Obezitatea și efectele sale la tineri, în perioada pubertății

Cuprins:

• Complicații fizice induse de obezitate
• Studii relevante de specialitate – concluzii?
• Tratamentul cazurilor de obezitate

Obezitatea este o latură a dublei poveri a malnutriției, iar în prezent numărul persoanelor obeze este mai mare, comparativ cu cele subponderale, cu excepția zonelor Africii Subsahariene și a Asiei. Considerate cândva o problemă a țărilor cu venituri ridicate, supraponderabilitatea și obezitatea sunt în creștere dramatică și în țările cu venituri mici și medii, în special în mediul urban. Marea majoritate a copiilor supraponderali sau obezi trăiesc în țările în curs de dezvoltare, unde rata de creștere a fost cu peste 30% mai mare decât în țările dezvoltate.

Obezitatea infantilă este o afecțiune medicală gravă care afectează copiii și adolescenții. Acest fenomen este deosebit de îngrijorător, deoarece kilogramele în plus predispun acești copii unui risc crescut de apariție a unor afecțiuni considerate, în trecut, boli ale adulților. Acestea sunt reprezentate de: diabet zaharat de tip 2, hipertensiune arterială și complicațiile hipercolesterolemiei (colesterol crescut). Studiile au confirmat că, în lipsa unei intervenții, copiii și adolescenții cu obezitate vor continua probabil să fie obezi până la vârsta adultă.

Adesea, când vorbim despre copii obezi, știm că se vor confrunta cu depresii și cu stimă de sine scăzută. Însă, nu toți copiii aceștia pot fi diagnosticați ca fiind supraponderali, unii dintre ei fiind mai dezvoltați din punct de vedere somatic (corporal), comparativ cu media. De asemenea, în mod normal, copiii dezvoltă o masă diferită de grăsime corporală, în diferitele stadii de dezvoltare.

Indicele de masă corporală la copii (IMC copii), care oferă o indicație a greutății în raport cu înălțimea, este măsura acceptată a supraponderalității și obezității. Medicul pediatru poate folosi diagramele de creștere, IMC și alte teste, pentru a putea determina dacă greutatea copilului îl poate expune pe acesta unor viitoare probleme de sănătate.

Complicații fizice induse de obezitate

Complicațiile fizice ale obezității infantile pot include:

1. Diabet de tip 2. Această afecțiune cronică afectează modul în care organismul unui copil metabolizează zahărul din sânge (glucoza). Obezitatea și un stil de viață sedentar cresc riscul de diabet de tip 2.

2. Colesterolul crescut și hipertensiunea arterială (tensiune arterială crescută). O dietă necorespunzătoare poate duce la dezvoltarea uneia sau asocierea celor două afecțiuni. Acești factori pot contribui la acumularea de plăci ateromatoase în artere, ceea ce poate cauza îngustarea și rigidizarea lor, evenimente ce pot declanșa un atac de cord sau un accident vascular cerebral, mai târziu, de-a lungul vieții.

3. Afectare articulară – o greutate crescută provoacă un stres suplimentar asupra șoldurilor și genunchilor. Numeroși copii obezi pot resimți durere și, uneori, pot să apară chiar leziuni la nivelul șoldurilor, genunchilor și spatelui².

4. Tulburări respiratorii – astmul fiind mai frecvent la copiii care sunt supraponderali. Aceștia sunt, de asemenea, mai predispuși să dezvolte apnee obstructivă în somn, o tulburare potențial gravă, în cursul căreia respirația se oprește pentru perioade scurte, în mod repetat, în timpul somnului.

5. Boala ficatului gras – de obicei asimptomatică, face ca depozitele de grăsime să se acumuleze în ficat, înlocuind țesut hepatic sănătos și producând astfel o disfuncție hepatică redutabilă.

Studii relevante de specialitate – concluzii

Potrivit unui nou studiu publicat în Journal of Clinical Endocrinology & Metabolism al Societății Endocrine pubertatea se instalează în mod diferențiat, atât în ceea ce privește hormonii de reproducere, cât și în dezvoltarea caracterelor sexuale secundare, mai ales în cazul fetițelor care prezintă exces de grăsime corporală totală³.

Studii anterioare au evidențiat că pubertatea la fetele cu sindrom de  obezitate, implicit  menarha, se vor instala mai precoce, comparativ cu cele ce au o greutate normală. Nu se cunoaște cu precizie dacă excesul de grăsime corporală influențează precocitatea instalării pubertății și nivelurile hormonilor de reproducere pe parcursul dezvoltării organelor feminine de reproducere – ovare și uter.

Într-unul dintre studiile de interes au fost evaluate 90 de fete (36  fiind supraponderale sau obeze și 54 având o greutate normală), toate cu vârste cuprinse între 8,2 și 14,7 ani și care au efectuat o medie de 2,8 ± 1,7 vizite de evaluare pe parcursul unei perioade de 4 ani⁴.

Vizitele au inclus: 1. folosirea tehnicii de absorbțiometrie cu raze X cu dublă energie, pentru a calcula grăsimea corporală totală (GCT) 2. Stadializarea Tanner 3. ecografie mamară pentru stadializarea morfologică (BMORPH; stadii clasificate de la A-E) 4. ecografie pelviană 5. analize hormonale și evaluarea menarhei.

În  momentul includerii in studiu, fetele cu greutate corporală normală au avut o vârstă mai mare, comparativ cu cele supraponderale sau obeze (11.3 vs 10.2 ani) și au evidențiat o BMORPH mai avansată. Valorile LH (hormonul luteinizant), estrona, volumul ovarian și uterin au crescut în timp, fără evidențierea vreunui efect exercitat de GCT.

A existat însă o corelație între perioada de timp versus GCT, în ceea ce privește dinamica valorilor hormonilor FSH (hormonul de stimulare  foliculară), inhibina B, estronă, testosteronul total, testosteronul liber și androstendionul: nivelurile au fost inițial similare, dar după 1 an, aceste niveluri au crescut la fetele cu GCT mai mare, s-au stabilizat la fetele cu GCT medie și au scăzut la fetele cu GCT mai mică. Fetele cu GCT mai mare au evoluat mai lent către stadiul D de dezvoltare morfologică a sânilor (stadializareTanner), dar menstruația a apărut mai devreme decât la fetițele cu GCT mai mică.

În concluzie, în faza de pubertate târzie, fetițele cu GCT mai mare prezintă diferențe în ceea ce privește sinteza de hormoni sexuali, dar și în ceea ce privește evoluția markerilor clinici standard de evaluare a pubertății (așa-numita clasificare Tanner).

Tratamentul cazurilor de obezitate

Tratamentul pentru obezitatea infantilă se bazează pe vârsta copilului și pe existența altor afecțiuni medicale. Tratamentul include, de obicei, modificări ale obiceiurilor alimentare și ale nivelului de activitate fizică. În anumite circumstanțe, tratamentul poate include medicamente sau intervenții chirurgicale pentru scăderea în greutate.

Academia Americană de Pediatrie recomandă, pentru copiii mai mari de 2 ani, a căror greutate se încadrează în categoria de supraponderali, să fie înscriși într-un program de menținere a greutății corporale, pentru a încetini progresul creșterii în greutate. Această strategie permite copilului să adauge centimetri în înălțime, dar nu și kilograme, ceea ce face ca IMC-ul să scadă în timp, într-o manieră fiziologică, sănătoasă⁵.

Copiii cu vârste cuprinse între 6 și 11 ani, a căror greutate se încadrează în categoria de obezitate sunt încurajați să își modifice obiceiurile alimentare pentru a pierde treptat în greutate, cu cel mult 0,5 kilograme pe lună. Copiii mai mari și adolescenții care au obezitate medie sau severă ar putea fi încurajați să își modifice obiceiurile alimentare pentru a urmări o pierdere în greutate de până la 1 kilogram pe săptămână.

Metodele de menținere a unei greutăți normale a copilului sau de scădere în greutate sunt reprezentate de dieta sănătoasă – atât din punct de vedere al compoziției sale, cât și al cantităților de alimente ingerate, dar și de creștere a nivelului de activitate fizică.

Referințe:

1. Obesity (who.int)
2. Childhood obesity – Symptoms and causes – Mayo Clinic
3. Obesity may affect puberty timing and hormones in girls | Endocrine Society
4. Longitudinal Investigation of Pubertal Milestones and Hormones as a Function of Body Fat in Girls | The Journal of Clinical Endocrinology & Metabolism | Oxford Academic (oup.com)
5. Childhood obesity – Diagnosis and treatment – Mayo Clinic