Factori declanșatori și diagnostic în astm alergic

Ce este astmul?

Afecțiunea cronică a căilor aeriene, cunoscută sub denumirea de astm, este frecvent întâlnită la toate vârstele și considerată ca fiind una dintre cele mai comune boli cronice ale copilului.

La copil, prevalența astmului se situează între 10-15% și aproximativ 60% dintre bolnavii astmatici sunt diagnosticați în copilărie. Prin caracterul cronic și, uneori, neprevăzut al evoluției, astmul constituie o cauză reală de absenteism școlar, la copii.

Totodată, sunt necesare o mai bună cunoaștere și înțelegere a mecanismelor fiziopatologice responsabile de declanșarea și evoluția bolii, pentru optimizarea managementului astmului. În acest context, ghidul internațional pentru prevenirea și tratamentul astmului (GINA – Global initiative for asthma) include principiile de diagnostic și tratament ale acestei boli și constituie un instrument util în practica medicală.

Posibilii alergeni care pot declanșa astmul alergic includ:

• Scuame ale pielii care provin de obicei de la animalele de companie. Părul este adesea asociat cu mătreața ca fiind un alergen comun.
• Polenul: provenit din plante. Cele mai comune tipuri de polen care declanșează astmul alergic sunt iarba și buruienile.
• Mucegaiul: se găsește în mod obișnuit în locurile care rețin umiditatea (subsoluri), mucegaiul produce spori care ajung în aer și pot declanșa astmul.
• Acarieni de praf: microorganisme foarte mici, de forma unor păianjeni, trăiesc pe suprafețele moi ale casei (covoare, învelișuri moi de mobilier și haine). Atât acarienii cât și fecalele lor sunt alergeni.
• Gândaci: Acești dăunători pot fi găsiți în multe case și alte clădiri. Astmul poate fi declanșat de materiile fecale, saliva și fragmente de gândaci.

Unele personane pot suferi de alergii sezoniere. Acestea apar într-o anumită perioadă a anului, în special primăvară, din cauza înfloririi multor plante. În această perioadă, în aer există o cantitate mai mare de polen, comparativ cu ​​alte anotimpuri (toamnă sau iarnă).

Astm alergic și implicarea limfocitelor T helper

În astm se produce îngustarea căilor aeriene, exprimată clinic prin simptomele caracteristice, cu prezența sindromului obstructiv, declanșat de o reacție alergică bronșică, în care sunt implicate limfocitele T helper, mastocitele și mediatorii eliberați prin activarea acestor celule.

Formele etiologice în astm alergic

Din punct de vedere etiologic, astmul se diferențiază în două forme: extrinsec și intrinsec. La copii, se întâlnește mai frecvent astmul extrinsec, declanșat de alergeni specifici identificabili. În antecedentele personale sau familiale se constată existența unui teren atopic (predispoziție): conjunctivita, rinita sezonieră, eczema, urticaria, pacienții prezentând eozinofilie și IgE totale crescute.

Astm alergic și factorii de risc des întâlniți

Ca factori de risc sunt menționați și cei genetici, hiperreactivitatea bronșică fiind mostenită ereditar, prin transmiterea unei modificari genetice, localizate pe cromozomul 5q cu rol în definirea fenotipului alergic, acest determinism genetic fiind influențat de tipul de alimentație și fumatul în timpul sarcinii. În cadrul agenților declanșatori (triggeri) pot fi identificate și:

• poluare atmosferică, aerul rece, ceață, fum;
• infecții virale și bacteriene;
• efort fizic, râs, plâns, stres;
• alergeni alimentari, agenți chimici, medicamente etc.

Astm – simptome și mecanism declanșator

Așa cum reiese din definiția astmului, inflamația căilor aeriene este mecanismul fiziopatogenic predominant al acestei boli. Mediatorii inflamatori determină: bronhoconstricție, descuamări epiteliale, hipersecreție de mucus, edem, extravazare plasmatică, hiperreactivitatea căilor aeriene, activarea unor mecanisme reflexe care amplifică și întrețin inflamația. Cronicizarea procesului inflamator duce la alterări ireversibile ale mucoasei și submucoasei bronșice.

Astm – diagnostic și tratament

Diagnosticul pozitiv al astmului se bazează pe datele anamnestice, examenul clinic, evaluarea funcției pulmonare și alte investigații paraclinice. Astfel, din punct de vedere simptomatic, apariția episoadelor de wheezing, dispnee expiratorie, tuse, presiune toracică nocturnă sau matinală, provocând trezirea din somn, sunt indicatori de diagnostic în astm.

Examenul clinic poate fi normal de cele mai multe ori, mai ales în cazurile de astm intermitent, ușor sau atipic. Exacerbarea este o agravare progresivă a astmului, aparută în ore sau zile, datorată expunerii prelungite la factorii declanșatori, cu grade diferite de severitate, evaluată prin intensitatea simptomelor și implicit, gravitatea alterării funcției pulmonare.

În cadrul investigațiilor paraclinice, o componentă importantă e reprezentată de testele cutanate pentru evaluarea statusului alergic, a atopiei, cu utilitate în identificarea posibililor alergeni. De asemenea, testele sanguine pot arăta o eozinofilie marcată și IgE totale crescute.

În laboratoarele Synevo există paneluri special struncturate pe detecția mai multor alergeni dintr-o singură recoltare:

• 5 alergeni (polen graminee amestec (gx6), e1 păr pisică, IgE specific, e5 păr câine, IgE specific, d1 Dermatophagoides pteronyssinus, IgE specific, d2 Dermatophagoides farinae, IgE specific;
• 13 alergeni respiratori (g6 Polen Phleum pratense (timoftica) – IgE specific, Polen graminee amestec (gx6), w6 Polen Artemisia vulgaris (pelin) – IgE specific, w1 Polen Ambrosia elatior – IgE specific, w19 Parietaria officinalis (paracherniţă) – IgE specific, t3 Polen Betulla verrucosa (mesteacăn) – IgE specific, t2 Polen Alnus incana (arin alb) – IgE specific, d1 Dermatophagoides pteronyssinus – IgE specific, d2 Dermatophagoides farinae – IgE specific, e1 Păr pisica – IgE specific, e5 Păr caine – IgE specific, i6 Blatella germanica – IgE specific, mx1: Penicillium notatum, Cladosporium herbarum, Aspergillus fumigatus, Alternaria alternata).

Principiile terapeutice sunt uneori dificil de implementat, deoarece nu se poate aprecia corect gradul de severitate al formei de astm, schema de tratament nu este întotdeauna adaptată la particularitățile cazului, cunoscându-se faptul că un control adecvat al astmului oprește evoluția spre obstrucția ireversibilă.

Terapiile bronhodilatatoare controlează astmul prin remisiunea rapidă a crizei (medicație cu acțiune rapidă), iar agenții antiinflamatori care impiedică declanșarea crizei (medicație “pe termen lung”) se recomandă ca tratament cronic, administrarea inhalatorie având câteva avantaje: concentrație mare direct în căile aeriene, eficacitate terapeutică crescută, efecte adverse minime.

Majoritatea opțiunilor terapeutice sunt concepute pentru a trata fie astmul, fie rinita alergică, însă unele dintre ele au indicație în ambele afecțiuni, cum ar fi:

• Inhibitori de Leukotriene: aceste tipuri de medicamente pot ameliora atât simptomele rinitei alergice, cât și ale astmului, ajutând la controlul substanțelor chimice ale sistemului imunitar eliberate în timpul unei reacții alergice.
• Imunoterapia: ajuta la tratarea astmului prin reducerea treptată a răspunsului sistemului imunitar la anumiți factori declanșatori ai alergiilor. Acestea implică injectarea regulată a unei cantități mici de alergeni care declanșează simptomele. În astm, imunoterapia ameliorează simptomele clinice și scade hiperreactivitatea căilor respiratorii odată cu scăderea dozelor de medicamente. În plus, imunoterapia poate ameliora astmul. De exemplu, efectele acesteia pot fi păstrate cel puțin câțiva ani, chiar și după terminarea tratamentului. Imunoterapia poate crește rata de remisie a astmului la copii și poate suprima sensibilizarea la noi alergeni. Mai mult, imunoterapia poate controla și alte boli alergice complicate de astm, precum rinita alergică⁵.

• Terapia cu anti-imunoglobuline E (IgE): când există o alergie, sistemul imunitar identifică în mod eronat o anumită substanță ca fiind straină organismului și eliberează anticorpi, cunoscuți sub numele de IgE, îndreptați împotriva alergenului implicat. Ulterior, după identificarea alergenului, anticorpii IgE semnalizează sistemul imunitar eliberarea în sânge de histamină și alți mediatori chimici.

Există medicamente care blochează activarea IgE din organism și ajută la prevenirea reacției alergice, care declanșează simptomele de astm. Acestea sunt utilizate în tratarea astmului alergic sever, dar ar putea ajuta și în rinita alergică.

Este posibil să fie nevoie și de alte asocieri de clase de medicamente pentru a trata alergiile sau astmul, mai ales dacă simptomele devin severe. Cu toate acestea, recunoașterea și evitarea substanțelor care declanșează simptomele, reprezintă un pas important în prevenția apariției acestei patologii.

Referințe:

1. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC8618936/
2. Tratat de Pediatrie, Dr. Eugen Pascal Ciofu, dr. Carmen Ciofu, Editura Medicala
3. https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/21461-allergic-asthma
4. https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/asthma/in-depth/allergies-and-asthma/art-20047458
5. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC8618936/