Astmul bronșic și bronșita obstructivă: importanța diagnosticului diferențial

Cuprins:

• Care sunt motivele apariției acestora?
• Cât sunt de frecvente?
• Care sunt manifestările clinice?
• Ce investigații paraclinice se recomandă?
• Cum se pune diagnosticul?
• Cum se diferențiază cele două afecțiuni?
• Care este conduita terapeutică?
• Cum evoluează aceste patologii?

Care sunt motivele apariției acestora?

Cauzele exacte ale astmului bronsic nu sunt pe deplin cunoscute, dar se consideră că o multitudine de factori contribuie la dezvoltarea sa, inclusiv predispoziția genetică, expunerea la alergeni (cum ar fi polenul, acarienii din praf, mucegaiul), infecțiile respiratorii, agenții poluanți, fumatul activ sau pasiv și stresul.

Bronșita obstructivă este adesea asociată cu infecțiile virale ale căilor respiratorii determinate de  virusurile respiratorii gripale sau sincițiale. Fumatul este un factor de risc important în dezvoltarea bronșitei cronice obstructive (BPOC) – o formă cronică de bronșită obstructivă.

Cât sunt de frecvente?

Astmul bronșic afectează o mare parte din populație și este una dintre cele mai comune afecțiuni respiratorii cronice. Prevalența variază între diferite regiuni geografice și grupuri de vârstă, dar este mai frecvent întâlnit la copii și adulți tineri.

Bronșita obstructivă se întâlnește în special la adulți și este mai frecvent diagnosticată la fumători sau la persoane expuse la poluanți atmosferici. Incidența bronșitei obstructive poate varia în funcție de regiune, dar este considerată o afecțiune comună la nivel global.

Care sunt manifestările clinice?

Simptomele astmului bronsic pot include respirație șuierătoare (wheezing), dispnee expiratorie, tuse paroxistică, senzație de presiune la nivelul toracelui și lipsă de aer. Aceste simptome pot varia în intensitate și pot fi declanșate de stimuli precum alergeni, exercițiul fizic sau infecții respiratorii.

În bronșita obstructivă apare tuse persistentă cu expectorație de mucus, dificultăți respiratorii, wheezing (respirație șuierătoare) și senzație de constricție toracică (în piept). Aceste simptome pot fi prezente pe o perioadă indelungată și pot fi exacerbate în timpul infecțiilor respiratorii sau expunerii la iritanți.

Ce investigații paraclinice se recomandă?

Evaluarea funcției respiratorii cu ajutorul spirometriei poate fi utilă pentru a măsura volumul fluxului de aer și a detecta obstrucția căilor respiratorii în astmul bronșic. Alte teste, precum cele cutanate sau analizele sanguine, pot fi realizate pentru a identifica alergenii specifici și pentru a evalua gradul de inflamație.

În bronșita obstructivă, testele de evaluare a funcției pulmonare, cum ar fi spirometria, pot ajuta la evaluarea gradului de obstrucție a căilor respiratorii. Analizele sanguine și imagistica toracică pot fi realizate pentru a exclude alte afecțiuni și pentru a evalua starea generală a plămânilor și a căilor respiratorii.

Cum se pune diagnosticul?

Diagnosticul de astm bronsic se bazează pe istoricul pacientului, examenul fizic și rezultatele testelor paraclinice. Simptomele caracteristice, cum ar fi respirația șuierătoare și dificultățile respiratorii recurente, în combinație cu obstrucția reversibilă a căilor respiratorii observată la spirometrie, sunt aspecte importante pentru un diagnostic corect.

Pentru bronșita obstructivă, diagnosticul presupune integrarea istoricului și a simptomelor pacientului, a examenului fizic și, totodată, a rezultatelor testelor paraclinice. Prezența tusei persistente și a obstrucției căilor respiratorii identificată la spirometrie contribuie la un diagnostic acurat.

