Toxoplasmoza: una dintre infecțiile care pot apărea în timpul sarcinii
Toxoplasmoza este o boală infecțioasă determinata de un parazit intracelular din genul Toxoplasma, care are predilecţie pentru sistemul nervos central: neuroni, microglii, retina, precum şi pentru celulele aparţinând sistemului reticuloendotelial.
Din punct de vedere clinic se disting două categorii ale bolii:
- Toxoplasmoza dobândită– Infecţia evoluează în majoritatea cazurilor asimptomatic, insapoate apărea în formă acută cu miocardită, encefalită, hepatită, pneumonie interstițială sau subacută, cu hidrocefalie (acumularea de lichid la nivelul creierului), convulsii, tulburări oculare.
- Toxoplasmoza congenitală – infecția este transmisă transplacentar, de la mamă la făt.
Cuprins:
- Parazitul Toxoplasma gondii și manifestările clinice din Toxoplasmoza
- Toxoplasmoza la gravide – simptome
- Toxoplasmoza – analize de laborator și diagnostic de certitudine
- Toxoplasmoza – conduită terapeutică
- Cum poate fi diagnosticată alergia la ambrozie?
Parazitul Toxoplasma gondii și manifestările clinice din Toxoplasmoza
Toxoplasma prezintă mai multe specii de paraziți, specia Toxoplasma gondii fiind cea mai importantă pentru parazitologia medicală. Poate infecta orice mamifer, iar principalul rezervor al bolii este reprezentat de familia Felidae (din care face parte și pisica). În această gazdă, parazitul se reproduce și este eliminat prin materiile fecale sub forma de oochiști, în cursul infecției acute. Toxoplasmoza este o zoonoză, boală care se transmite de la animal la om, pisica fiind principalul vector, în acest caz.
Omul poate dobândi infecţia prin consumul de carne insuficient preparată termic (ce conţine chisturi), prin ingestia de alimente contaminate cu pământ (ce conţine chisturi mature) sau prin contactul cu excrementele de pisică (jocuri de copii, geofagie, zarzavaturi contaminate).
Toxoplasmoza la gravide – simptome
Orice persoană care consumă alimente infectate poate dezvolta Toxoplasmoza. Femeile însărcinate, care activează în industria alimentației publice sau agricultură, fac parte dintr-o categorie cu risc crescut, deoarece sunt susceptibile de a intra în contact cu parazitul Toxoplasma gondii. O altă categorie de risc o reprezintă persoanele cu un sistem imunitar scăzut, care au suferit un transplant de organe sau au trecut prin afecțiuni diverse (cancere, HIV) și au necesitat tratamente imunosupresoare, de lungă durată
În general, o femeie care a fost infectată înainte de a rămâne însărcinată, va dezvolta imunitate împotriva infecției, iar fătul nu este în pericol. Dacă femeia este infectată în timpul sarcinii sau la sub 4 luni înainte de sarcină, ea poate transmite infecția la făt (transmitere congenitală). Dacă infecția maternă este dobândită în timpul sarcinii, probabilitatea de transmitere a paraziților la făt este mai mare și incidența infecției congenitale crește.Transmiterea parazitului este deci, în strânsă legătură cu vârsta sarcinii, la care gravida dobândește infecția.
Riscul de afectare a fătului este cu atât mai mare, cu cât infecția apare mai devreme în sarcină. În aceste situații infecția poate duce la avort spontan sau la nașterea unui copil mort. Riscul de transmitere a parazitului de la mamă la făt în primul trimestru de sarcină este de 15-20%. Până în al treilea trimestru de sarcină, riscul de transmitere crește la 60%, dar repercusiunile asupra fătului nu mai sunt atât de grave1.
Sugarii infectați în primul trimestru al sarcinii sunt asimptomatici la naștere, însă semnele apar mai târziu și manifestările clinice pot fi: pierderea vederii, dizabilități cognitive sau convulsii.
| Săptămâni de gestație | Fetuși infectați | Toți fetușii | Incidență (%) |
|---|---|---|---|
| 0-2 | 0 | 100 | 0 |
| 3-6 | 6 | 384 | 1.6 |
| 7-10 | 9 | 503 | 1.8 |
| 11-14 | 37 | 511 | 7.2 |
| 15-18 | 49 | 392 | 13 |
| 19-22 | 44 | 237 | 19 |
| 23-26 | 30 | 116 | 26 |
| 27-30 | 7 | 32 | 22 |
| 31-34 | 4 | 6 | 67 |
| Necunoscut | 8 | 351 | |
| Total | 194 | 2632 | 7.4 |
Sursa: https://www.glowm.com/section-view/heading/toxoplasmosis-in-pregnancy/item/187#
La gravidă, în cele mai multe cazuri toxoplasmoza este asimptomatică. Doar 10% dintre femei au semne sau simptome, în timpul unei infecții acute. Atunci când acestea sunt prezente, adesea sunt descrise ca fiind simptome pseudogripale, cum ar fi: febră, dureri musculare, oboseală, durere în gât, ganglioni inflamați2. Grupurile de ganglioni limfatici frecvent implicați sunt cei cervicali, suboccipitali, supraclaviculari, axilari și inghinali. Simptome mai grave sau specifice, cum ar fi polimiozita, dermatomiozita și corioretinita apar rar la adulții imunocompetenti. Femeia însărcinată trebuie să aducă la cunoștință medicului ginecolog toate aceste simptome, iar specialistul va confirma sau infirma diagnosticul pe baza unor teste de laborator.
