Dermatophagoides farinae: implicațiile alergiei declanșate de acarienii din praful de casă - Synevo

Alergia la acarieni include simptome comune cu febra fânului, cum ar fi strănut și rinoree. Multe persoane cu alergie la acarieni prezintă, de asemenea, semne specifice astmului (wheezing și dificultăți de respirație)¹.

Cuprins:

Acarienii Dermatophagoides farinae și Dermatophagoides pteronyssinus

Cauzele alergiei la Dermatophagoides farinae

Diagnotiscul alergiei la acarieni

Eficacitatea pe termen lung a imunoterapiei subcutanate

Acarienii Dermatophagoides farinae și Dermatophagoides pteronyssinus – factori declanșatori ai unor reacții alergice

Familia Pyroglyphidae conține în principal specii de acarieni astigmați care trăiesc în cuiburile de păsări și mamifere, unde se hrănesc cu detritusurile epidermice produse de gazdă. Trei specii, Dermatophagoides farinae, D. pteronyssinus și Euroglyphus maynei, sunt frecvent întâlnite în casele oamenilor².

Cele mai mari densități se găsesc în covoarele din jurul canapelelor și fotoliilor, în mobilierul supraacoperit de țesături și în saltele. Cu toate acestea, ele pot fi găsite și în lenjeria de pat, pe perne, haine, pe scaunele din automobile și trenuri și, uneori, în școli și la locul de muncă. Fiecare specie este o sursă de alergeni care sensibilizează și declanșează reacții alergice la persoanele predispuse. Acești alergeni cauzează rinita perenă, astmul și dermatita atopică.

Umiditatea relativă ambiantă este factorul-cheie care determină prevalența și distribuția geografică a acestor acarieni. Acest lucru se datorează faptului că vaporii din aerul umed reprezintă principala sursă de apă pentru supraviețuirea lor. Aceștia supraviețuiesc și se dezvoltă bine la umidități relative de peste 50%, dar se usucă și mor la umidități relative mai mici.

În climatele temperate, densitatea populației de D. farinae și D. pteronyssinus prezintă fluctuații sezoniere pronunțate, care sunt paralele cu fluctuațiile sezoniere ale umidității relative din interior. În lunile umede de vară se înregistrează densități ridicate, iar iarna, când umiditatea relativă este scăzută în locuințe, se înregistrează densități scăzute.

Stadiile de evoluție a acarienilor sunt: ou, larvă, protonimfă, tritonimfă și adulți masculi și femele. Durata ciclului de viață este dependentă de temperatură atunci când umiditatea relativă este mai mare de 60%. La 23°C, ciclul de viață durează 34 și 36 de zile pentru a se finaliza, pentru D. farinae și, respectiv, D. pteronyssinus. Femelele produc 2 sau 3 ouă zilnic în timpul perioadei de reproducere la 23°C.

Se poate dezvolta un stadiu protonimfal rezistent la desecare, care permite supraviețuirea pe perioade lungi (luni) în condiții de umiditate relativă scăzută. Atunci când condițiile de umiditate relativă devin optime, se întrerupe starea de quiescență și dezvoltarea va continua.

Alergenii produși de acesti acarieni provin din materii fecale (de exemplu, enzime), secreții corporale (de exemplu, chitinaza) și alte structuri anatomice (de exemplu, tropomiozina musculară). Au fost caracterizate 20 de grupuri diferite de alergeni ai acarienilor. Frecvența reactivității la majoritatea acestor alergeni este de peste 50%, în rândul pacienților cu sensibilitate la acarieni.

Prevalența sensibilității la acarienii din praful de casă este de aproximativ 27,5% în populația SUA. Sensibilitatea la alergeni variază la nivel de indivizi. Alergenii pot fi specifici unei specii sau pot determina reacții încrucișate cu alergeni proveniți de la o altă specie de acarieni. Majoritatea pacienților cu sensibilitate la acarieni sunt alergici la grupuri de alergeni din cadrul unei specii și la mai multe specii de acarieni.

Cauzele alergiei la Dermatophagoides farinae – acarienii din praful de casă

Genetica joacă un rol semnificativ în dezvoltarea alergiilor, inclusiv a alergiei Dermatophagoides farinae³. Persoanele cu antecedente familiale de alergii, astm sau eczeme sunt mai predispuse să dezvolte simptome. Cercetările au arătat că în cazul copiilor cu părinți alergici, acestia sunt mai predispuși să dezvolte alergii, deși implicarea unor gene specifice nu este deplin înțeleasă.

Factorii de mediu, cum ar fi poluarea aerului, pot contribui, de asemenea, la dezvoltarea simptomelor alergice. Expunerea la fumul de țigară, la gazele de eșapament și la alți poluanți poate slăbi sistemul imunitar și îi poate face pe indivizi mai susceptibili la reacții alergice, agravand totodată simptomatologia, la persoane deja alergice.

Alți factori care pot contribui la dezvoltarea reacțiilor alergice includ vârsta, sexul și condițiile de sănătate subiacente. Copiii sunt mai predispuși să dezvolte alergii decât adulții, iar bărbații sunt mai predispuși să dezvolte alergii, comparativ cu femeile. Condițiile de sănătate subiacente, cum ar fi infecțiile respiratorii sau tulburările autoimune, pot, de asemenea, să determine sensibilizarea la alergii.

Diagnotiscul alergiei la acarieni

Identificarea reacțiilor alergice sau de tip astmatiform la acarienii existenți în praf, se poate dovedi un proces dificil. Acest lucru se datorează faptului că în mediul înconjurător există mulți alți alergeni la fel de răspândiți ca și acarienii din praf, care pot declanșa simptome comune, cum ar fi parfumurile, polenul plantelor și animalele de companie.

