Influența deficitului de vitamina D în evoluția infecției cu SARS-CoV-2
În cadrul unui studiu, cercetători de la Facultatea de Medicină din cadrul Universității Gaziosmanpașa din Tokat, Turcia și de la Spitalul de Stat din Tokat și-au propus să înțeleagă dacă există o legătură între deficitul de vitamina D și formele severe de COVID-19.
Plecând de la premisa că un răspuns imun adecvat este vital în infecția cu SARS-COV-2, autorii studiului consideră că este important să fie identificați factorii care pot întări activitatea sistemului imunitar. Vitamina D are efecte antiinflamatorii, antioxidante și antivirale și are rol reglator pentru sistemul imunitar. Studiul a urmărit identificarea unor posibile asocieri între nivelul de vitamina D, pe de o parte și valorile unor teste de laborator, modificările radiologice, durata de spitalizare și vârsta medie a pacienților infectați cu SARS-CoV-2, pe de cealaltă parte.
În cadrul Spitalului de Stat din Tokat, au fost identificați 2600 de pacienți majori, care între 30 martie și 1 noiembrie 2020 avuseseră un rezultat pozitiv SARS-Cov-2 în urma testului efectuat prin metoda RT-PCR. Din acești 2600 de pacienți, 227 făcuseră cu cel mult șase luni înainte de infectare un test pentru aflarea nivelului de vitamina D. Pentru aceștia din urmă, au fost extrase din registrul medical electronic informații suplimentare, printre care valorile testelor de laborator și rezultatele examinărilor radiologice la internare, precum și vârsta, genul și durata spitalizării.
Persoanele incluse în studiu au fost împărțite în patru grupuri, în funcție de nivelul vitaminei D: sub 10 ng/ml, cuprins între 10 și 20 ng/ml, cuprins 20 și 30 ng/ml și mai mare de 30 ng/ml.
Imediat după spitalizare în urma infecției cu SARS-Cov-2, pacienții au efectuat o tomografie computerizată. Opacitățile cu aspect de geam mat (ground glass opacity), existența unor zone de consolidare sau a unui model reticular au fost considerate criterii de diagnostic cu boala COVID-19.
Analiza nivelului vitaminei D pentru cei 227 de pacienți care fuseseră infectați cu SARS-CoV-2 a arătat că valorile erau scăzute în rândul a 94.27% din aceștia:
- 30.74% (80 pacienți) aveau un nivel al vitaminei D sub 10 ng/ml;
- 96 (36.92%) înregistrau valori cuprinse cuprinse între 10 și 20 ng/ml;
- 66 (25.38%) aveau un nivel al vitaminei D cuprins între 20 și 30 ng/ml;
- 18 (6.92%) aveau un nivel al vitaminei D cuprins între 30 și 40 ng/ml.
În ceea ce îi privește pe cei 260 de pacienți care nu fuseseră infectați cu SARS-CoV-2, dar care efectuaseră un test pentru aflarea valorilor vitaminei D:
- 30.74% (80 pacienți) aveau un nivel al vitaminei D sub 10 ng/ml;
- 96 (36.92%) înregistrau valori cuprinse cuprinse între 10 și 20 ng/ml;
- 66 (25.38%) aveau un nivel al vitaminei D cuprins între 20 și 30 ng/ml;
- 18 (6.92%) aveau un nivel al vitaminei D cuprins între 30 și 40 ng/ml.
Pentru 93.7% din acești pacienți, nivelul vitaminei D era sub 30 ng/ml, similar cu datele înregistrate în cazul pacienților din prima categorie. Dacă ne raportăm însă la pacienții cu deficit sever de vitamina D, procentul celor cu valori sub 10 ng/ml era mai mare în rândul persoanelor cu infecție anterioară (43.61%), decât în rândul celor neinfectate (30.74%). Aceasta poate indica un risc mai mare de infectare cu SARS-CoV-2 în rândul celor cu deficit sever de vitamina D.
În cadrul celor doua categorii de pacienți nu au fost identificate variații semnificative în funcție de vârstă și gen.
Pentru persoanele care fuseseră infectate, au fost examinate rezultatele testelor de laborator efectuate la sosirea în unitatea medicală, precum hemogramă, teste de biochimie, markeri inflamatori. Pentru hemogramă, uree, creatinină, glucoză, ALT, AST, potasiu, sodiu, calciu nu s-au înregistrat diferențe semnificative în funcție de nivelul de vitamina D.
Similar, valorile proteinei C reactive (CRP) erau mai scăzute cu cât nivelul de vitamina D era mai crescut. Mai mult, pentru cei care înregistrau valori ale vitaminei D de peste 30 ng/ml, nivelul CRP era în limite normale. Valorile crescute ale CRP pot indica inflamație și furtună de citokine, iar vitamina D ar putea avea efect anti-inflamator, reducând aceste valori.
Durata de spitalizare a fost mai scurtă pentru persoanele cu un nivel al vitaminei D peste 30 ng/ml, comparativ cu celelate trei grupuri. De asemenea, numărul de segmente din plămâni prezentând aspect de geam mat (ground glass opacity) a fost cel mai redus la cei care prezentau valori normale ale acestei vitamine. După infecție, virusul încearcă să pătrundă în celule prin legarea de receptorii ACE2 (Enzima de conversie a angiotensinei 2) și determină modificări moleculare și celulare ce conduc la apariția leziunilor pulmonare caracteristice, ground glass opacity. Este posibil ca vitamina D să prevină afectarea pulmonară, prin normalizarea nivelului ACE2 în plămâni.
Conform studiului, pe măsură ce nivelul vitaminei D a fost mai crescut, șansele de îmbolnăvire s-au diminuat, numărul de segmente afectate din plămâni a fost mai redus, la fel și numărul de zile de spitalizare necesare, iar valorile D-dimerilor și CRP au scăzut considerabil. Autorii recomandă ca demersurile lor să fie continuate prin efectuarea unor studii randomizate, pentru a determina dacă nivelul vitaminei D influențează severitatea manifestărilor COVID-19. Totodată, ei menționează limitările studiului. Mai întâi, deficitul de vitamina D poate fi cauzat de numeroase afecțiuni cronice sau factori comportamentali care în sine pot fi asociați cu un risc mai mare COVID-19. De asemenea, studiul a inclus un set limitat de date extrase doar din baza de date a Spitalului de Stat din Tokat.
Referințe:
Demir M, Demir F, Aygun H., Vitamin D deficiency is associated with COVID‐19 positivity and severity of the disease, Journal of Medical Virology 2021, pp. 1–8, https://doi.org/10.1002/jmv.26832