Sindromul de tunel carpian și factorii asociați cu severitatea lui
Tunelul carpian reprezintă regiunea situată între încheietura pumnului și palmă, delimitată de oasele carpiene și ligamentul carpian transvers (retinaculul flexorilor).
Prin acest canal trec tendoanele unor mușchi și nervul median care transmite informații senzoriale de la primele 3 – 4 degete (police, index, mijlociu și parțial, inelar) și coordonează contracția unor mușchi ai palmei.
Nervul median este cel mai voluminos nerv al plexului brahial. Acesta se desprinde în axilă din fasciculele lateral și medial al plexului. La nivelul brațului, el însoțește vasele brahiale, iar în partea distală a antebrațului devine mai superficial.
Cuprins:
- Incidența cazurilor cu sindrom de tunel carpian
- Factorii asociați cu severitatea sindromului de tunel carpian
- Raportul existent între proteina C reactivă și hemogramă în cazurile severe de sindrom de tunel carpian idiopatic
- Compararea parametrilor de laborator cu rezultatele pacienților diagnosticați cu STC
Sindromul de tunel carpian este o entitate clinică determinată de compresiunea nervului median la nivelul articulației pumnului, fiind cel mai des întâlnit tip de neuropatie de compresie.
Termenul de “sindrom de canal carpian” a fost folosit prima oară în anul 1938, patologia fiind identificată de către medicul George S. Phalen de la Cleveland Clinic.
Incidența cazurilor cu sindrom de tunel carpian
Sindromul de tunel carpian este relativ comun și des întâlnit în populația generală. În trecut a fost raportat ca apărând ulterior unei traume la nivelul încheieturii; a fost, de asemenea, descris ca o progresie graduală de simptome ce survin la femei de vârstă mijlocie. Ca nou tip de populație cu risc de a dezvolta această boală au fost raportați și muncitorii din sectorul industrial, ale căror mâini și încheieturi sunt constant supuse mișcărilor repetitive și diverselor traume.
Factorii asociați cu severitatea sindromului de tunel carpian
Mai mulți factori, precum vârsta mijlocie, sexul feminin, diverse patologii existente – poliartrita reumatoidă, diabetul zaharat, hipotiroidismul – și un indice de masă corporală ridicat (IMC) au fost asociați cu dezvoltarea sindromului de tunel carpian.
Deși numeroase studii au investigat factorii asociați cu prevalența acestui sindrom, mult mai puține studii au investigat factorii care afectează severitatea acestei afecțiuni. Totodată, nu am putut găsi un studiu care să investigheze relația dintre afecțiunile predispozante și severitatea acestui sindrom, astfel încât rezultatele să poată fi comparate. Însă numeroase constatări medicale atestă că deficiențele de vitamine (vitamina B12 și acid folic) pot cauza neuropatia periferică.
Comparația privind factorii asociați cu sindromul de tunel carpian între grupurile analizate
Grupuri diagnosticate cu sindrom de tunel carpian moderat versus formă severă
Parametri | Sindrom moderat | Sindrom sever | p | |
Vârsta (ani), medie ± SD | 51.05 ± 9.97 | 53.46 ± 12.23 | 0.137 | |
IMC, mediană (min-max) | 25.85 (23.40–29.60) | 28.90 (25.10–32.30) | <0.001* | |
Sex, n (%) | 0.573 | |||
bărbat | 8 (12.5) | 22 (15.5) | ||
femeie | 56 (87.5) | 120 (84.5) | ||
Factori ocupaționali, n (%) | 0.091 | |||
prezent | 34 (53.1) | 93 (65.5) | ||
absent | 30 (46.9) | 49 (34.5) | ||
Diabet zaharat, n (%) | 0.073 | |||
prezent | 19 (29.7) | 60 (42.8) | ||
absent | 45 (70.3) | 80 (57.2) | ||
Artrita reumatoidă, n (%) | 0.204 | |||
prezent | 9 (14.3) | 12 (8.4) | ||
absent | 54 (85.7) | 130 (91.6) | ||
Insuficiență renală, n (%) | 0.095 | |||
prezent | 0 (0.0) | 6 (4.2) | ||
absent | 64 (100) | 136 (95.8) | ||
Boală cardiovasculară, n (%) | 0.338 | |||
prezent | 0 (0.0) | 2 (1.4) | ||
absent | 64 (100) | 139 (98.6) | ||
Hipotiroidism, n (%) | 0.581 | |||
prezent | 14 (21.9) | 26 (18.8) | ||
absent | 50 (78.1) | 114 (81.2) | ||
Deficit de vitamina B12, n (%) | 0.014* | |||
prezent | 1 (1.6) | 17 (20.0) | ||
absent | 63 (98.4) | 125 (80) | ||
Deficit de folați, n (%) | 0.878 | |||
prezent | 2 (3.1) | 5 (3.5) | ||
absent | 62 (96.9) | 136 (96.5) |
Sursa: http://www.neurosurgery.dergisi.org/pdf/pdf_JTN_2626.pdf
Severitatea sindromului de tunel carpian accentuează disconfortul pacientului făcându-l pe acesta să aleagă intervenția chirurgicală ca pe o unică soluție terapeutică. Controlul severității poate ajuta la menținerea și gestionarea simptomelor, folosind mijloace conservatoare. În acest sens, deoarece studiile au demonstrat că un IMC crescut, asociat cu existența unui deficit de vitamina B12 duc la accentuarea gradului de severitate în acest sindrom, pacienții ar putea să acorde o atenție sporită controlului greutății și dietei.
Raportul existent între proteina C reactivă și hemogramă în cazurile severe de sindrom de tunel carpian idiopatic
Studiile au demonstrat o corelație între CRP și severitatea sindromului de tunel carpian (p<0,01). A existat, de asemenea, o corelație pozitivă între CRP și scala de severitate a simptomelor (p<0,01), precum și scala de stare funcțională (p<0,01). În legătură cu valorile parametrilor hemogramei efectuate la pacienții diagnosticați cu acest sindrom nu s-au observat modificări semnificative statistic.
Într-un alt studiu, a fost efectuată o analiză a datelor pentru a identifica relația dintre parametrii hemogramei complete, un test recomandat uzual pentru cazurile cu sindrom de tunel carpian (STC) idiopatic și corelat adesea cu severitatea bolii electrofiziologice.
STC este o afecțiune cu etiopatogenie multifactorială, așa cum detaliam mai sus, care duce la creșterea presiunii în tunelul carpian. Studii histologice efectuate pe flexor și sinoviala de la nivelul încheieturii mâinii afectate, indică modificări ischemice, mai degrabă, decât inflamație în tunelul carpian. Infecțiile intravasculare pot duce la o inflamație locală, care ar accelera aterogeneza.
RDW, MPV, NLR, PLR și CRP pot fi folosiți ca un markeri predictivi pentru a decide gradul de severitate al STC. Cu toate acestea, există doar câteva date și analize care confirmă o corelație între STC și valorile CRP, acesta crescând odată cu agravarea simptomatologiei pacientului.
Compararea parametrilor de laborator cu rezultatele pacienților diagnosticați cu STC
Valori de referință | STC cu severitate ușoară | STC cu severitate moderată | STC – cazuri severe | p* | |
WBC (103/Ul) | 8.12±1.63 | 7.99±2.32 | 8.64±2.43 | 9.01±2.38 | 0.360 |
CRP (mg/dL) | 0.13±0.65 | 0.21±0.09 | 0.36±0.08 | 0.47±0.04 | 0.000 |
RDW (%) | 12.19±1.18 | 12.62±1.43 | 12.71±1.57 | 12.31±0.99 | 0.625 |
MPV (fL) | 7.80±1.32 | 8.79±1.22 | 8.58±1.17 | 9.49±1.16 | 0.058 |
Neutrophile (x106/uL) | 4.68±1.30 | 4.54±1.69 | 5.25±2.15 | 5.65±2.69 | 0.236 |
Lymphocyte (x103/uL) | 2.68±0.71 | 2.54±0.70 | 2.67±0.80 | 2.81±0.83 | 0.373 |
Platelet (x109/uL) | 263.51±56.41 | 253.01±48.89 | 284.80±56.54 | 260.75±78.94 | 0.217 |
NLR | 1.37±1.03 | 2.33±1.37 | 1.92±1.02 | 2.09±1.05 | 0.120 |
PLR | 92.02±19.50 | 106.13±23.86 | 99.01±24.28 | 95.55±26.33 | 0.105 |
Sursa: https://www.annalsmedres.org/index.php/aomr/article/view/4213
Referințe:
Produsul a fost adăugat în coș
În plus, ai la dispoziție 30 de zile pentru a veni la recoltare.