Hipoglicemie: cauze și simptomatologie

Cuprins:

• Hipoglicemie: simptome și clasificare
• Importanța unui istoric de hipoglicemie
• Diagnosticul de hipoglicemie
• Hipoglicemie: tratament și prevenție

Totodată, diabetul zaharat cuprinde, potrivit criteriilor propuse de ADA (Asociația Americană de Diabet) și acceptate de OMS (Organizația Mondială a Sănătății):

• DZ tip 1 (DZ insulino-dependent) – deficit absolut de insulină, prin distrucția celulelor pancreatice tip beta;
• DZ tip 2 (DZ insulino-independent) – deficit de insulină și rezistență la acțiunea acesteia.

Starea de hipoglicemie implică scăderea glicemiei sub valoarea de 70 mg/dL. Incidența hipoglicemiei variază în funcție de grupa de risc, dar este mai frecventă la persoanele cu diabet zaharat, în special la cei sub tratament cu insulină sau cu alte tipuri de medicamente, care scad masiv nivelul glicemiei.

Hiperinsulinismul familial este o afecțiune cu transmitere ereditară, care apare cu o incidență crescută la indivizii de origine evreiască, evreii Ashkenazi, având o frecvență de 1 la 66 de purtători. Această patologie provoacă frecvent hipoglicemie, de la forme ușoare, la unele extrem de severe. Debutul variază, începând chiar cu perioada de nou-născut și primii ani de viață. Dacă nu este tratată, boala poate fi letală sau poate duce la leziuni neurologice ireversibile.

Cuplurile care programează o sarcină sau femeile însarcinate, pot decide testarea genetică pentru a afla dacă sunt purtătoare ale acestei anomalii genetice și riscă deci, să aibă un copil cu hiperinsulinism familial. Analiza genetică testează două mutații, la o rată de detectare a purtătorilor de 88% în populația evreiască Ashkenazi.

Hipoglicemie: simptome și clasificare

După cauzele care stau la baza apariției hipoglicemiilor, acestea se clasifică în:

• Hipoglicemii exogene – induse de administrarea de insulină, de unele antidiabetice orale sau de ingestia de alcool;
• Hipoglicemii endogene, care pot fi:
  • Organice – apariția unui insulinom (tumora pancreatică);
  • Funcționale – idiopatice (fără o cauză cunoscută), rezecții gastrice/ intestinale, insuficiență renală, insuficiență hepatică, etc.

Formele ușoare se manifestă prin: oboseală intensă, mers oscilant, senzaţie de leşin, transpiraţii reci, frison, tremurături, palpitaţii, senzație de foame cu preferinţă pentru dulciuri. În formele medii apar convulsii cu spasme localizate sau generalizate, tulburări de vorbire, tulburări psihice (agresivitate, halucinaţii, confuzie), iar formele severe se caracterizează prin comă, transpiraţie abundentă, dispnee, puls neregulat.

Importanța unui istoric de hipoglicemie

De asemenea, pacienții care au un istoric de hipoglicemie sau alte afecțiuni care determină scăderea nivelului de glucoză din sânge, cum ar fi boala Addison, sindromul de hiperinsulinism congenital sau hipotiroidism, pot fi mai predispuși la hipoglicemie. Cei care suferă de hipoglicemie cronică pot avea simptome precum confuzie, dificultăți de concentrare și pierderea memoriei.

Diagnosticul de hipoglicemie

Diagnosticul de hipoglicemie se stabilește pe baza simptomelor și  evaluarea concentrației de glucoză în sânge, determinată în orice moment al zilei și pe TTGO prelungit, acesta efectuându-se prin testul de toleranță la glucoză per os (75g) (TTGO) prin administrarea a 75g glucoză pe o perioadă de 5 ore, cu dozarea glicemiei la interval de 20 de minute în primele 2 ore, apoi la o oră.

Scăderea glicemiei sub 70 mg/dL după 2 ore de la administrarea glucozei este sugestivă pentru sindromul metabolic și hipoglicemia funcțională tardivă, din obezitate. În cazurile mai severe, poate fi necesară o monitorizare continuă a glicemiei prin intermediul unui senzor implantabil sau al unui dispozitiv portabil.

Hipoglicemie: tratament și prevenție

Tratamentul hipoglicemiei depinde de cauza și de gravitatea simptomelor. Persoanele cu diabet zaharat pot fi nevoite să-și modifice dozele de insulină sau de medicamente antidiabetice orale, pentru a preveni stările de hipoglicemie

În cazul hipoglicemiei acute este necesară administrarea de glucoză sau alte forme de carbohidrați pentru a crește nivelul de glucoză din sânge, acest lucru putând fi realizat prin consumul de băuturi sau dulciuri (bomboane) care conțin glucoză.

Esențial pentru prevenirea evenimentelor hipoglicemice va fi gestionarea corectă a diabetului zaharat, prin respectarea recomandărilor medicale cu privire la alimentație și exercițiile fizice. Totodată, se va indica o monitorizare regulată a glicemiei, inclusiv înainte și după mese, după efectuarea exercițiilor fizice și înainte de culcare.

O altă precizare este legată de administrarea strictă a medicației conform recomandărilor medicului. Atunci când se produce un eveniment hipoglicemic, acesta se va nota, menționând detalii legate de momentul declanșării acestuia, meniul alimentar recent, durata și complexitatea exercițiilor fizice efectuate, simptome declanșate și valoarea glicemiei. Astfel, pacientul va fi evaluat medical cât mai exact și complet, ulterior, recomandările inițiale putând fi ajustate.

Referințe:

1. Indreptar Practic de Fiziopatologie Clinica, Editura  Victor Babes, Timisoara, 2016
2. https://www.labcorp.com/tests/450070/familial-hyperinsulinism-fhi
3. https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/11647-hypoglycemia-low-blood-sugar