulopatii.

Examinarea histopatologică a țesutului de tip hemoroidal este uneori necesară și orice țesut suspect este trimis spre evaluare microscopică.

Tratamentul se face în funcție de stadiul patologic al hemoroizilor. Simptomele se ameliorează adesea cu tratamente la domiciliu, dar uneori sunt necesare și alte proceduri medicale. Băile calde calmează durerea și unguentele aplicate local reduc inflamația. În cazurile cronice, tratamentul este chirurgical și presupune manevre pentru îndepărtarea hemoroizilor. Totodată, se recomandă pacienților o dietă sănătoasă, bogată în fibre, cu rol în accelerarea tranzitului intestinal și un stil de viață echilibrat. 

Referințe:

1. https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/15120-hemorrhoids
2. https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/hemorrhoids/diagnosis-treatment/drc-20360280
3. https://www.niddk.nih.gov/health-information/digestive-diseases/hemorrhoids
4. https://www.aafp.org/afp/2018/0201/p172.html
5. https://www.webmd.com/digestive-disorders/understanding-hemorrhoids-treatment-medref
6. https://www.sclhealth.org/services/gastro/colon-and-rectal-conditions/hemorrhoids/
7. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC7785992/