Infecțiile parazitare (parazitoze) la preșcolari și școlari

Cuprins:

• Parazitoze – istoric și mecanism de apariție
• Tipuri de parazitoze
• Prevalența cazurilor de parazitoze intestinale la copii
• Parazitoze intestinale și simptome frecvente
• Eozinofile crescute (”eosinofile mărite”) și rolul lor în diagnosticarea unei parazitoze

Tipuri de parazitoze

Copiii de toate vârstele pot dezvolta parazitoze, cum ar fi giardioza și criptosporidioza în urma unor activități de agrement (de exemplu, aceștia pot contracta diverși paraziți în timpul înotului sau în urma ingestiei de apă contaminata).  Animalele de companie pot fi, de asemenea o sursă potențială de paraziți. Toxoplasmoza se răspândește prin contactul cu solul sau alimentele contaminate de materiile fecale infectate, provenite de la pisică. Copiii pot contracta această infecție de la mamă, dacă aceasta contractează infecția în timpul sarcinii.

Giardia se manifestă prin diaree și se răspândește prin intermediul fecalelor contaminate. Infecția cu oxiuri (enterobiaza) apare în rândul copiilor preșcolari și școlari. De asemenea, copiii pot fi infestați cu păduchi (pediculoză) sau scabie, ambele infecții putând fi răspândite prin contact fizic apropiat.

Principalele tipuri de paraziți² care duc la apariția unor parazitoze intestinale:

Infestarea poate apărea la copiii de toate vârstele, dar copiii mici sunt cei mai expuși acestor riscuri deoarece ei sunt, teoretic, expuși la variate infecții, având un sistem imunitar în plină dezvoltare sau având un sistem imunitar slăbit.

Prevalența cazurilor de parazitoze intestinale la copii

Infecțiile parazitare intestinale (IPI) la copii sunt foarte răspândite în regiunile cu acces limitat sau inexistent la o apă potabilă sigură, condiții sanitare precare sau locuințe necorespunzătoare. Aproximativ 24% din populația globală este infectată cu helminți transmiși prin sol, dintre care peste 267 de milioane de copii de vârstă preșcolară și peste 568 de milioane de copii de vârstă școlară trăiesc în zone cu epidemii declarate.

În țările africane, cum ar fi Etiopia, rata de prevalență a IPI la copii este estimată la 48%. Majoritatea infecțiilor sunt produse de Ascaris lumbricoides (ascaridioza), anchilostoma și Trichuris trichiura. Speciile Cryptosporidium, Entamoeba histolytica și Giardia duodenalis sunt cele mai frecvente infecții produse de protozoare, la copiii cu vârsta sub 5 ani din Africa subsahariană³.

Parazitoze intestinale și simptome frecvente

Semnele infecțiilor cauzate de un parazit variază în funcție de agentul patogen care colonizează organismul uman – gazdă. Unele dintre cele mai comune simptome sunt crampele și durerile intestinale, greața sau vărsăturile, deshidratarea, pierderea în greutate, inflamarea ganglionilor limfatici și apariția unor tulburări digestive, cum ar fi constipația, diareea și flatulența (prezența de gaze intestinale).

Din tabloul clinic mai pot face parte și urticaria sau eczemele cutanate, durerile musculare și articulare persistente, oboseala marcată. Uneori se pot instala depresia, insomnia, un deficit de fier (anemia) sau prurit persistent în regiunea anală. 

Toate aceste simptome pot fi asemănătoare semnelor și simptomelor din alte boli digestive. Prin urmare, în cazurile în care acestea sunt descrise, este imperios necesară stabilirea unui diagnostic corect.

Insomnia, iritații ale pielii, schimbările bruște ale dispoziției și durerea musculară, pot fi cauzate de acțiunea toxinelor parazitare eliberate în sângele gazdei. Aceste toxine pot provoca și o stare de anxietate, care tinde să se manifeste printr-un somn agitat al copilului.

Eozinofile crescute (”eosinofile mărite”) și rolul lor în diagnosticarea unei parazitoze

Eozinofilia este o tulburare hematologică comună, având diverse etiologii. Se evidențiată prin efectuarea hemogramei și analizei unui frotiu de sânge periferic, dar și din biopsiile prelevate de la nivelul măduvei osoase.

