Examenul citopatologic pleuro–pulmonar: ce este și când este recomandat?

Articol realizat de

Adăugat la 23 Martie 2023

pleurezie, apa la plamani, pahipleurita, lichid pleural, empiem, examenul citopatologic, citopatologie

Citopatologia este o ramură a patologiei care se ocupă cu studiul modificărilor celulelor obținute din anumite țesuturi sau fluide corporale, în vederea stabilirii unui diagnostic. Medicul citopatolog prin examenul citopatologic va analiza la microscop celulele din proba de țesut extrasă, confirmând existența unor caracteristici particulare, sau a unor anomalii celulare¹.

Cuprins:

Ce tip de informații se pot obține?

Citopatologia pulmonară: un instrument de diagnostic

Tipuri de examene citologice pleuro pulmonare și afecțiunea în care sunt recomandate

Se folosesc două tipuri de examinare citologică: exfoliativă (prin care se examinează celule din probe prelevate prin exfolierea/ periajul țesutului – examen Papanicolaou, spută, urină, etc.) și intervențională (aspirația cu ac fin – FNA – exemplu ganglioni limfatici, lichid pleural, lichid bronhoalveolar, chisturi cu lichid, noduli în stare solidă, etc.)².

Examinarea este utilizată în patologii de tip pleurezie, empiem, pahipleurită, cancer, afecțiuni tiroidiene, etc. Medicii specialiști folosesc deci, examenul citologic pentru diagnosticarea unor afecțiuni din sfera ginecologică, urinară, mamară, tiroidiană, a ganglionilor limfatici, pulmonară, oftalmologică sau ORL.

Ce tip de informații se pot obține?

Rezultatele sunt relevante, în funcție de testul efectuat și regiunea din care a fost prelevată proba. După efectuarea unui examen citologic, raportul anatomopatologic, poate include:

Confirmarea prezenței unor celule anormale.
Confirmarea unei infecții sau altor patologii specifice, de organ.
Diagnostic de cancer, putându-se realiza stadializarea acestuia.
Recomandări cu privire la investigații suplimentare, cum ar fi necesitatea efectării unei biopsii.

Citopatologia pulmonară: un instrument de diagnostic

Citologia din leziuni pulmonare reprezintă un instrument de diagnostic precis, cu o sensibilitate de 81,48% și o specificitate de 93,33%, atât pentru leziunile neoplazice, cât și pentru cele non-neoplazice, dacă proba prelevată este recoltată corect. Citologia devine mai relevantă, atunci când biopsia este contraindicată⁴.

Examinarea citologică a probelor obținute de la nivelul tractului respirator este aleasă ca metodă inițială de investigație, la pacienții cu simptomatologie respiratorie, sau la cei care prezintă anumite anomalii anatomice pulmonare.
Diagnosticul citologic pulmonar implică evaluarea tractului respirator inferior. Datorită complexității acestuia, dar și variabilitatii localizării leziunilor, au fost dezvoltate diverse tehnici de prelevare a probelor (prin exfoliere extensivă sau puncție aspirativă cu ac fin-FNA).

Examenul citologic al tractului respirator este utilizat predominant pentrudiagnosticul suspiciunii de boală neoplazică, dar și pentru investigarea unei varietăți de afecțiuni benigne, care includ infecțiile oportuniste, tuberculoza, sarcoidoza, bolile ocupaționale (ex. azboestoza), precum și rejetul de transplant pulmonar⁵.

Tipuri de examene citologice pleuro pulmonare și afecțiunea în care sunt recomandate

Produsele prelevate în vederea examinării citologice cu scopul diagnosticării unor afecțiuni pulmonare sunt:

Sputa – un exemplu de metodă citologică exfoliativă, care se bazează pe eliminarea spontană, odată cu sputa, a unor celule atipice, de unde pot fi examinate cu ușurință. Este o procedură precisă, fiabilă și neinvazivă, pentru evaluarea bolilor respiratorii, inclusiv a bolilor pulmonare maligne preinvazive și invazive.

Este recomandată pentru detectarea carcinomului pulmonar suspectat clinic⁶ dar se poate efectua și pentru evaluarea numărul de eozinofile din aceast tip de lichid biologic (eozinofilele- celule sanguine secretate în cantități crescute, în cazul alergiilor).

Examenul poate fi util în diagnosticul tuberculozei, dar și în cazul pacienților cu suspiciune de pneumonie, când pot fi detectate bacterii și celule cu anumite particularități, informații cu ajutorul cărora medicul curant poate restrânge aria terapeutică de antibiotice.

Lichidul pleural – examinarea sa citologică este o procedură de rutină și, totodată, o metodă eficientă de confirmare a unui revărsat pleural malign. Marea majoritate a neoplasmelor care implică pleura sunt cauzate de tumori metastatice.

În cazurile de pleurezie malignă revărsatele sunt frecvent hipercelulare și pot conține grupuri mici de celule tumorale, dispuse în grupuri, formând papile sau structuri acinare. Prezența de celule maligne cu mucină, specifică în adenocarcinoame, sau cheratina din carcinoamele cu celule scuamoase, poate ajuta la stabilirea unui diagnostic acurat.

În probele de citologie pleurală care prezintă celule mezoteliale, pentru care se suspectează diagnosticul de mezoteliom malign difuz (DMM), este aproape imposibil să se determine un diagnostic precis. În aceste cazuri, este necesară o biopsie sau excizia chirurgicală, pentru a stabili un diagnostic definitiv.

Examinarea revărsatului pleural din tuberculoză (pleurezie tuberculoasă)⁷ se caracterizează prin prezența abundentă de limfocite.

Periajul bronșic – poate juca un rol important în evaluarea inițială a cancerului pulmonar, oferind un diagnostic precoce, prin realizarea unui periaj fin al mucoasei alveolare, sub ghidaj bronhoscopic. Subclasificarea tumorilor pulmonare în SCLC (cancer pulmonar cu celule mici) sau NSCLC (cancer pulmonar fără celule mici) poate fi dificilă, doar pe baza citomorfologiei.

Cu toate acestea, în cazurile în care biopsia nu este fezabilă, sau constatările histologice sunt inadecvate, citologia periajului bronșic rămâne o alternativă pentru un diagnostic precoce, în managementul corect al cazului.

Aspiratul bronhoalveolar (lavaj bronhoalveolar) – este recomandat la pacienții imunosupresați, care prezintă infiltrate pulmonare, în scopul diagnosticării unor infecții oportuniste, în cazul existenței unui empiem (colecție purulentă) sau în cazurile cu pleurezie. Se realizează cu ajutorul bronhoscopiei, iar în zona suspectă se instilează 10 – 20 ml soluție salină (NaCl), care apoi se aspiră și se colectează în vederea analizei acesteia.

Prin examinarea citologică a lichidului de lavaj bronhoalveolar, pe frotiurile cu colorație convențională sau cu ajutorul colorațiilor speciale, pot fi identificate o serie de infecții produse de variate tipuri de agenți patogeni. Aspirația percutană transtoracică și transbroșică, cu ac, este utilizată pentru investigarea structurii nodulilor pulmonari⁸.

Referințe: