Evoluția unor parametri biologici în icter

Pigmentarea galbenă a tegumentelor și sclerelor, produsă prin acumularea bilirubinei în ţesuturi, poartă denumirea de icter. Coloraţia icterică devine vizibilă, atunci când bilirubina serică totală depăşeşte valoric intervalul 2 – 2,5 mg/dL.

Cuprins:

•  Icter: clasificare și caracteristici
• Analizele medicale pentru diagnosticarea icterului
• Nou născuții și cauza apariției unui icter

 Icter: clasificare și caracteristici

Din punct de vedere fiziopatologic, se evidențiază 2 cauze ale producerii acestuia:

– prin creșterea predominantă a bilirubinei neconjugate/ indirecte (BRI) exemplul clasic fiind reprezentat de icterul hemolitic (distrugere eritrocitară exagerată extra- sau intravasculară);

– prin creșterea predominantă a bilirubinei conjugate/ directe (BRD), evidențiat în două subcategorii:

• Icter hepatocelular întâlnit în hepatita acută virală sau toxică, hepatita cronică activă și ciroza hepatică;
• Icter mecanic – obstructiv – din litiaza biliară/ coledociană și carcinomul de cap de pancreas.

În icterul hemolitic (prehepatic) se pot evidenția următoarele modificări:  

• creșterea bilirubinei, predominant a formei sale neconjugate (indirectă) cu apariția de icter cu o nuanță gălbuie (flavin), acoluric (fără eliminare de pigmenți biliari prin urină)
• hipercromia materiilor fecale (prin producție crescută de stercobilină)
• urobilinogenurie (producție crescută de urobilinogen)
• enzimele de hepatocitoliză şi de colestază cu valori normale, existând posibilitatea unei ușoare creșteri, izolate, ale enzimei hepatice ASAT (o cauză a lizei eritrocitare masive).

Rezultatele analizelor din ser confirmă diagnosticul prin bilirubina totală, cu valori cuprinse între 2-5 mg/dL, bilirubina directă reprezentând 20% din cea totală. În urină urobilinogenul (produs de degradare a celulelor roșii) va avea valori crescute și se constată absența bilirubinei în urină.

În icterul hepato-celular (parenchimatos) apare:

• hiperbilirubinemie mixtă, predominant conjugată (directă) cu icter rubin, icter coluric (prin prezența bilirubinuriei, urina capătă o culoare galben-brun)
• materiile fecale normal colorate (colestază redusă) sau decolorate (colestază intensă)
• urobilinogenurie
• enzimele de hepatocitoliză şi cele de colestază cresc, dar hepatocitoliza (distrucția celulelor hepatice) este mai importantă decât colestaza (lipsa de evacuare a sucului biliar)

În cadrul tabloului paraclinic se remarcă bilirubina totală sub 10 mg/dL, bilirubina directă între 20-50% din bilirubina totală, raport al transaminazelor < 1 în hepatitele acute sau cuprins între 1-3 în hepatitele cronice active, ciroză hepatică (colestază intrahepatică). Urobilinogen este mult crescut în urină și bilirubinuria va fi peste valorile normale.

Icter mecanic (posthepatic, obstructiv) – se caracterizează prin hiperbilirubinemie predominant conjugată (directă) cu icter verdin, pruriginos, icter coluric (prezența bilirubinuriei, urina capătă o culoare brun-închis), decolorarea materiilor fecale, absenţa urobilinogenului în urină, iar enzimele de hepatocitoliză şi de colestază cresc, însă colestaza este mai importantă decât hepatocitoliza.

Nivelul enzimelor (TGP/ALT/ALAT și TGO/AST/ASAT) poate fi un semnal de alarmă că ficatul nu funcționează corespunzător. ALT este indicatorul de citoliză cel mai frecvent explorat și cel mai indicat pentru detectarea unor leziuni hepatice minime. Valorile normale ale TGP sunt mai mici de 31 U/L la femei și mai mici de 41 U/L la bărbați.

AST (TGO) este o enzimă ce face parte din clasa transaminazelor, dar care, spre deosebire de ALT care se găsește în principal la nivelul ficatului, este întâlnită în mai multe țesuturi: miocard, ficat, mușchi scheletici, rinichi, pancreas, țesut cerebral, splină, fiind astfel un indicator mai puțin specific al funcției hepatice. Valorile normale ale TGO sunt sub 32 U/L la femei și sub 38 U/L la bărbați.

Analizele medicale pentru diagnosticarea icterului

Biologic, valorile unor parametri specifici vor confirma diagnosticul.

În ser bilirubina totală va avea valori de peste 10 mg/dL, bilirubina directă reprezentând peste 50% din valoarea bilirubinei totale; raportul transaminazelor serice va avea o valoare mai mare de 3 (colestază intrahepatică şi extrahepatică). Urina conține bilirubină crescută, fără identificare de urobilinogen.

Totodată, icterul apare precoce în ciroza biliară primitivă şi în stadiile finale sau de acutizare a cirozelor virale sau alcoolice. El este însoţit de eliminarea unor urini colorate (urina galbenă) şi de prurit (senzația de măncărime a pielii), în cirozele biliare primitive (cu evidențierea urmelor de grataj = zgârieturi).

Nou născuții și cauza apariției unui icter

Icterul nou-născutului (icter bebeluși) este extrem de des întâlnit în prima săptămână de viață, incidența acestuia fiind de aproximativ 60% în rândul nou-născuților la termen și în jur de 80% pentru cei născuți prematur. Cauza apariției sale este reprezentată de o dezvoltare insuficientă a ficatului la nou născut, în raport cu ritmul producerii și distrugerii eritrocitelor (celulele rosii), în primele zile de viață.

După stabilirea diagnosticului de icter și a cauzei acestuia, tratamentul va fi recomandat în funcție de patologia care a generat acest sindrom. Astfel, o schemă terapeutică va putea fi compusă din una sau mai multe medicamente, ce poate fi asociată cu terapiile chirurgicale.

Referințe:

1. Curs de Gastroenterologie, Universitatea de Medicina si Farmacie “Victor Babes” Timisoara, Clinica de Gastroenterologie si Hepatologie
2. Indreptar practic de Fiziopatologie Clinica, Editura “Victor Babes”, Timisoara, 2016
3. https://ro.wikipedia.org/wiki/Icter