Cea mai frecventă cauză a apariției eozinofiliei este infecția parazitară⁴. Infecțiile parazitare care duc la eozinofilie sunt produse, de obicei, de helminți, dar pot fi provocate și de alți agenți patogeni, cum ar fi protozoarele și filariile.

Viermii intestinali pot bloca lumenul intestinal, determinând sângerări, sau pot interfera cu absorbţia intestinală de substanţe nutritive. Larvele pot disemina în zone extraintestinale şi pot determina inflamarea sau chiar distrugerea unor structuri tisulare.

Pentru a detecta aceste infecții parazitare trebuie inclusă în evaluarea pacienților cu eozinofile mărite, analiza  scaunului (examen coproparazitologic), pentru evidențierea de ouă și paraziți.

Strongyloides stercoralis este un parazit intestinal care afectează aproximativ 30–100 de milioane de persoane, la nivel global.  Infecția cu Strongyloides poate deveni invazivă și fatală la pacienții tratați cu corticosteroizi, astfel la pacienții cu eozinofilie trebuie exclusă infecția cu Strongyloides, înainte de inițierea terapiei cu steroizi.

Absenţa ouălor sau larvelor de Strongyloides nu exclude infecția, larvele putând să ajungă în scaun la 3-4 săptămâni după contaminare, iar eliminarea larvelor din intestin nu are loc în mod continuu. De aceea, acestea pot să nu fie identificate într-o singură probă recoltată de materii fecale. La aproximativ jumătate din persoanele infestate, această analiză nu evidențiază prezenţa de paraziţi, de aceea medicii recomandă repetarea testului, la distanță.

Detecția de anticorpi IgG împotriva Strongyloides sugerează o infecție prezentă sau anterioară, dar evidențiază în special raspunsul la tratament. Diminuarea titrului (concentraţiei) de anticorpi IgG în sânge post tratament confirmă eficiența acestuia, pentru eradicarea infecţiei. Rezultate fals pozitive pot apărea în cazul altor infecții cu helminți (de exemplu, Trichinella, Taenia solium). Această analiză nu este un test de diagnostic. Rezultatele trebuie corelate cu date clinice suplimentare, pentru a confirma diagnosticul de strongyloidoza⁵.

Giardioza este numele pe care medicii îl dau infecțiilor cauzate de un parazit microscopic numit Giardia Intestinalis. Acest organism poate fi găsit în materiile fecale ale unei persoane infectate. Poate fi transmisă prin contact de la persoană la persoană, mai ales în colectivitățile de copii, dar și în rândul membrilor familiei⁶. Parazitul prezintă două forme: vegetativă și chistică, ultima reprezentând forma de înmulțire, de rezistență a parazitului în mediul extern, si în acelasi timp stadiul infectant. Metoda imunologică de depistare a antigenului Giardia în fecale prezintă avantajul de a detecta și chisturile distruse.

Infecția parazitară cu oxiuri este adesea întâlnită la copii, atât la cei preșcolari, cât și la școlari. Majoritatea înfecțiilor parazitare sunt asimptomatice, însă la oxiuriază apare un prurit în zona anală, iar copiii pot manifesta un somn agitat sau iritabilitate. Evidențierea oxiurilor în materiile fecale se poate face prin examinarea coproparazitologică.

Infecțiile parazitare apărute la copii, dar și la adulți, pot duce la o serie de complicatii, care sunt evidențiate prin apariția unor simptome neplăcute și dureroase. În situația în care acestea sunt prezente, medicul va confirma diagnosticul, recomandând și un tratament specific, pentru eradicarea infecției.

Referințe:

1. https://www.sciencedirect.com/topics/pharmacology-toxicology-and-pharmaceutical-science/parasitosis
2. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK1899/
3. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC8482161/
4. https://sydneygutclinic.com/the-main-symptoms-of-parasitic-infection/
5. https://www.healthychildren.org/English/health-issues/conditions/abdominal/Pages/Giardia-Lamblia-Infections.aspx