Otita medie: o infecție frecventă la copii, până la vârsta de 3 ani

Ce este otita?

Otita este o afecțiune frecventă la copil – studiile arătând că 1/3 dintre copii au cel puțin 6 episoade de otită până la vârsta de 7 ani. Otita este o inflamație a urechii și în funcție de localizare se disting diferite forme. Cel mai adesea infecția are loc în urechea medie și, prin urmare, este cunoscută sub numele de otită medie. Însă, infecția se poate forma și în canalul auditiv extern (otita externă) și în interiorul urechii, la nivelul labirintului (otita internă).

Ce este otita medie?

Otita medie este inflamația urechii medii și a timpanului, care apare în urma unei infecții a tractului respirator superior. Cel mai adesea este cauzată de infecții virale complicate cu o infecție bacteriană secundară, dar poate apărea și în urma unei infecții bacteriene primare. Majoritatea cazurilor de otită au o remisie spontană, însă o parte dintre ele se complică cu perforația timpanului, mastoidită sau lasă sechele redutabile, cu afectarea echilibrului sau auzului. De altfel, otita medie reprezintă principala cauză de diminuare a auzului la copii. Peste 80% dintre copii au cel puțin un episod de otită medie până la vârsta de 3 ani.

Otita medie – clasificare și epidemiologie

În funcție de debutul și evoluția în timp, se descriu mai multe tipuri de otită:

Otita medie acută definește infecția supurativă a urechii medii și se caracterizează în general prin debut brusc.

Otita medie seroasă (cu exsudat, nonsupurativă) este un tip particular de otită medie caracterizată de prezența unui lichid/ exsudat la nivelul urechii medii, neînsoțit de semne sau simptome de infecție; acest tip de otită poate apărea spontan în contextul unor infecții respiratorii de tract superior, sau secundar unei otite medii acute.

Otita medie recurentă se caracterizează prin apariția a cel puțin 3 episoade de otită medie acută într-o perioadă de 6 luni.

Înțelegerea elementelor de epidemiologie a otitei medii este foarte utilă pentru un bun management al acestei afecțiuni. Pacienții cu anomalii cranio-faciale trebuie considerați predispuși la otită. Copiii expuși de la vârstă mică colectivității sau având frați aflați în colectivități, cei proveniți din familii cu statut socioeconomic redus, cei proveniți din familii de fumători și cei care au avut un episod de otită medie până la vârsta de 1 an, trebuie considerați de asemenea, predispuși la apariția bolii.

În otita medie există trei agenți infecțioși bacterieni implicați mai frecvent în etiologia infecțiilor:

• Streptococcus pneumoniae (mai frecvent întâlnite sunt serotipurile 19F, 23F, 14, 6B, 6A, 19A, 9V);
• Haemophilus influenzae nontipabil;
• Moraxella catarrhalis.

Incidența globală a fost modificată în urma introducerii vaccinării antipneumococice. Astfel în țările în care această vaccinare este obligatorie, germenul cel mai frecvent întâlnit a devenit Haemophilus influenzae nontipabil (la 40-50% pacienți).

Mai rar implicați sunt streptococul de grup A, Staphilococcus aureus și germenii gram negativi (în special la nou născuți și la copiii de vârstă mică).

Germenii anaerobi (Bacteroides spp., Peptostreptococcus spp.) pot fi întâlniți, în special în formele de otită supurativă cronică. Uneori, din exsudatul de la nivelul urechii medii pot fi izolate și virusuri respiratorii (virus sincițial respirator, rhinovirusuri), singure sau în asociere cu bacterii patogene. Etiologia virală este rară, fiind estimată la mai puțin de 10% dintre cazuri, iar identificarea virală nu constituie investigație de rutină.

Otita – simptome, diagnostic și tratament

Criteriile de diagnostic clinic pentru otita medie includ prezența exsudatului alături de semne și simptome sugestive pentru inflamația urechii medii. Cele mai frecvente semne sunt: durerea, febra, greața, vărsăturile, oboseala și, totodată se constată o ușoară pierdere a auzului (hipoacuzie) – cauza fiind reprezentată de acumularea de lichid în urechea medie. Simptomele se dezvoltă rapid și cu tratament corespunzător dispar în câteva zile.

Examinarea clinică trebuie completată cu otoscopie (efectuată ideal cu un otoscop pneumatic pentru a putea aprecia și mobilitatea timpanului) și, eventual, cu timpanometrie (estimarea presiunii din urechea medie prin măsurarea impedanței electroacustice).

Pentru identificarea germenilor din exsudatul inflamator se poate practica timpanocenteza pe ac, cu aspirație sau miringotomia (care presupune o mică incizie în cadranul anteroinferior al timpanului), urmată de examenul bacteriologic al secreției pe frotiu și de culturi (însămânțare pe medii diferite). Această investigație (miringotomia) nu este una de rutină, fiind rezervată unor cazuri speciale. În caz de perforare spontană a timpanului, prelevatul se recoltează pe un tampon steril.

În otitele cronice, atât în otita externă, cât și în otita medie, pot fi identificați germeni anaerobi: Peptostreptococcus spp., Bacteroides fragilis, Prevotella melaninogenica, Porphyromonas, frecvent însoțiți de Staphylococcus aureus, Pseudomonas aeruginosa sau alți bacili Gram negativi. Aceștia pot fi identificați cu ajutorul unei culturi anaerobe.

Scopul tratamentului în otita medie acută este reprezentat de rezoluția simptomelor și de reducerea recurențelor. Tratamentul constă în tratament medical (antibiotic și simptomatic) și tratament chirurgical. În prezent, datorită creșterii continue a rezistenței bacteriilor la antibiotice sunt preferate metodele de tratament chirurgical ORL, de inserție a tuburilor de timpanostomie (care s-au dovedit eficiente în reducerea ratei de recurență a episoadelor de otită medie și în creșterea calității vieții la acești pacienți) și, eventual adenoidectomia.

În general prognosticul în otita medie acută este excelent, marea majoritate a pacienților vindecându-se complet, fără sechele. În mai puțin de 1% dintre cazuri apar complicații intratemporale sau intracraniene. În prezent se consideră că evitarea expunerii precoce a copiilor în colectivități, la fumul de țigară, vaccinarea corectă (antigripală sezonieră și antipneumococică folosind variantele cu 10, respectiv 13 serotipuri) și alimentația naturală pe o perioadă cât mai lungă, pot constitui măsuri generale de prevenție pentru otita acută.

Referințe:

1. Nelson Textbook of Pediatrics, 19th Edition, 2011,  Kerschner J, Chapter 632: Otits Media
2. Oski’s Pediatrics, Principles&Practice, 4th Edition, 2006, Otitis Media, Mastoiditis
3. Otitis Media: a common childhood distress. BPJ 2012;46: 25-29
4. Hoberman A, Treatment of Acute Otitis Media In Children under 2Years of Age. N Engl J Med 2011; 364;105-115   
5. Ramakrishnan K, Sparks R, Berryhill W, Diagnosis and Treatment of Otitis Media. American family Physician 2007; 11:1650-58
6. Canadian Paediatric Society, Management of acute otitis media. Paediatric Child Health 2009;14(7): 457-60
7. Barclay L, Pediatric Ear Infection : Updated Aap Treatment Guidelines, medscape 2013
8. Waseem M, Otitis Media. Medscape 2013
9. Brook I, Pediatric Mastoiditis. Medscape 2012
10. Iordăchescu F, Pediatrie, 1998
11. Ciofu E, Ciofu C, Esentialul in Pediatrie. 2002
12. https://www.amplifon.com/uk/ear-diseases-and-disorders/otitis