Bolile reumatismale și vasculita

Cuprins:

• Ce sunt bolile reumatismale?
• Ce este vasculita?
• Simptome
• Diagnosticul și tratamentul în boala reumatismală și vasculită

Ce este vasculita?

Vasculita este o formă de boală reumatismală care se caracterizează prin inflamația peretelui vascular. Aceasta poate afecta vasele de sânge de diferite dimensiuni și localizări, incluzand artere, vene și capilare.

Există mai multe forme de vasculită,  clasificarea lor făcându-se în funcție de dimensiunea vaselor de sânge afectate și de localizarea procesului inflamator. Simptomele, diagnosticul paraclinic și tratamentul vasculitei pot varia în funcție de tipul și severitatea afecțiunii.

Clasificarea vasculitei, în funcție de dimensiunea vaselor de sânge afectate, include:

• Vasculita arterelor mari– implica poliarterita nodoasă ce afectează în special arterele mari, cum ar fi cele renale, intestinale sau coronariene principale. Simptomele pot include febră, dureri articulare și musculare, erupții cutanate, dureri abdominale și insuficiență renală.
• Vasculita arterelor medii: vasculita cu celule gigante (arterita cu celule gigante) afectează în special arterele de la nivelul extremitătii cefalice, în special artera temporală. Simptomele vizează dureri severe de cap, sensibilitate la nivelul scalpului, tulburări de vedere și febră.
• Vasculita arterelor mici: granulomatoza cu poliangită (Wegener) afectează în special arterele mici din plămâni, sinusuri și rinichi. Se manifestă prin tuse/ spută cu sânge, dureri sinusale, ulcerații nazale și insuficiență renală. Purpura Henoch-Schönlein: afectează în special vasele mici de la nivelul pielii, articulațiilor, rinichilor și tractului gastrointestinal. Simptomele si simptomele includ erupții cutanate purpurii, dureri articulare, dureri abdominale și sânge în urină (hematurie).

Diagnosticul paraclinic al vasculitei include analize de sânge (cum ar fi nivelul de sedimentare a globulelor roșii – VSH, proteina C reactivă – PCR, anticorpi specifici), biopsii din țesuturile afectate (cum ar fi biopsia renală sau biopsia de arteră temporală), imagistică medicală (radiografii, tomografie computerizată – CT sau rezonanță magnetică nucleară – RMN) etc.

Tratamentul vasculitei poate varia în funcție de tipul și severitatea afecțiunii, dar poate include medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), corticosteroizi, imunosupresoare (cum ar fi metotrexat, azatioprină, ciclofosfamidă), terapie biologică (cum ar fi rituximab) dar și tratamentul afecțiunilor asociate. Este important ca tratamentul să fie adaptat individual, în funcție de stadiul și severitatea vasculitei, sub supravegherea unui medic specialist în reumatologie, nefrologie, dermatologie sau altă specialitate medicală relevantă.

Este importantă evaluarea și îngrijirea medicală specializată, în cazul suspiciunii de vasculită sau a prezenței de simptome sugestive ale acestui tip de afecțiuni.

Există mai multe tipuri de boli reumatismale și vasculite, clasificate în funcție de cauza subiacentă și simptomele asociate. Printre cele mai frecvente se numără artrita reumatoidă, lupusul eritematos sistemic, polimialgia reumatică, boala Still a adultului și granulomatoza cu poliangeită.

Simptome

Semnele și simptomele variază în funcție de tipul bolii, dar pot include frecvent: tumefiere și durere articulară, febră, oboseală, pierdere în greutate, erupții cutanate și sângerări nazale (în cazul vasculitelor).

In poliartrita reumatoidă (PR) se produce o inflamație cronică a articulațiilor, boala putând debuta la orice vârstă, cel mai frecvent între 30 și 50 de ani. Debutul poate fi progresiv sau brusc, cu simptome care se pot agrava în timp. La debut, simptomele poliartritei reumatoide pot include:

• Durere si rigiditate la nivelul articulațiilor, care se agravează dimineața sau după perioade de inactivitate.
• Tumefierea articulațiilor, cu tegumente locale înroșite.
• Senzație de oboseală, pierdere în greutate și febră usoară.

De obicei, PR debutează simetric, afectând în mod obișnuit articulațiile mâinilor, încheieturilor și picioarelor, dar poate afecta și alte articulații.

Diagnosticul și tratamentul în boala reumatismală și vasculită

Diagnosticul bolilor reumatismale și vasculitelor implică o asociere între istoricul medical, examinarea fizică, teste de laborator și rezultatele obtinute la examenele imagistice medicale. Analizele de sânge pot fi utile pentru a identifica valori anormale ale biomarkerilor inflamatori și prezența de autoanticorpi, cum ar fi factorul reumatoid sau anticorpii antinucleari.

Factorul reumatoid (FR) se identifică la aproximativ 70-90% dintre pacienţii cu poliartrită reumatoidă, astfel că un rezultat negativ nu exclude diagnosticul; poate precede apariţia manifestărilor clinice cu mai mulţi ani, dar poate fi şi absent în momentul debutului, pozitivându-se în primii doi ani de boală.

Poliartrita reumatoidă este una dintre cele mai comune afecţiuni reumatice inflamatorii, caracterizată prin episoade acute inflamatorii, distrucţii cu deformări articulare şi impotenţă funcţională progresivă. Diagnosticul este bazat pe criteriile ACR (American College of Rheumatology), detecţia factorului reumatoid fiind considerată unul dintre criteriile importante de laborator.

În lupusul eritematos sistemic (LES) prevalenţa FR este de 50%; a fost descrisă o corelaţie semnificativă între prezenţa FR din clasa de IgG şi lipsa afectării rinichiului, în timp ce o corelaţie moderată a fost observată între prezenţa FR din clasele IgM şi IgA şi manifestările renale (FR din clasa IgG va activa mai puţin complementul seric, comparativ cu FR din clasa IgM).

Anticorpii antinucleari sunt anticorpi îndreptaţi împotriva unor structuri celulare (antigene) şi au fost descrişi într-o serie de afecţiuni autoimune sistemice şi organ-specifice. Aceștia aparţin unei familii mari de autoanticorpi care interacționează cu antigene prezente în nucleii celulari şi deţin un rol major în diagnosticul afecţiunilor reumatismale.

Anticorpii anti ADN monocatenar apar în 50-70% din cazurile de lupus eritematos sistemic. Există dovezi că anticorpii anti-ssDNA (ca și ac anti-dsDNA) sunt implicați în patogeneza nefritei lupice. Depistarea lor devine utilă atunci când anticorpii anti ADN dublu catenar sunt absenți. Apar, de asemenea, în aproximativ 25% din cazurile de lupus discoid, subtip de lupus eritematos sistemicși sunt frecvent asociați cu fotosensibiltatea cutanată. Pot fi utilizați ca indicatori de risc pentru evoluția lupusului cutanat spre forma sistemică (generalizată).

Titrurile anticorpilor se corelează cu activitatea bolii, în serul pacienților cu LES, anticorpii ssDNA identificandu-se la 87% dintre pacienți, în timpul recidivelor acute ale bolii. Asociat cu detectarea anticorpilor anti-nucleozomi, determinarea anticorpilor ssDNA este utilă pentru diagnosticul diferențial al lupusului indus de medicamente, anticorpi ssDNA fiind identificați la peste 50% dintre acești pacienți, titrul anticorpilor anti-ADN monocatenar corelându-se și cu răspunsul la terapie.

Opțiunile de tratament pentru boala reumatismală și pentru vasculite includ administrarea de medicamente antiinflamatorii, imunosupresoare și analgezice, precum și terapii fizice și de recuperare. Tratamentul trebuie personalizat și poate deveni necesară revizuirea acestuia, pe parcursul evoluției bolii.

Evoluția și prognosticul bolilor reumatismale și vasculitelor variază în funcție de tipul și severitatea bolii, dar este important să se continue tratamentul și monitorizarea, pentru reducerea riscului de apariție a unor complicații, cum ar fi deformarea anchilozantă definitivă a articulațiilor sau afectarea organelor vitale.

Referinte:

1. Carlos Albertos von Mühlen, Robert M. Nakamura. Clinical and Laboratory Evaluation of Systemic Rheumatic Diseases. In Henry’s Clinical Diagnosis and Management by Laboratory Methods, Saunders-Elsevier, 21st Edition, 8, 922.
2. Francesco Dati & Erwin Metzmann. Autoimmune Diseases. In Proteins Laboratory Testing and Clinical Use, Media Print Taunusdruck GmbH, Frankfurt am Main; 2005, 214, 225-226.
3. Laboratory Corporation of America. Directory of Services and Interpretive Guide. Rheumatoid Arthritis, Factor www.labcorp.com 2010. Ref Type: Internet Communication.
4. Hu, Z., Leppla, S. H., Li, B., & Elkins, C. A. (2014). Antibodies specific for nucleic acids and applications in genomic detection and clinical diagnostics. Expert review of molecular diagnostics, 14(7), 895– 916. https://doi.org/10.1586/14737159.2014.931810