Toxoplasmoza – analize de laborator și diagnostic de certitudine
Testele serologice cu ajutorul cărora sunt detectați anticorpii IgM și IgG, reprezintă un prim pas spre diagnosticarea toxoplasmozei. Răspunsul imun la infecție este reprezentat în faza precoce de apariția anticorpilor IgM, în primele săptămâni de boală. Aceștia ating un nivel maxim în prima lună de la infectie, scad progresiv într-un interval de 3-6 luni și persistă în titruri scăzute până la 2 ani. Determinarea anticorpilor de tip IgM este recomandată pentru diagnosticul unei infecții recente.
Anticorpii IgG apar mai târziu și ajung la titrul maxim în circa 1-2 luni, persistând în organism timp indelungat. Ei sunt utili în evaluarea statusului imun, iar determinările acestora în dinamică au valoare pentru diagnosticul infecției primare și al recidivelor.
Toxoplasma gondii IgG – indice de aviditate – este considerat standardul de aur pentru distincţia infecţiei acute/recente de una veche. Acest test este folosit ca metodă complementară în diagnosticul toxoplasmozei dobândite şi în identificarea sarcinilor cu risc de transmitere transplacentară a infecţiei. Anticorpii produși în timpul răspunsului primar (infectie recenta) au o aviditate scăzută fata de cei produși în timpul răspunsului secundar, prin urmare un indice crescut de aviditate, la începutul sarcinii, sugerează că infecția a avut loc cu mai mult de 4 luni în urmă și exclude o infecție acută primară, recentă; în această situaţie fătul are o şansă foarte mică de a dezvolta infecţie congenitală, intervenţia terapeutică nefiind necesară.
Datele actuale indică faptul că testul de aviditate are utilitate mai mare în excluderea(în cazul unei avidităţi IgG crescute) decât în confirmarea unei infecţii dobândite recent (în cazul unei avidităţi IgG scăzute).
Toxoplasmoza congenitală are caracteristică tetrada de diagnostic – (Sabin): sindromul convulsiv, corioretinita, hidrocefalia și calcificările cerebrale.
Diagnosticul infecțiilor sistemului nervos central poate fi realizat și prin demonstrarea prezenței anticorpilor specifici IgM și IgG produși intratecal (situați la nivel meningeal medular). Interpretarea rezultatelor LCR trebuie să ia în considerare și raportul anticorpilor LCR-ser. Diagnosticul de certitudine se face numai cu ajutorul analizelor de laborator, prin evidențierea parazitului în sânge, LCR sau lichid amniotic.
Evidențierea de ADN Toxoplasma gondii, realizată prin metoda PCR – teste:
- Toxoplasma – ADN din sânge: diagnosticul toxoplasmozei diseminate și al infecției neonatale.
- Toxoplasma – ADN din LCR: diagnosticul encefalitei toxoplasmozice, la pacienți imunodeprimați sau la nou-născut.
- Toxoplasma – ADN din lichid amniotic: diagnosticul infecției fetale cu T. gondii.
- Toxoplasma – ADN în lichid ocular (umoare apoasă sau vitroasă): confirmarea diagnosticului de corioretinită toxoplasmozică.
Toxoplasmoza – conduită terapeutică
Dacă gravida este diagnosticată cu toxoplasmoză, va urma un tratament antibiotic ce are ca obiectiv scăderea riscului de transmitere a infecției la făt.
În cazul în care testele confirmă infectarea fătului, administrarea tratamentului antibiotic, alături de suplimentele cu fier și calciu, asigură dezvoltarea copilului.
După naștere, dacă se confirmă că bebelușul a fost infectat, se va institui antibioterapia în primul an de viață, până când sistemul imunitar al copilului se dezvoltă suficient, pentru a lupta împotriva infecției. Monitorizarea anticorpilor va fi necesară până la vârsta de 1 an, pentru a urmări evoluția infecției.
Referințe:
https://www.cdc.gov/parasites/toxoplasmosis/disease.html
https://www.ecdc.europa.eu/sites/default/files/documents/AER_for_2017-toxoplasmosis.pdf
https://www.glowm.com/section-view/heading/toxoplasmosis-in-pregnancy/item/187#
Produsul a fost adăugat în coș
În plus, ai la dispoziție 30 de zile pentru a veni la recoltare.