De la durerea renală către sindromul de insuficiență renală

Cuprins:

• Ce este insuficiența renală?
• Care sunt simptomele cele mai frecvente în insuficiența renală?
• Dializa și indicațiile sale
• Teste de laborator și utilitatea lor în diagnosticul cazurilor de insuficiență renală

Durerea în zona lombară este adesea confundată cu o durere banală de spate, deși rinichii sunt poziționați în zona inferioară a toracelui, iar afecțiunile renale se pot manifesta sub forma unor dureri iradiante în această arie anatomică. Durerea de rinichi poate fi constantă sau cu caracter acut, sub forma unei senzații de junghi. Cele mai frecvente cauze ale apariției durerii de rinichi pot fi:

• infecțiile apărute la nivelul rinichilor și bazinetului (pelvisului) renal – pielonefrita acută;
• calculi renali (așa-numitele pietre la rinichi) – acestea pot provoca o durere severă, care apare sub formă de spasm și poate iradia în zona inghinală. Durerea este cunoscută sub denumirea de colică renală.

Durerea inghinală –afectarea unui organ intern este resimțită adesea la distanță de locația anatomică a acestuia (un exemplu este localizarea durerii din colica biliară, care poate fi simțită și la nivelul umărului). Durerea de rinichi se poate extinde de-a lungul flancurilor abdominale și zonei inghinale, la bărbat putând iradia către regiunea testiculară. În aceste cazuri, durerea poate fi determinată și de o infecție (orhită sau orhi-epididimită).

Durerea uretrală – are un caracter de usturime, este un simptom comun afecțiunilor urinare. Infecția este cea mai frecventă cauză a acestui tip de durere. Este prezentă în timpul micționării (urinării) și poate fi resimțită ca o durere intermitentă, însoțită uneori de senzația de mâncărime, între micțiuni.

Ce este insuficiența renală?

Insuficiența renală este o boală care apare atunci când rinichii nu mai funcționează în limitele fiziologice (normale) deci, nu mai pot să îndeplinească într-un mod eficient funcția de filtrare a sângelui. Sindromul de insuficiența renală este uneori reversibil sau se poate agrava rapid (insuficiența renală acută). Alteori este o afecțiune cronică (instalată în timp), complicațiile acesteia apărând progresiv².

Care sunt simptomele cele mai frecvente în insuficiența renală?

Insuficiența renală, în stadiu incipient, este adesea asimptomatică. Potrivit Centrului pentru Control și Prevenirea Bolilor (CDC), până la 90% dintre persoanele cu boală cronică renală nu sunt conștiente de existența acesteia.

Pe măsură ce boala renală progresează, apar și o serie de simptome, cum ar fi micționarea (urinarea) frecventă, incompletă, edeme la nivelul membrelor inferioare, prin retenție de lichide, cauzată de incapacitatea rinichilor de a mai elimina apa din organism. În timp, pot să apară tulburări respiratorii, somnolență sau oboseală excesivă, greață persistentă, durere sau senzația de presiune în piept, stări de confuzie, convulsii și chiar coma³.

Dializa și indicațiile sale

În cazul pacienților cu afecțiuni renale, rinichii sunt deteriorați și nu vor putea filtra (”curăța”) sângele în mod eficient, declanșând astfel o acumulare progresivă de deșeuri biologice în organism.

Boala renală crește riscul de accident vascular cerebral sau stop cardiac, în stadiile sale terminale (IRST) instalându-se o boală cronică renală – insuficiență renală cronică – permanentă, ireversibilă, care poate fi tratată exclusiv prin transplant de rinichi sau dializă.

Factorii majori de risc pentru orice afecțiune renală includ diabetul zaharat, hipertensiunea arterială și antecedentele familiale de insuficiență renală⁴.

Teste de laborator și utilitatea lor în diagnosticul cazurilor de insuficiență renală

Rata filtrării glomerulare (glomerular filtration rate = GFR)  este un parametru de evaluare a funcției excretorii renale, dar și un indicator global al funcției renale, deoarece este redus, în general după o alterare structurală importantă; aproape toate celelalte funcții ale rinichiul scad în paralel cu scaderea sa, în afecțiunile renale cronice.

Analiza urinei – o probă de urină poate evidenția proteinele ​​atipice sau glucoza din urină. Examinarea sedimentului urinar poate furniza informații despre hematiile sau leucocitele din urină sau despre nivelurile ridicate de bacterii. Măsurarea debitului urinar (diureza) ajută la diagnosticarea insuficienței renale. Ca exemplu, un debit urinar scăzut poate sugera un blocaj renal, care poate avea la origine diverse cauze.

Prelevarea de probe de sânge este indicată pentru identificarea și cuantificarea substanțelor filtrate de rinichi, cum ar fi azotul ureic și creatinina. O creștere rapidă a valorilor acestui biomarker poate valida o deteriorare rapidă a rinichilor, implicit progresia rapidă către insuficiență renală acută.

Imagistica – RMN și CT– furnizează imagini seriate ale rinichilor și tractului urinar, pentru a identifica o serie de cauze declanșatoare de tulburări ale funcției renale.

Biopsia renală – recoltarea și analiza histopatologică a unor probe de țesut renal reprezintă o modalitate de identificare a unor cauze ce determină o patologie renală, aceasta putând evolua progresiv către insuficiență renală.

Referințe:

1. https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/17689-kidney-failure
2. https://www.healthline.com/health/kidney-failure#symptoms
3. https://www.kidney.org.uk/pain-in-kidney-or-urine-diseases
4. https://emedicine.medscape.com/article/1918879-overview