Conjunctivita alergică: de la forme ușoare, la cele cronice
Alergiile sezoniere au o incidență crescută în toată lumea și din ce în ce mai mulți oameni acuză un disconfort la polenuri, ierburi și praf – nu doar primăvara, ci și vara și toamna. Statisticile sugerează că numărul acestora va crește, având în vedere un climat în continuă schimbare. Rinita alergică, conjunctivita alergică sau chiar astmul sunt câteva afecțiuni declanșate de factori sezonieri.
Conjunctivita alergică – definiție și clasificare
Conjunctiva este partea anatomică a ochiului reprezentată de o membrană subţire, transparentă, care acoperă partea anterioară a globului ocular și învelește faţa posterioară a pleoapelor. Conjunctivita reprezintă inflamația conjunctivei, o afecțiune cauzată de infecții bacteriene, virale, fungice sau de anumiți factori alergici (alergeni).
Conjunctivita alergică este una dintre tipurile de conjunctivită, o condiție medicală frecvent întâlnită la peste 20% din populație1, mai ales în climatele tropicale calde și umede. Se manifestă printr-o reacție alergică a membranei exterioare a globului ocular (conjunctiva) la particulele existente în mediu extern, dacă persoana este alergică. Praful, polenul, părul de animale, uneori chiar și medicamentele pot fi alergeni, ce duc la apariția conjunctivitei.
Clasificarea și simptomatologia conjunctivitei alergice
| Conjuctivite alergice moderate | Conjuctivite alergice severe | Afecțiuni cronice cauzate de microtraume la nivelul conjuctivei |
|---|---|---|
| Conjuctivita sezonieră (SAC) | Keratoconjuctivita vernală (VKC) | Conjuctivită papilară indusă de lentilele de contact (CLPC) |
| Conjuctivita alergică perenă (PAC) | Keratoconjuctivita atopică (AKC) | Conjunctivita giganto-papilară |
Sursa: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5968423/
Potrivit National Institutes of Health, conjunctivitele alergice pot fi încadrate în trei mari categorii, corespunzator gravității acestora, în: ușoare, severe și cronice.
Conjunctivita sezonieră (Seasonal conjunctivitis – SAC) poate fi observată la toate vârstele și apare, așa cum însăși denumirea o sugerează, sezonier, în lunile când polenul este eliberat în atmosferă. Este adesea însoțită de rinita alergică (febra fânului). Primele semne pe care le acuză acești pacienți sunt mancarimea ochilor urmată de umezirea și senzația de arsură oculară. Uneori, simptomatologia poate fi asociată cu secreții nazale abundente, semn specific rinitei alergice sau rinoconjunctivitei. Pacienții se pot plânge de presiune sinusală în spatele ochiului.
Conjunctivita alergică perenă (Perennial allergic conjunctivitis – PAC) se datorează reacțiilor alergice la părul animalelor, acarienilor și penelor păsărilor. Poate fi întâlnită oricând în timpul anului, iar frecvența crește odată cu vârsta pacientului. Manifestările sunt descrise prin mancarime ochi, roșeață și tumefierea conjunctivei oculare. Afectarea corneei în SAC și PAC este rară.
Conjunctivita vernală sau Keratoconjunctivita vernală (Vernal keratoconjunctivitis – VKC) este o boală specifică populației din zonele calde. VKC este o afecțiune cronică a ambilor ochi, care se poate agrava odată cu expunerea prelungită la praf, vânt și lumina soarelui. Apare mai frecvent în familiile cu istoric de atopie (astm, rinită, eczemă).Tabloul clinic debutează cu mancarimea ochilor, roșeață și fotofobie (sensibilitate la lumină). În cazul copiilor, manifestările pot fi atât de severe, încât sunt nevoiți să întrerupă activitatea școlară pentru câteva zile.
