Lupus Eritematos Sistemic: o boală autoimună

Lupusul eritematos sistemic este o afecțiune autoimună cronică, inflamatorie care apare atunci când sistemul imunitar al organismului produce anticorpi indreptați împotriva propriilor structuri (țesuturi și organe). Inflamația cauzată de lupus poate afecta articulațiile, pielea, rinichii, celulele sanguine, creierul, inima și plămânii.

Lupusul poate fi dificil de diagnosticat, deoarece semnele și simptomele acestuia imită adesea pe cele ale altor afecțiuni. Cel mai des întâlnit semn al lupusului este reprezentat de o erupție facială, de forma unor aripi de fluture, prezentă la nivelul ambilor obraji.

Cauza exactă a lupusului nu este cunoscută. Se crede că implică atât o componentă genetică, cât și un factor declanșator care poate fi legat de factorii de mediu (expunerea la lumina soarelui), infecții virale și/ sau administrarea anumitor medicamente.

Adesea, patologia apare la femeile aflate la vârsta fertilă. Boala lupus este diagnosticată  cu o frecvență de 10 ori mai mare la femei decât la bărbați, în special la persoanele de origine africană, asiatică, hispanică și nativ americană.

Lupusul și formele sale

Există 5 tipuri de lupus eritematos:

1. Lupus eritematos sistemic (LES) – este cea mai frecventă formă de lupus.
2. Lupus discoid – acest tip se caracterizează printr-o erupție cutanată cronică, cum ar fi pe față sau pe scalp; aproximativ 15 – 20% dintre persoanele cu această afecțiune vor dezvolta LES.
3. Lupus cutanat subacut – asociat cu leziuni cutanate pe părți ale corpului care sunt expuse la lumina soarelui.
4. Lupus indus de medicamente este o formă de lupus care poate fi cauzată de anumite medicamente, cum ar fi anticonvulsivante, antihipertensive și antitiroidiene. Simptomele tind să apară după administrarea medicamentului timp de câteva luni și, de obicei, se remit odată cu oprirea medicamentului.
5. Lupus neonatal este o formă rară de lupus care afectează nou-născuții și care se caracterizează printr-o erupție cutanată, afectare hepatică și număr scăzut de celule sanguine la naștere (citopenie).  Acestea se rezolvă, de obicei, pe parcursul mai multor luni. Nou-născuții diagnosticați cu lupus neonatal sunt născuți de mame care au LES, sindrom Sjögren sau prezintă autoanticorpi de tipul – anti-Ro (SS-A) și anti-La (SS-B) – care traversează placenta în fluxul sanguin al fătului și pot persista câteva luni. Femeile asimptomatice, dar cu serologie pozitivă pentru anumiți autoanticorpi, au nevoie de o monitorizate atentă în timpul sarcinii.

Lupusul și prevalența crescută în rândul adoleșcenților

În Europa, aproximativ 1:2.500 de persoane sunt diagnosticate cu lupus eritematos sistemic și aproximativ 15% din totalul pacienților cu lupus sunt diagnosticați înainte de vârsta de 18 ani. Debutul LES este foarte rar întâlnit înaintea vârstei de 5 ani şi puţin frecvent înainte de adolescenţă. Atunci când lupusul eritematos sistemic se manifestă înainte de vârsta de 18 ani, medicii folosesc diferite denumiri: LES pediatric, LES juvenil și LES cu debut în copilărie. Femeile aflate la vârsta fertilă (15-45 ani) sunt cele mai afectate şi, la această grupă de vârstă, raportul dintre sexul feminin şi cel masculin este de 9 la 1. La vârsta pre-pubertară incidența la băieți este mai mare 1 din 5 copii cu lupus eritematos sistemic fiind de sex masculin.

Factori declanșatori în lupus

În literatura de specialitate au fost descriși mai mulți factori (triggeri sau factori declanșatori) care împreună, pot duce la apariția lupusului:

Factori genetici. Afecțiunealupus eritematos sistemic nu este asociată cu anumite modificări genetice, poate apărea la membrii aceleași familii, însă modelul de transmitere este de obicei, necunoscut. Copiii pot moșteni o variantă genică care crește sau scade riscul de  apariție a LES. Nu toate persoanele cu LES au o modificare genetică care crește riscul și nu toate persoanele cu o astfel de variantă genetică vor dezvolta boala. De exemplu, un geamăn identic prezintă un risc de 50% să dezvolte LES dacă celălalt geamăn este diagnosticat cu lupus eritematos sistemic. Diagnosticul prenatal sau genetic nu sunt disponibile pentru LES.

Factori de mediu:

• Lumina soarelui: Expunerea la soare poate fi un factor declanșator prin producerea de leziuni la nivelul pielii.
• Infecții: Unele infecții virale pot fi triggeri pentru lupusul eritematos sistemic (Citomegalovirus, parvovirus, virus hepatitic C).
• Medicamente: Aproximativ 10% dintre cazurile de LES sunt considerate a fi declanșate de administrarea de medicamente. Până în prezent au fost identificate peste 80 de medicamente care ar putea fi implicate, din categoriile: antihipertensive, anticonvulsivante și antibiotice.

Persoanele care au lupus indus de medicamente își revin, de obicei atunci când încetează să mai ia medicamentul. Rareori, simptomele pot persista chiar și după oprirea tratamentului.

Factorii care pot crește riscul de lupus sunt:

• Sexul – lupusul este mai frecvent la femei.
• Vârsta – deși lupusul afectează persoanele de toate vârstele, cel mai adesea este diagnosticat între 15 și 45 de ani.
• Rasa – lupusul este mai frecvent la afro-americani, hispanici și asiatici americani.

Lupus: simptome și diagnostic

Semnele și simptomele pot apărea brusc sau se pot dezvolta lent, pot fi ușoare sau severe, temporare sau permanente. Cele mai frecvente semne și simptome includ: oboseală, febră, dureri articulare, erupție în formă de fluture pe față, dureri de cap, dureri toracice și dificultăți la respirație (respirație scurtată).

Diagnosticarea lupusului este dificilă, deoarece semnele și simptomele variază foarte mult de la persoană la persoană, iar în timp se pot schimba sau se pot suprapune cu cele ale altor boli.

Nu există un singur test care poate diagnostica lupusul.

Diagnosticul se stabilește în urma asocierii semnelor și simptomelor, evaluării clinice cu rezultatele testelor din sânge și urină

Teste de laborator pentru depistarea prezenței autoanticorpilor sunt utile în diagnosticul lupusului:

Anticorpi anti-nucleari (ANA) – sunt pozitivi la aproape toți pacienții cu LES. Cu toate acestea pot fi pozitivi și la cei cu alte boli autoimune.

Anticorpi anti-Sm (anticorp anti-Smith) – se observă prezența lor de obicei numai la cei cu lupus eritematos sistemic.

Anticorpii anti-ADN dublu catenar (anti-ADNdc) – test de referință pentru LES activ.

Anticorpi anti-Ro (SS-A) și anticorpi anti-La (SS-B) – pot avea semnificație clinică în diagnosticul lupusului eritematos sistemic.

Anticorpi anti-RNP (anticorpi anti ribonucleoproteine) – se recomandă după un rezultat pozitiv pentru anticorpi anti-nucleari (ANA)

Anticorpi IgG anti-proteina P ribozomală – au fost descriși recent la pacienții cu lupus eritematos sistemic și se presupune că prezența lor este asociată cu nefrita lupică. Pot fi prezenți la pacientii cu LES care au anticorpii anti-nucleari (ANA) pozitivi și anticorpii anti-ADN dublu catenar (anti-DNAdc) negativi.

Alte teste generale care pot fi utile pentru evaluarea unui pacient cu/ sau suspect de lupus:

Examen de urină – un nivel crescut de proteine sau eritrocite în urină, poate indica o afectare renală.

Hemograma – poate arăta o anemie, precum și scăderea numărului de leucocite și trombocite.

Panel metabolic complex (CMP) – indică starea actuală a rinichilor și a ficatului, precum și a echilibrului electrolitic acido-bazic. Acest panou testează, de asemenea, și nivelurile de glucoză, a proteinelor ​​din sânge și electroliții.

