Boala Lyme și tot ce ar trebui să știi despre ea
Boala Lyme și febra recurentă sunt determinate de specii diferite de Borrelia, iar transmiterea lor se face prin vectori diferiți: păduchele de corp (Pediculus humanus) și căpușe fără scut (specii de Ornihorodos) pentru febra recurentă și diferite capușe cu scut (specii de Ixodes) pentru boala Lyme.
Transmiterea bolii Lyme
Deși în literatura de specialitate sunt publicate câteva studii care demonstrează prezența unor specii de borrelia în intestinul altor insecte: țânțar (Culex pipiens), muscă (Hybomitra) și tăun (Tabanus), pentru a demonstra rolul acestora în transmiterea bolii sunt necesare cercetări ulterioare.
Știați că pentru a dezvolta boala Lyme trebuie să fii ințepat de o căpușă contaminată cu Borrelia, iar aceasta să rămână atașată de corp cel puțin 17 ore?
Acest timp este necesar migrării bacteriilor din intestinul căpusei către glandele salivare ale acesteia, de aici fiind inoculate odată cu saliva la locul înțepăturii.
O capusă îndepărtată imediat dupa ințepătură scade substanțial riscul de a dezvolta boala. Din anamneza făcută pacienților cu boala Lyme doar o treime își amintesc de ințepătura căpușei. Acest lucru este posibil deoarece în stadiile de larvă și nimfă, căpușa este foarte mică, deci greu de vizualizat și datorită faptului că aceasta nu este dureroasă.
Acest lucru este posibil deoarece în stadiile de larvă și nimfă, căpușa este foarte mică, deci greu de vizualizat și datorită faptului că aceasta nu este dureroasă.
Boala Lyme: simptome
Din punct de vedere clinic boala prezintă o mare varietate deoarece poate afecta mai multe organe, iar simptomele ei mimează diferite boli, diagnosticul punând medicul în dificultate.
Prezența pe piele a unei pete unice de dimeniuni mari asa numitul „eritem în ochi de bou” care migrează la un pacient cu istoric de ințepătură de căpușă, constituie criteriul de diagnostic pentru boala Lyme.
Diagnosticul de laborator al bolii Lyme
Laboratorul este cel care stabilește cu exactitate agentul etiologic. Se pun în evidență antigenele (PCR din căpușă, LCR, lichid sinovial și biopsie piele), anticorpii specifici de tip Ig M și IgG (serologie și Western blot) si, mai nou, printr-o metodă care pune în evidență răspunsul imun specific al organismului (Testul de transformare limfoblastică).
Sunt necesare teste specifice pentru Europa și US.
Un aspect foarte important în diagnostic îl reprezintă utilizarea unor kit-uri care să țină cont de particularitățile arealului în care se face determinarea, astfel în SUA boala Lyme este determinată de specia Borrelia burgdorferi sensu stricto, spre deosebire de Europa în care, pe lângă Borrelia burgdorferi sensu stricto întâlnim Borrelia garinii și Borrelia afzelii.
De-a lungul anilor au fost indentificate specifii noi de borrelia detectate la pacienți din Europa: ( B. spielmanii și B. bavariensis).
cum să prevină înțepătura de căpușă;
cum să scoată căpușa fără a favoriza boala și să o trimita la laborator pentru a fi testată dacă este contaminată cu borrelii. Căpușa trebuie scoasă usor, prin rotire, evitând strângerea între degete a abdomenului căpușei care favorizează trecerea borreliilor din glandele salivare în plagă;
în cazul în care analiza capusei este negativă, nu este nevoie de tratament cu antibiotic.
