Biomarkeri utilizați în diagnosticul pacientelor cu suspiciune de preeclampsie

Cuprins:

• Necesitatea monitorizării mamei și fătului în suspiciunea de Preeclampsie
• Nivelurile ridicate ale factorului antiangiogenic sFlt sunt produse de placentă
• sFlt-1 și factorul de creștere placentară PlGF utilizați în suspiciunea de preeclampsie
• Biomarkeri suplimentari utilizați pentru a diagnostica cazurile de preeclampsie

Preeclampsia, odată diagnosticată, necesită o monitorizare specializată, atât a mamei, cât și a fătului. Complicațiile materne includ insuficiență renală, insuficiență hepatică, edem pulmonar, decolarea de placentă, hemoragie cerebrală și eclampsia. Un sfert din decesele neonatale, în țările în curs de dezvoltare sunt cauzate de preeclampsie¹. Diverși factori de risc materni, cum ar fi hipertensiunea arterială, diabetul, obezitatea, bolile autoimune, vârsta înaintată și nuliparitatea, cresc riscul de preeclampsie.

Complicațiile fetale includ nașterea prematură, restricția de creștere fetală intrauterină, nașterea de făt mort sau internarea în secția de terapie intensivă neonatală. Prevalența mondială a preeclampsiei este de 3,8% la femeile însărcinate, fiind responsabilă pentru peste 70.000 de decese materne și 500.000 de decese fetale, anual.

Nivelurile ridicate ale factorului antiangiogenic sFlt sunt produse de placentă

În 2003, Maynard și colab. au demonstrat, prin experimentele lor, că niveluri ridicate ale factorului antiangiogenic tip sFlt erau produse de placentă. Factorul sFlt acționează prin cuplarea sa cu factorii angiogenici tip PlGF (factor de creștere placentară) și cu factorul de creștere endotelială vasculară (VEGF), și astfel prin inhibarea interacțiunii acestor factori cu celulele endoteliale provocând disfuncția endotelială, cu apariția de hipertensiune de novo și a endoteliozei glomerulare. Levine et al. au validat ipoteza potrivit căreia nivelurile crescute de sFlt și nivelurile scăzute de PlGF sunt asociate cu apariția preeclampsiei.

Aceștia au confirmat, de asemenea, că biomarkerul endoglina solubilă este produs în exces de către placentă, la pacientele cu preeclampsie și că aceasta are proprietăți antiangiogenice și hipertensive. S-a constatat că hiperlipidemia maternă, indicele metabolic bazal crescut, rezistența la insulină și o expresie dezechilibrată a lipidelor, apolipoproteinelor și adipokinelor determină disfuncția endotelială, la pacientele cu preeclampsie.

sFlt-1 și factorul de creștere placentară PlGF utilizați în suspiciunea de preeclampsie

În urma acestor constatări, biomarkeri precum sFlt-1 și factorul de creștere placentară PlGF sunt utilizați în prezent în practica clinică, în cazurile în care este suspectată preeclampsia cu debut precoce; valoarea lor predictivă negativă ridicată permite excluderea cu încredere a bolii la femeile fără o simptomatologie aparentă, dar sensibilitatea este considerată modestă. Astfel, a existat un efort susținut pentru a identifica noi potențiali biomarkeri care ar putea facilita diagnosticarea precoce, monitorizare specifică și nașterea la timp.

Pe lângă factorii angiogenici (PlGF) și factorii antiangiogenici (sFlt-1), în apariția acestei patologii mai sunt implicați și biomarkeri specifici pentru inflamație, stres oxidativ, leziuni endoteliale, hormonii endocrini, metabolism lipidic, homeostazia și suferința fetală.

Cu toate acestea, opțiunile sunt limitate în prezent, NICE (National Institute of Health and Care Excellence) aprobând exclusiv testarea ce evaluează exclusiv factorul angiogenic PlGF, în asociere cu evaluarea clinică standard.

Biomarkeri suplimentari utilizați pentru a diagnostica cazurile de preeclampsie

Prin urmare, vor trebui identificate diferite asocieri dar și biomarkeri suplimentari care pot fi utilizați pentru a estima și diagnostica cu precizie preeclampsia, astfel încât monitorizarea sarcinii în stadiile incipiente și terapia de prevenție să poată reduce considerabil morbi-mortalitatea maternă și fetală.

Astfel, a fost efectuată o meta-analiză în care s-a urmărit care este utilitatea diagnostică a unor asocieri de biomarkeri pentru predicția și diagnosticul preeclampsiei. Un număr de 398 de studii au fost preluate din baza de date PubMed, iar după o analiză în detaliu, au fost selectate pentru această meta-analiză 25 de studii, în care au fost evaluați 13 biomarkeri serici (factorul de creștere placentară PlGF, sFlt1, sFlt1/PlGF, endoglin, HDL, LDL, trigliceridele, colesterol, APO-B, leptina, adiponectina, TNFα). Rezultatele acestei meta-analize arată că 4 biomarkeri angiogenici, PlGF, sFlt, raportul PlGF/ sFlt și endoglina, au prezentat o diferență semnificativă în ceea ce privește valorile lor medii, în rândul pacientelor preeclampsice și loturile de control formate din gravide cu sarcini normale.

Biomarkerii lipidici de tip HDL, trigliceridele, leptina, adiponectina și APO-B au fost, de asemenea, semnificativ diferiți între cele două grupuri. Raportul dintre PlGF și sFlt a avut cea mai mare valoare semnificativă clinică în grupul preeclampsic, sugerând că este cea mai utilă combinație de biomarkeri, atunci când se face screeningul pentru preeclampsie (p < 0,001).

Concluziile acestei meta-analize au arătat că valorile biomarkerilor serici sFlt, PlGF, sFlt/PlGF, HDL, adiponectina, leptina, trigliceridele și APO-B diferă semnificativ la pacientele cu preeclampsie, comparativ cu loturile de gravide martor. Aceste rezultate necesită însă o evaluare avansată a biomarkerilor pentru îmbunătățirea diagnosticului de preeclampsie.

Referințe:

1. https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S1658361221001402#fig2
2. https://www.thelancet.com/journals/ebiom/article/PIIS2352-3964(21)00574-0/fulltext