Cancer gastric: etiologie și diagnostic
Cancer gastric este un tip de cancer cu originea în țesutul epitelial care face parte din structura stomacului. Cele mai multe cancere de stomac apar în celulele mucoasei gastrice, care în mod normal produc mucus și alte tipuri de fluide. Aceste forme histologice fac parte din grupul adenocarcinoamelor și reprezintă aproximativ 90% dintre cancerele gastrice.
La nivel mondial, cancerul de stomac este mai frecvent în Asia de Est, America de Sud și Europa de Est, fiind de aproximativ două ori mai întâlnit la barbați față de femei. Variația importantă a incidenței cancerului de stomac între continente și țări este cauzată în principal de diferențele legate de dietă și de factorii genetici.
Cuprins:
Cancer gastric – etiologie
În prezent, nu este clară etiologia cancerului de stomac. Sunt identificați anumiți factori de risc, aceștia putând crește posibilitatea de apariție a cancerului, însă nu sunt abolut necesari și nici suficienți, pentru a declanșa boala. Cele mai multe persoane, ce au acești factori de risc, nu vor dezvolta niciodată boala, iar cei care nu prezintă niciun astfel de factor de risc, pot dezvolta cancer la stomac.
Principalii factori de risc pentru cancerul de stomac sunt:
Factorii de mediu: Helicobacter pylori este o bacterie localizată în stomac și duoden, putând produce inflamația cronică sau ulcerații la nivelul stomacului. Dacă această infecție persistă mai mulți zeci de ani, poate evolua spre cancer. Totodată, dacă H. pylori nu este eradicat prin tratament (combinație de antibiotice), 1% dintre cei infectați vor dezvolta, în cele din urmă cancer gastric.
Stilul de viață:
- alimentația – dieta bazată pe aport ridicat de sare, produsele bogate în nitriți și nitrați, alimentele conservate, influențează apariția cancerului gastric;
- fumatul – dublează riscul de cancer de stomac;
- ocul de muncă – anumite domenii de activitate din industria cărbunelui, a metalelor și a cauciucului, influențează riscul de a dezvolta acest tip de cancer.
Factori ereditari – istoric familial de cancer gastric la rudele de gradul I, unele mutații genetice și sexul. Astfel, aproximativ 10% dintre cazuri se detectează în familii, iar între 1 – 3% dintre aceste localizări, se datorează sindroamelor genetice moștenite, cum ar fi cancerul gastric difuz ereditar.
Afecțiuni medicale predispozante genetic: gastrita cronică atrofică, polipii gastrici, refluxul gastroesofagian, anemia pernicioasă, intervențiile chirurgicale anterioare, limfomul asociat zonei marginale (MALT).
Simptome cancer stomac
În faza incipientă, cele mai multe tipuri de cancer de stomac sunt asimptomatice. Prin urmare, de multe ori, nu este suspectată o tumoră la nivelul stomacului, fiind necesare examinări suplimentare în cazul asocierii unui tablou clinic persistent:
- Disconfort abdominal sau durere;
- Senzație de stomac plin, chiar după o masă redusă cantitativ;
- Arsuri la stomac, indigestie, aciditate și eructații;
- Greață și/ sau vărsături, în mod special cu sânge (hematemeză);
- Abdomeni mărit de dimensiuni sau acumularea de lichid în abdomen;
- Apetit scăzut (inapetență);
- Scădere severă în greutate, fără o cauză aparentă.
Pierderea cronică de sânge ( hemoragii reduse, având ca sursă leziuni gastrice) poate provoca anemie, ceea ce va determina pe termen lung oboseală cronică și dificultate în respirație (dispnee).
Diagnostic cancer gastric
Diagnosticul de cancer de stomac presupune o serie de examinări și investigații medicale efectuate de medicii specialiști gastroenterologi, chirurgi, anatomopatologi și oncologi:
Examenul clinic vizează abdomenul, unde pot fi identificate anumite modificări anatomice și dureri specifice la palpare.
Examenul endoscopic al tractului digestiv superior (gastroscopie) permite medicului să vizualizeze mucoasa esofagului, stomacului și a primei părți din intestinul subțire. În cazul în care se observă zone anormale, pot fi prelevate biopsii (mostre de țesut) pentru examenul histopatologic.
Examenul radiologic/ computer tomograf arată gradul de extindere al leziunii canceroase, atât la nivel local, cât și în alte zone ale corpului sau la organele învecinate (cel mai frecvent la ficat- metastaze).
Medicul specialist poate recomanda și biomarkeri tumorali serologici:
- CA 72-4 (TAG-72) – biomarkerul cu cel mai inalt nivel de specificitate, de primă linie în monitorizarea tratamentului şi evoluţiei cancerului gastric (în asociere cu CEA sau CA 19-9 ca biomarkeri secundari).
- CA 19-9 – biomarker prezent în celulele epiteliale şi mucoase, la nivelul stomacului, intestinului, pancreasului, ficatului şi ovarului. Cu ajutorul sau se diagnosticheaza adenocarcinomului gastric, CA 19-9 înregistrând valori crescute în 50-60% dintre cancerele gastrice.
- CEA – biomarker recomandat pentru monitorizarea pacienţilor și evaluarea răspunsului la tratament, fiind un indicator al recurenţei tumorale şi al prognosticului post-terapeutic al pacienților cu cancer gastric.
Examenul histopatologic se efectuează în laborator de către medicul anatomopatolog, confirmând diagnosticul de cancer și oferind mai multe informații cu privire la caracteristicile acestuia.
Pentru o decizie corectă cu privire la tratament, stadializarea tumorală este fundamentală. Astfel, sistemul de stadializare TNM presupune combinația dintre dimensiunea tumorii și extensia acesteia la țesuturile din apropiere (T), implicarea ganglionilor/ nodulilor limfatici (N) și metastazele sau răspândirea cancerului la alte organe ale corpului (M).
Stadializarea se face, de obicei, de două ori: după examenul clinic și radiologic și post intervenție chirurgicală.
Pe lângă studiul microscopic al unei biopsii tumorale , anatomopatologul va efectua anumite teste care furnizează informații genetice, la nivel de celule tumorale: hibridizarea fluorescentă in situ (FISH) sau imunohistochimia.
Cancer gastric – prognostic și conduită terapeutică
Planificarea tratamentului implică o echipă interdisciplinară de profesioniști din domeniul medical. Acest lucru presupune cooperarea între diferiți specialiști, abordarea multidisciplinară în cadrul unei comisii oncologice de analiză, care poate include un medic oncolog, un gastroenterolog un chirurg oncolog, un specialist în radioterapie oncologică, un radio-imagist și un anatomopatolog. Aici se va discutat planul de tratament, în conformitate cu informații relevante, menționate anterior.
Evoluția unui cancer la stomac depinde de extensia sa, evaluată prin stadializare TNM, tipul histologic al tumorii și vârsta pacientului, în momentul diagnosticării. Există raportări în literatura de specialitate care menționează o supraviețuire foarte bună, în cazul cancerelor aflate în stadii incipiente, fără invazie epitelială majoră (95% la 5 ani), intervenția chirurgicală radicală (gastrectomia totală) fiind posibilă în 30% dintre cazuri, cu o rată de supraviețuire la 5 ani de 25%.
Referințe:
https://en.wikipedia.org/wiki/Stomach_cancer
https://cancer360.ro/tipuri-de-cancer/cancer-gastric-de-stomac/