Keratoconjunctivita atopică (Atopic keratoconjunctivitis – AKC) – este tot o formă de conjunctivită alergică severă, ce apare între vârstele 3 – 25 ani, în special în rândul bărbaților. Principalele semne clinice descrise la examenul oftalmologic sunt: hipertrofia papilară de la nivelul conjunctivei tarsale superioare, punctele Horner-Trantas (depozite albe – gelatinoase la limbul superior formate prin degenerarea eozinofilelor direct implicate în procesul alergic), arii de keratită punctată și, în cazuri severe, ulcere corneene. Aceste simptome pot evolua către cataractă. Pacienții prezintă adesea, leziuni eczematoase la nivelul feței, specifice dermatitei atopice cu care AKC este frecvent asociată.
Reacții de hipersensibilitate la contact – sunt reacții sistemice care apar la aplicarea unor medicamente (picături oftalmice) sau a unor produse cosmetice. De regulă, este implicată corneea și reacțiile alergice se manifestă sub formă de cheratită superficială punctată (inflamarea corneei cauzată de diminuarea secrețiilor lacrimale), pseudodendrite sau infiltrate stromale cenușii.
Conjunctivita giganto-papilară – este o afecțiune cronică ce poate fi cauzată de o microtraumă produsă la nivelul conjunctivei tarsale. Prezența unei lentile de contact, a protezei oculare sau a suturilor chirurgicale poate sensibiliza și provoca traume la nivelul conjunctivei superioare cu formarea de papile uriașe. Eliminarea acestor agenți externi va reduce papilele. Reacțiile alergice toxice se pot datora și unor medicamente precum neomicină, atropină, epinefrină sau conservanți din medicamente precum tiomersol.
Cum poate fi diagnosticată conjunctivita alergică?
Diagnosticul se pune pe baza unui consult oftalmologic și analizând istoricul alergiei. La examinarea clinică, ochii roșii și prezența unor mici tumefacții de la nivelul pleoapelor sunt semne vizibile de conjunctivită. Medicul poate recomanda (dacă sunt necesare) teste suplimentare pentru confirmarea alergiei:
- Un test alergic cutanat prin înțepatură (prick test) – cu ajutorul căruia pacientul este expus la un alergen specific pentru a analiza reacția pielii și pentru a stabili dacă este sensibil, printr-o reacție pozitivă.
- Poate fi efectuat un test serologic IgE specifice pentru detectarea anticorpilor IgE la un anumit alergen, cum ar fi mucegaiul, praful, polenul, păr de animale sau pene. De asemenea, cu ajutorul medicului alergolog pot fi indicate paneluri care detectează o combinație de alergeni. La Synevo pot fi efectuate aceste teste dintr-o simplă recoltare de sânge venos. Efectuarea panelului de alergeni respiratori care ajută la identificarea a 13 alergeni “trigger” dintr-un set de alergeni comuni, întâlniţi atât în interiorul locuinţelor (păr de pisică, păr de câine, aspegillus), cât și în mediul exterior (polen de ambrozie, timoftică, pelin, mesteacăn).
- Pentru diferențierea formelor clinice de conjunctivită se poate stabili un diagnostic etiologic cu ajutorul unui examen al secreției conjunctivale. Cultura oculară va indica prezența sau absența unui agent patogen.
Conduita medicală în cazul conjunctivitei alergice implică o serie de strategii preventive de evitare a alergenului sau acțiuni pentru diminuarea expunerii: închiderea ferestrelor în zonele în care polenul se poate răspândi, păstrarea igienei locuinței prin îndepărtarea prafului, evitarea animalelor de companie care pot fi factori declanșatori ai alergiilor. De regulă, pentru formele ușoare nu este necesară instituirea unui tratament. Pentru cazurile complicate, medicul specialist oftalmolog, împreună cu un alergolog, pot stabili schema terapeutică. Gestionarea cojunctivitei alergice necesită o abordare complexă, începând cu educarea părinților și informarea corectă despre boală. Igiena generală necesită o atenție specială, mai ales în cazul copiilor alergici. Evitarea alergenilor sau chiar schimbarea mediului, dacă se impune pentru cazurile severe și cronice, respectarea tratamentului și administrarea corectă a corticosteroizilor pentru îmbunătățirea calității vieții în cazul pacienților cu pusee frecvente/ debut recurent.
Referințe:
