Rolul biomarkerilor în managementul pacienților cu cancer colorectal
Cancerul colorectal (CCR) – cancer de colon și/sau rect, este al treilea cel mai frecvent tip de cancer la nivel mondial, în ciuda progreselor înregistrate în ceea ce privește diagnosticarea și managementul terapeutic, prin intervenție chirurgicală, chimioterapie, radioterapie și imunoterapie. În anul 2020, aproximativ 2 milioane de persoane au fost diagnosticate cu cancer colorectal la nivel global și se estimează că până în 2040 numărul cazurilor noi va crește la aproximativ 3,2 milioane.
Cuprins:
- Programele de screening în diagnosticarea precoce a cancerului colorectal
- Eficacitatea terapiilor actuale si rolul biomarkerilor în cancerul colorectal
La nivel european, conform International Agency for Research on Cancer (IARC) și European Cancer Information System (ECIS), incidența în 2020 a fost de 507.044 cazuri noi diagnosticate (325.335 cancer de colon și 181.709 cancer rectal), reprezentând 12,9% din totalul cazurilor noi de cancer.
În România, cancerul colorectal ocupă locul al doilea ca incidență, la femei și locul trei, la bărbați (conform Globocan 2020)1, anual înregistrându-se peste 6.000 de decese cauzate de această patologie.
Deși agenții terapeutici noi au îmbunătățit supraviețuirea atât în tratamentul adjuvant, cât și în stadii avansate ale patologiei, boala metastatică continuă totuși să aibă un prognostic slab pe termen lung, din cauza diagnosticului tardiv și a eșecului terapeutic.
Biomarkerii reprezintă un instrument-cheie în diagnosticul precoce, prognostic, supraviețuire și predicția răspunsului la tratament. Aceștia au înregistrat progrese importante în ultimele trei decenii, atât în domeniul geneticii cât și cel al biologiei moleculare, ceea ce a permis o mai bună individualizare a terapiei, cu un impact pozitiv asupra rezultatelor supraviețuirii.
Biomarkerii predictivi sunt utili în stabilirea deciziilor clinice, ca de exemplu prezența mutațiilor genetice KRAS, care validează beneficiile anticorpilor inhibitori ai receptorului factorului de creștere epidermal (EGFR). Cu toate acestea, sunt încă, puțini biomarkeri utilizați în practica clinică, ceea ce evidențiază necesitatea realizării unor studii suplimentare.
Astfel, în cadrul studiului Biomarkeri în cancerul colorectal: Cercetări actuale și perspective de viitor au fost examinați o serie de biomarkeri pe bază de proteine, ADN și ARN care sunt în curs de investigare, în ceea ce privește proprietățile de diagnostic, predicție și prognostic pentru CCR2.
La pacienții cu cancer colorectal supraviețuirea este dependentă de stadiu, cu 92% rată de supraviețuire pentru stadiul I, comparativ cu 10% pentru stadiul IV, la grupa de vârstă 60-69 de ani înregistrându-se o îmbunătățire a supraviețuirii datorată screening-ului.
Pacienții cu vârstă peste 75 de ani, reprezintă 44% din noile cazuri cu cancer colorectal și se estimează că 20-25% din cazurile de CCR sunt diagnosticate în stadiu metastatic. Având în vedere aceste rezultate se impune necesitatea unui screening precoce în vederea gestionării cât mai eficiente a CCR.
Programele de screening în diagnosticarea precoce a cancerului colorectal
Nu există un protocol de screening universal agreat pentru stadiile incipiente ale bolii, dar acesta ar putea fi extrem de util în diagnosticarea precoce a leziunilor pre-maligne, nclusi ar putea duce la îmbunătățirea supraviețuirii și a calității vieții. Mai mult, screeningul cu biomarkeri pentru toate stadiile, inclusiv diagnostic, prognostic și predicție, poate oferi oportunități de intervenție țintită pentru a îmbunătăți rezultatele, reducând în același timp riscul de toxicitate a tratamentului.
Eficacitatea terapiilor actuale si rolul biomarkerilor în cancerul colorectal
Tratamentul CCR (chirurgia, chimioterapia și imunoterapia) depinde de stadiul bolii în conformitate cu clasificarea TNM, calitatea vietii pacientului și de intenția curativă sau paliativă. Terapiile actuale sunt eficiente în îmbunătățirea supraviețuirii generale fără boală și fără progresie, atât în boala avansată, cât și în cea metastatică.
Diagnosticarea precoce la pacienții asimptomatici rămâne un obiectiv cheie în vederea creșterii ratei de supraviețuire prin identificarea cât mai precoce a CCR, precum și a leziunilor pre-maligne, inclusiv a polipilor cu risc ridicat de malignizare. Sensibilitatea testului imunologic efectuat din fecale (FIT) pentru diagnosticul de cancer colorectal este de 73,8 % față de 92,3 % pentru un test ADN din scaun care depistează KRAS, NDRG4 aberant și metilarea BMP3. În plus, sensibilitatea testului FIT pentru leziunile precanceroase avansate este de 23,8% față de 42,4% cu testul ADN din scaun. Aceste rezultate evidențiază limitările actualelor teste de screening neinvazive realizate din scaun, a căror sensibilitate este redusă, în detectarea leziunilor precanceroase, și din acest motiv pot rata diagnosticul precoce al unui CCR semnificativ.
În al doilea rând, biomarkerii de prognostic pot fi utilizați pentru a prezice evoluția bolii, inclusiv identificarea precoce a recidivei și mortalitatea.
Mutațiile în KRAS sunt asociate cu un risc crescut de recidivă metastatică a CCR, după rezecția curativă, precum și cu o supraviețuire generală mai slabă după metastazectomia hepatică în cazul CCR metastatic.
Mutația BRAF V600E se corelează cu o supraviețuire redusă, inclusiv cu o supraviețuire fără progresia bolii și cu o supraviețuire globală cu până la 50% mai slabă decât cea a BRAF wild-type.
Antigenul carcinoembrionic (CEA) este utilizat ca biomarker de prediciție a recidivei precoce, la pacienții postoperatori, în ciuda sensibilității și a specificității scăzute.
Astfel, utilizarea biomarkerilor de prognostic poate modifica pragurile pentru investigarea suplimentară a bolii recurente și poate oferi oportunități de intervenție timpurie.
Nevoia de a dezvolta noi biomarkeri este amplificată de faptul că doar testările KRAS, NRAS, BRAF și MSI sunt recomandate de ghidurile internaționale în evaluarea răspunsului la tratament și în predicția rezultatelor în CCR. Cu toate acestea, mai multe categorii potențiale de biomarkeri rămân în curs de investigare.
Subtiparea moleculară a cancerului colorectal a condus la mai multe categorii de potențiali biomarkeri prin intermediul mutațiilor somatice, farmacogenomică germinală, celule stem canceroase, microARN și ARN non-codificatori lungi (ARNlnc).
Mutațiile somatice se bazează pe identificarea genelor din căile de semnalizare cunoscute asociate cu progresia CCR.
O altă categorie de biomarkeri o reprezintă mutațiile din liniile germinale, a căror utilitate a fost demonstrată pentru predicția riscului de cancer colorectal. De exemplu, identificarea mutațiilor în gena APC (polipoza adenomatoasă) duc la sindromul de polipoză adenomatoasă familială cu un risc de 100% de progresie a cancerului fără intervenție.
Astfel, identificarea mutațiilor relevante în genele țintă poate duce la un management terapeutic personalizat care poate îmbunătăți supraviețuirea generală sau fără boală. Alte categorii de biomarkeri sunt încă în studii experimentale incipiente. Un exemplu îl reprezintă ADN-ul circulant și ADN-ul liber circulant, care pot fi utilizați ca biomarkeri, în monitorizarea progresiei și recidivei bolii.
MicroARN-urile (miARN-urile) au fost investigate pentru proprietățile lor în diagnostic, prognostic sau predicție în CCR. Mai multe studii au analizat modelul de expresie al miARN-urilor în stadii incipiente și avansate, la pacienți cu cancer colorectal și s-a observat că un nivel plasmatic ridicat al acestora este asociat cu adenoame aflate în faze avansate. În plus acestea au fost exprimate și în neoplasmele intraepiteliale de grad înalt, precum și în adenoamele tubulare.
ARN non-codant lung a fost investigat pentru roluri în tumorigeneză, sau în suprimarea dezvoltării tumorilor. Din această categorie putem menționa ARN-uri lungi intergenice non-codante (ARNcc linc-p21) ale căror niveluri ridicate pot crește sensibilitatea la radioterapie, stimulând dezvoltarea apoptozei în timp ce niveluri mai scăzute vor duce la progresia bolii.
O serie de studii au arătat un potențial rol oncogen pentru gena PVT1 cu implicații în debutul, progresia, răspândirea și supraviețuirea tumorilor. Prin urmare, expresia PVT1 poate fi utilizată ca biomarker pentru selecția tratamentului, la pacienții cu CCR prin prezicerea rezistenței la anumite medicamente. Mai mult, PVT1 poate fi el însuși o țintă pentru intervenția terapeutică.
Astfel, putem spune că abordarea pacienților cu cancer colorectal a evoluat datorită unei mai bune înțelegeri a carcinogenezei și a progreselor în domeniul geneticii. Determinarea statusului KRAS, BRAF și MSI a devenit un pas indispensabil în managementul terapeutic, în special la pacienții cu boală metastatică.
Cu toate acestea, chiar și cu aceste progrese, există o lipsă de biomarkeri care pot ghida diagnosticul precoce, tratamentul țintit, prognosticul și monitorizarea pacienților cu cancer colorectal. Cheia pentru medicina personalizată în CCR se bazează pe o înțelegere integrată a datelor genomice, transcriptomice și proteomice, în a stabili un panel de biomarkeri cu suficientă sensibilitate și specificitate pentru a ghida luarea deciziilor clinice.
Referințe:
Produsul a fost adăugat în coș
În plus, ai la dispoziție 30 de zile pentru a veni la recoltare.