Cum se diferențiază cele două afecțiuni?

Diagnosticul diferențial între astmul bronsic și bronșita obstructivă poate fi dificil, deoarece majoritatea simptomelor și semnelor sunt similare în ambele afecțiuni. Cu toate acestea, există câteva caracteristici distincte care pot ajuta la diferențierea lor. Este important de menționat că în practica clinică, diagnosticul diferențial este realizat pe baza unei evaluări complete a simptomelor, istoricului medical, examinării fizice și a rezultatelor testelor paraclinice.

Astmul bronșic se caracterizează prin simptome episodice de dispnee (dificultate respiratorie), respirație șuierătoare și tuse. Aceste simptome pot fi declanșate de factori precum alergeni, exercițiul fizic sau infecții respiratorii.

Obstrucția căilor respiratorii în astm este reversibilă, adică poate fi ameliorată semnificativ sau complet prin administrarea de medicamente bronhodilatatoare (cum ar fi beta-agoniștii) sau corticosteroizi inhalatori, iar simptomele pot varia în intensitate și pot avea perioade de remisie și perioade de exacerbare.

Obstrucția căilor respiratorii în bronșita obstructivă este mai persistentă și mai puțin reversibilă față de astm. Administrarea de bronhodilatatoare poate ameliora simptomele, dar nu va restabili complet nivelul fluxului de aer. Fumatul și expunerea la iritanți sunt factori de risc importanți în dezvoltarea bronșitei obstructive.

Care este conduita terapeutică?

Tratamentul astmului bronșic implică o abordare multidisciplinară și poate include utilizarea de medicamente bronhodilatatoare (cum ar fi inhalatoarele cu beta-agoniști), medicamente antiinflamatoare (cum ar fi corticosteroizii inhalatori), evitarea factorilor declanșatori, educarea pacienților și adoptarea unui plan de acțiune personalizat.

În bronșita obstructivă, arsenalul terapeutic se bazează pe administrarea de bronhodilatatoare pentru a ușura obstrucția căilor respiratorii și utilizarea de mucolitice pentru a ajuta la eliminarea mucusului din plămâni. Este important să se evite fumatul și expunerea la iritanți și să se urmeze un plan de monitorizare, pentru gestionarea simptomelor.

Cum evoluează aceste patologii?

Astmul bronșic este o afecțiune cronică, dar cu un management adecvat și un tratament corect, majoritatea pacienților pot controla simptomele și pot duce o viață normală. Cu toate acestea, în unele cazuri, astmul poate fi mai sever și poate necesita ajustarea terapiei, pentru a controla simptomele și a preveni exacerbările.

De asemenea bronșita obstructivă are o evoluție cronică, de cele mai multe ori, simptomele putând fi recurente. Însă, printr-o gestionare adecvată a bolii, inclusiv prin evitarea factorilor declanșatori și  tratament simptomatic, se poate ajunge la controlul simptomelor și la menținerea unei calități bune a vieții.

Referințe:

1. Global Initiative for Asthma (GINA) – ghiduri de practică clinică pentru astmul bronsic: https://ginasthma.org/gina-reports/
2. Global Initiative for Chronic Obstructive Lung Disease (GOLD) – ghiduri de practică clinică pentru bronșita obstructivă cronică și boala pulmonară obstructivă cronică (BPOC): https://goldcopd.org/
3. American Thoracic Society (ATS) – ghiduri și publicații despre diagnosticul și managementul astmului bronsic și bronșitei obstructive: https://www.thoracic.org/
4. British Thoracic Society (BTS) – ghiduri și publicații despre diagnosticul și managementul astmului bronsic și bronșitei obstructive: https://www.brit-thoracic.org.uk/
5. National Institute for Health and Care Excellence (NICE) – ghiduri de practică clinică din Marea Britanie privind diagnosticul diferențial și managementul astmului bronsic și bronșitei obstructive: https://www.nice.org.uk/