Electroforeza proteinelor serice – nivelurile de proteine ​​gamma globulinice sunt reprezentative pentru bolile inflamatorii, cum ar fi LES

Complementul C3, C4 și CH100 (complementul hemolitic total) – au adesea valori scăzute; sistemul complementului face parte din sistemul imunitar. Aceste teste pot fi asociate cu lupus, dar și cu septicemie cu germeni gram-negativi, malarie.

Viteza de sedimentare a eritrocitelor (VSH) este crescută odată cu inflamația, cum ar fi în cazul lupusului, precum și în alte afecțiuni inflamatorii.

Proteina C reactivă (CRP) – un alt biomarker al inflamației care poate fi crescut în afecțiunea lupus eritematos sistemic.

Crioglobulinele – sunt frecvent pozitive în LES;

Testele imagistice pot fi recomandate pentru a examina organele posibil afectate de lupus.

În plus, se poate efectua o biopsie renală pentru a detecta orice modificări ale țesutului care ar putea indica lupusul și pentru a ajuta la ghidarea tratamentului.

Complicații cauzate de lupus

Inflamația cauzată de lupus poate afecta diverse organe: rinichii (insuficiența renală), creierul (accidente vasculare cerebrale sau convulsii), sângele (anemii), inima (risc de boli cardiovasculare), plămânii (hemoptizie, embolie pulmonară, pneumonie).

Totodată, persoanele cu lupus sunt mai vulnerabile la infecții, deoarece atât boala, cât și tratamentele sale afectează sistemul imunitar.Există un risc de a dezvolta cancer, la persoanele afectate de lupus, dar acesta este destul de mic.Pacienții diagnosticați cu lupus mai pot dezvolta necroze osoase (moartea țesutului osos) care conduc în cele din urmă la fracturi osoase.

Femeile însărcinate, diagnosticate cu lupus prezintă un risc crescut de avort spontan. Lupusul crește riscul de hipertensiune arterială în timpul sarcinii și al nașterii premature.

Obiectivele tratamentului în lupus

În prezent, nu există nici un remediu pentru lupus, deși mulți dintre cei afectați pot prezenta ameliorări ale simptomelor între două pusee acute.

Obiectivele tratamentului sunt: atenuarea simptomelor, minimizarea puseelor acute și reducerea complicațiilor.

Examenele fizice periodice și testele de laborator sunt importante pentru monitorizarea răspunsului unei persoane la tratament.

Pentru a ajuta la scăderea numărului de pusee acute, persoanele cu lupus ar trebui să se odihnească suficient, să facă mișcare, să reducă stresul și să evite expunerea la soare.

Suplimentele alimentare, inclusiv dehidroepiandrosteronul (DHEA), vitamina D și uleiul de pește au prezentat unele beneficii ca tratamente complementare pentru persoanele cu lupus.

Pacienții trebuie să colaboreze îndeaproape cu medicul curant și cu alți medici specialiștii, ținând cont de aspectele bolii, cum ar fi medicul reumatolog, pentru a dezvolta un plan eficient de tratament. Este posibil ca acest plan să se schimbe în timp datorită modificărilor simptomelor, a stării generale de sănătate și pe măsură ce noi tratamente devin disponibile. Femeile care doresc să rămână însărcinate ar trebui să discute cu medicul obstetrician despre starea lor de sănătatea și despre medicamentele prescrise.

Cercetările sunt în curs de desfășurare pentru a înțelege mai bine procesul bolii, rolul geneticii în această patologie, identificarea posibililor biomarkeri utili în diagnosticare, precum și tratamente noi și eficiente.

Referințe:

1. https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/lupus/symptoms-causes/syc-20365789
2. https://labtestsonline.org/conditions/lupus
3. https://www.printo.it/pediatric-rheumatology/RO/info/pdf/3/1/Lupusul-Eritematos-Sistemic
4. https://medlineplus.gov/genetics/condition/systemic-lupus-erythematosus/#causes
5. https://ard.bmj.com/content/62/5/431