Un procent de 3% dintre bărbați pot dezvolta o infecție urinară

Cuprins:

• Infecție urinară, o afecțiune ce poate apărea și la bărbați
• Infecție urinară: simptome, cauze și factori de risc
• Infecțiile urinare sunt de 4 ori mai frecvente la femei decât la bărbați
• Infecție urinară: diagnostic
• Infecție urinară: tratament

Sistemul urinar este alcătuit din rinichi, uretere, vezică urinară și uretră. Rolul acestuia este de a filtra sângele, cu scopul eliminării substanțelor toxice și a excesului de apă, prin urină. Cele mai frecvente patologii urinare sunt infecțiile vezicii urinare și cele ale tractului urinar (ITU).

Infecție urinară, o afecțiune ce poate apărea și la bărbați

Deși femeile (de obicei cele active sexual) se confruntă frecvent cu infecții ale tractului urinar, atunci când acestea apar la bărbați, în afara perioadei de sugar și a vârstei a treia, infecțiile urinare necesită frecvent investigații urologice complexe. Ele apar mai rar la bărbați deoarece uretra are o lungime mai mare, iar anusul se află la distanță de meatul uretral. Astfel, în timp ce un singur episod de ITU la femeile adulte este aproape întotdeauna necomplicat, la bărbați infecția poate fi extrem de virulentă, se poate răspândi la rinichi și tractul urinar superior, în unele cazuri necesitând chiar tratament chirurgical.

Se estimează că anual, la nivel global sunt afectați aproximativ 3% dintre bărbați¹

Majoritatea bărbaților care se prezintă cu ITU vor avea la bază o patologie structurală sau funcțională, care duce la tulburări ale fluxului urinar și golirea incompletă a vezicii urinare sau una infecțioasă, reprezentată de existența unei surse de bacteriurie recurentă (bacterii în urină)².

Pacienții cu boli neurologice, cum ar fi scleroza multiplă sau Parkinson au tendința de a nu-și goli complet vezica urinară, având un risc ridicat de ITU, în special în ultimele etape ale bolii. Glicozuria (zahăr în urină), ca urmare a unui diabet zaharat necontrolat, crește probabilitatea de apariție a infecțiilor urinare. Cancerul de vezică urinară se poate prezenta uneori sub forma unei infecții a tractului urinar care nu răspunde la antibiotic.

Infecție urinară: simptome, cauze și factori de risc

În multe cazuri bărbații nu prezintă semne sau simptome, atunci când au o infecție urinară. Când sunt prezente, acestea pot fi: urinare dureroasă (disurie), nevoia frecventă de a urina, incapacitatea de a urina, jet urinar lent, incontinență urinară, vezică hiperactivă (nevoie bruscă de a urina), urinări dese, hematurie, (sânge în urină), durere localizată central în partea inferioară a abdomenului, urină tulbure cu miros puternic. Atunci când apar complicații ale infecției urinare, care semnalizează că boala s-a răspândit la rinichi sau la tractul urinar superior, pot apărea următoarele simptome: febră, frisoane, greață, vărsături, dureri lombare.

Infecțiile urinare sunt cauzate, de obicei, de bacterii. Bărbații vârstnici au un risc mai mare de a dezvolta o infecție urinară, mai ales dacă au depășit vârsta de 50 de ani, cele mai multe cazuri fiind cauzate de prezența, în mod natural, în organism a bacteriei Escherichia coli. La tineri, cauza cea mai frecventă o reprezintă infecțiile cu transmitere sexuală (ITS).

Infecțiile urinare sunt de 4 ori mai frecvente la femei decât la bărbați

Riscul unei persoane de a dezvolta această boală crește pe fondul existenței unor boli cronice cum ar fi: diabetul, calculii renali (pietre la rinichi), prostata mărită de volum, îngustarea anormală a uretrei, incapacitatea de a controla în mod voluntar urinarea sau de a goli complet vezica urinară, în cazul unui aport lichidian insuficient (consum insuficient de lichide), lipsa decalotării peniene, un diagnostic anterior de infecție urinară, anomalii ale tractului urinar care împiedică eliminarea de urină sau care determină refluxul de urină în uretră, relații sexuale anale, care pot expune uretra la o populare cu bacterii, tratament cu medicamente imunosupresoare, procedurile care implică instrumentarea tractului urinar.

Infecție urinară: diagnostic

Medicul va face un examen fizic, cu examinare abdominală a zonei vezicii urinare, a organelor genitale și a zonei lombare (atunci când există durere sau inflamație la acest nivel), va consemna istoricul medical (infecții urinare în trecut sau antecedente familiale) și va recomanda anumite teste de laborator care pot diagnostica sau exclude o infecție urinară, orientând astfel strategia terapeutică.

Cele mai frecvent recomandate pentru diagnostic sunt⁴: urină biochimie și sediment (sumar urină), urocultură (cu antibiogramă după caz) care include sitestarea sensibilității la antibiotic atunci când este evidențiat un microorganism.

O infecție urinară poate fi considerată “complicată” dacă pacientul este copil, femeie însărcinată sau dacă simptomele sugerează că infecția urinară s-ar fi putut răspândi în afara vezicii urinare. Complicațiile pot apărea la pacienții care au un blocaj al fluxului urinar, boli cronice – care cresc riscul de infecție, rezistență la antibiotice sau o intervenție chirurgicală la nivelul tractului urinar.

La pacienții cu o infecție urinară complicată, pot fi efectuate teste de imagistică și analize de sânge suplimentare pentru a exclude alte probleme ale sistemului urinar: hemogramă (pentru a evalua dacă există o reacție severă la infecție), hemocultură (pentru a vedea dacă o infecția s-a răspândit în sânge), Chlamydia trachomatis ADN + Neisseria gonorrhoeae ADN – urina (barbati), atunci când este suspectată o boală cu transmitere sexuală, uree serică, creatinină serică, electroliți, LDH – lactat dehidrogenaza pentru a evalua starea de sănătate a rinichilor. Se va efectua și un examen urodinamic pentru evaluarea funcțională a tractului urinar inferior, atât în condiții normale de sănătate, cât și în cazul în care pacientul relatează diverse simptome.

În cazul persoanelor cu antecedente de litiază renală (pietre la rinichi), diabet, rinichi polichistic sau tuberculoză, medicul poate recomanda și explorarea imagistică medicală.

Infecție urinară: tratament

Infecțiile urinare la bărbați sunt de obicei complicate și necesită tratament, scopul acestuia fiind de a preveni răspândirea infecției la nivelul rinichiului sau tractului urinar superior.

Tratamentul utilizat depinde de cauza infecției și include, de obicei, antibiotice, antitermice și analgezice, pentru diminua simptomele, inclusiv cele de durere și arsură, la urinare.

Pacienții cu infecții mai complicate pot necesita intervenția chirurgicală, pentru drenarea anumitor zone ale tractului urinar, devenite focare ce intrețin infecția sau pentru îndepărtarea țesuturilor inflamate, din jur.

Pe lângă tratamentul medicamentos, hidratarea este extrem de importantă, având rol de stimulare a micționării (urinarea) și odată cu urina, de eliminare a germenilor ce au produs infectia urinară.

Referințe:

1. https://www.medicalnewstoday.com/articles/320872#_noHeaderPrefixedContent
2. https://my.clevelandclinic.org/health/articles/21197-urinary-system
3. https://www.testing.com/uti-testing/
4. https://onlinelibrary.wiley.com/doi/pdf/10.1002/tre.8
5. https://www.medicalnewstoday.com/articles/320872#symptoms
6. https://www.testing.com/uti-testing/