Examinarea fizică poate include o evaluare a căilor respiratorii superioare, deoarece alergiile tind să provoace tumefieri sau eriteme zonale. Evaluarea astmului poate implica, de asemenea, testarea funcției pulmonare (PFT) înainte și după expunerea la un alergen.

Testarea din sânge, specializată, este efectuată ca parte a testării alergiilor, care includ măsurarea anticorpilor IgE ca raspuns imun la acarieni⁴.

Folosirea testelor de identificare a IgE alergen-specifice în asociere cu raţionamentul clinic, poate creşte acurateţea identificării statusului atopic şi influenţează decizia de evitarea a anumitor alergeni. Panelul de teste ImmunoCap disponibil în laboratoarele Synevo măsoară titrul de IgE specifice faţă de alergeni inhalatori, cu scopul de a exclude sau confirma existenţa unor sensibilizări de tip alergic, la persoanele simptomatice.

Testarea de IgE specifice în cadrul panelului respirator poate ajuta la identificarea alergenilor “trigger” – responsabili de manifestările clinice – dintr-un set de 13 alergeni comuni, întâlniţi în interiorul locuinţelor sau în mediul exterior. În interpretarea rezultatelor obţinute se va ţine cont de tipul expunerii, de natura simptomelor şi de caracteristicile bolii.

Evidențe clinice privind eficacitatea pe termen lung a imunoterapiei subcutanate împotriva acarienilor din praful de casă (HDM-SCIT) la pacienții pediatrici și adulți cu rinită alergică

Imunoterapia subcutanată (SCIT) este un tratament validat și eficient în rinita alergică (RA) indusă de acarienii din praful de casă (HDM, house dust mites).

În literatura de specialitate, datele publicate privind comparațiile post-tratament pe termen lung, la copiii și adulții tratați prin SCIT, sunt limitate. Studiul prezent a avut ca scop evaluarea eficacității pe termen lung a HDM-SCIT administrat în cadrul unui program de evaluare, la copii, în comparație cu adulții.[5]

Acesta a fost un studiu deschis, observațional, de evaluare a eficacității pe termen lung a imunoterapiei subcutanate împotriva acarienilor din praful de casă (HDM-SCIT) la populație pediatrică (n=58) și populație adultă (n=103) diagnosticată cu RA perenă. Perioada activă de studiu a constat într-o perioadă de tratament cu durata de trei ani și o perioadă post-tratament, cu durata de peste trei ani.

Obiectivul principal al studiului a fost reprezentat de TNSS (Total Nasal Symptom Score), un scor obținut prin însumarea severității (apreciată pe o scală de la 0 = fără simptome la 3 = simptome severe) a patru simptome nazale: blocaj nazal, rinoree, strănut, prurit nazal.

TNSS, scorul combinat al simptomelor medicamentoase (CSMS) și scorul privind calitatea vieții, în rinoconjunctivită (RQLQ) au scăzut semnificativ la T1 (la încheierea perioadei de administrare a imunoterapiei subcutanate) și la T2 (încheierea perioadei de urmărire post-tratament), atât în grupul subiecților pediatrici, cât și în populația adulță de studiu.

În ambele grupuri, rata de ameliorare a TNSS (T0-T1) a fost moderat corelată cu TNSS la înrolare (r = 0,681, p < 0,001 și r = 0,477, p < 0,001 pentru copii și, respectiv, adulți). Doar în grupul pediatric, valorile TNSS au fost semnificativ mai mici la T2, comparativ cu cel obținut imediat după încetarea administrării SCIT (T1) (p = 0,030).

Copiii și adulții cu RA perenă indusă de acarieni din praful de casă, au obținut o eficacitate durabilă post-tratament, pe o perioadă de timp cuprinsă între trei și treisprezece ani după încheierea imunoterapiei subcutanate administrată timp de trei ani. Pacienții cu simptome nazale relativ severe la înrolare, pot prezenta beneficii superioare în urma imunoterapiei subcutanate. Copiii care au finalizat un ciclu de SCIT pot prezenta o ameliorare a simptomelor nazale șidupă încetarea terapiei.

Deși imunoterapia subcutanată este o alternativă eficientă și bine validată, la pacienții cu RA indusă de acești alergeni, este mai puțin convenabilă în comparație cu imunoterapia sublinguală (SLIT). Un program de administrare planificată a tratamentului poate reduce mai mult de jumătate din vizitele clinice în faza de stabilire a dozelor SCIT și poate obține o creștere rapidă a IgG specifice HDM, în special a IgG4, precum și un răspuns precoce în ceea ce privește indicatorii de eficacitate clinică.

Cu toate acestea, trebuie luate în considerare riscurile privind siguranța. S-a raportat o incidență a reacțiilor adverse sistemice la SCIT care variază între 0,06 și 1,01 la 100 de injecții, similară cu cea din studiul actual (0,68). Grupul pediatric a prezentat un risc semnificativ mai mare de reacții adverse sistemice (1,26 % per injecție) în comparație cu grupul de adulți.

Cu toate acestea, acest risc a fost mai mic decât cel raportat într-un alt studiu care a utilizat un program convențional bazat pe o populație pediatrică din China (4,6 % per injecție). Reacțiile adverse locale au fost mai frecvente decât reacțiile adverse sistemice, dar sunt adesea bine tolerate. Datele raportate de Nelson et al. au arătat că reacțiile adverse locale au fost experimentate în 26-86% dintre administrări. Administrarea planificată a imunoterapiei nu a influențat siguranța generală a SCIT pe trei ani, comparativ cu studiile anterioare care au utilizat programul convențional de administrare.

Referințe: