Glomerulonefrita: o afecțiune diagnosticată frecvent din întâmplare
Glomerulonefrita (GN) este o afecțiune renală caracterizată prin afectarea, de tip inflamator, a glomerulilor renali, aceștia fiind responsabili de filtrarea substanțelor existente în sânge. Boala poate apărea brusc (forma acută) sau treptat (forma cronică). Glomerulonefrita acută (GNA) cuprinde un grup specific de boli renale, în care un mecanism imunologic declanșează inflamația și proliferarea țesutului glomerular. Acesta poate duce fie la deteriorarea membranei bazale, fie a mezangiului, fie a endoteliului vascular glomerular.
În aproximativ 30% dintre cazuri, această afecțiune evoluează la glomerulonefrită cronică1. Sindromul nefritic acut este cea mai gravă patologie din cadrul sindroamelor renale, iar glomerulonefrita acută poststreptococică reprezintă cea mai frecventă formă a GN acute.
Cuprins:
- Glomerulonefrita – simptome
- Glomerulonefrita – cauze și complicații
- Glomerulonefrita – diagnostic
- Glomerulonefrita – tratament și dietă
Deoarece GN nu prezintă simptome vizibile, majoritatea pacienților sunt diagnosticați de cele mai multe ori întâmplător, atunci când se efectuează analize de sânge dintr-un alt motiv. De obicei, cazurile ușoare de glomerulonefrită pot fi tratate eficient, dar în anumite situații afecțiunea poate genera tulburări renale pe termen lung2.
Glomerulonefrita – simptome
Semnele și simptomele glomerulonefritei depind de forma acută sau cronică și de cauza care declanșează boala și pot include: urina de culoare roz sau roșu-brun (datorată prezenței eritrocitelor în urină), urina spumoasă din cauza excesului de proteine (proteinurie), hipertensiune arterială, retenție de lichide (edem) cu tumefierea evidentă a feței, mâinilor, picioarelor și abdomenului.
Glomerulonefrita – cauze și complicații
Glomerulonefrita poate fi produsă de o serie de afecțiuni, cum ar fi: infecții bacteriene (GN poststreptococică, endocardita bacteriană), infecții virale (HIV, hepatita B și C), boli autoimune (Lupus eritematos sistemic, sindromul Goodpasture sau boala cu anticorpi anti – membrană bazală glomerulară, nefropatia cu IgA), vasculite (poliarterita, granulomatoza cu poliangeită), hipertensiune arterială, boală renală diabetică (nefropatie diabetică) ș.a. Rareori, această afecțiune cronică poate avea și o componentă genetică, sindromul Alport fiind un astfel de exemplu (însoțit de afectarea auzului sau vederii).
Pe lângă cauzele enumerate mai sus, GN este asociată cu anumite tumori, cum ar fi mielomul multiplu, cancerul pulmonar și leucemia limfocitară cronică.
Această boală afectează progresiv rinichii, astfel încât aceștia își pierd capacitatea de filtrare. Acest lucru poate genera diverse complicații: insuficiență renală acută, hipertensiune arterială, sindrom nefrotic.
Glomerulonefrita – diagnostic
În multe situații, GN este asimptomatică și poate fi descoperită în urma unei analize de rutină a urinei. Pentru un diagnostic specific se recomandă următoarele investigații:
Urină -biochimie și sediment (sumar urină) măsoară elementele din urină care sunt semnificative pentru disfuncţii renale, urinare, hepatice şi metabolice. Examenul microscopic al sedimentului urinar permite identificarea și cuantificarea următoarelor elemente: leucocite, hematii, celule epiteliale, cilindrii urinari, cristale, bacterii.
Analizele de sânge pot oferi informații despre afectarea rinichilor și implicit a glomerulilor renali.
Creatinină serică și uree serică pentru diagnosticarea insuficienței renale.
Antistreptolizina O (ASLO) – diagnosticul condițiilor asociate cu infecții streptococice: reumatism articular acut, glomerulonefrita, endocardita, scarlatina.
Complement C3c și Complement C4 – în suspiciunea asocierii unei glomerulonefrite cu un deficit ereditar sau dobândit, manifestat prin afecţiuni imunologice, ce induc un hipercatabolism al complementului, cum ar fi LES, boala serului și hepatita cronică activă.
Imagistică medicală. Dacă apar modificări în cadrul testelor de urină sau a analizelor de sânge, medicul poate recomanda radiografii, ecografii sau examen CT.
Biopsia renală este aproape întotdeauna necesară, pentru a confirma un diagnostic de glomerulonefrită.
Glomerulonefrita – tratament și dietă
Tratamentul depinde de cauza și severitatea bolii. Cazurile ușoare (cauzate de infecții cu streptococ) se pot ameliora de la sine și nu necesită tratament. Medicul poate propunemodificări ale dietei, cu regim hiposodat (mai puțină sare) sau, în funcție de cauza de bază identificată (hipertensiunea arterială, o infecție sau o boală autoimună), poate recomanda un tratament specific.
Pentru boala renală în stadiu terminal, singurele terapii pe termen lung sunt dializa renală și transplantul de rinichi. Când un transplant nu este posibil, adesea din cauza sănătății generale precare, dializa rămâne singura opțiune.
Referințe:
Produsul a fost adăugat în coș
În plus, ai la dispoziție 30 de zile pentru a veni la recoltare.