Rahitismul și carența de vitamina D

Cuprins:

• Totul despre vitamina D
• Cauzele care duc la carența de vitamina D
• Rahitism și deficit de vitamina D
• Profilaxie și prognostic

Totul despre vitamina D

Vitaminele D formează un grup de 10 compuși, pentru organismul uman fiind importante doar două componente:

• Vitamina D2, ergosterol din plante, care se găsește în cantități mici în unele alimente de origine vegetală.
• Vitamina D3, colecalciferol, sintetizată la nivelul pielii, prin acțiunea radiațiilor ultraviolete asupra precursorului sau 7-dehidrocolesterol, ce există într-o serie de alimente de origine animală.

Mecanismul de acțiune al vitaminei D presupune, în principal, intervenția sa asupra metabolismului fosfo-calcic, existând anumite organe țintă: intestin, rinichi și os.

Absorbția vitaminei D din surse alimentare se face la nivelul intestinului subțire, în prezența acizilor biliari. De aici este transportată la ficat, unde suferă un proces de hidroxilare sub acțiunea unei hidrolaze hepatice, rezultând un metabolit activ: 25-hidroxicolecalciferol, cu acțiune antirahitică. În rinichi are loc o a doua hidroxilare, rezultând 1,25-dihidroxivitamina D3. Acest metabolit dispune de o activitate biologică intensă, acționând la nivelul organelor țintă, prin creșterea absorbției intestinale a calciului, reabsorbția renală de fosfor și calciu.

Metabolismul vitaminei D depinde de factori genetici (numărul receptorilor pentru vitamina D) sau de factori de mediu. Totodată, medicația anticonvulsivantă și corticoterapia cresc catabolismul hepatic al 25-OH vitamina D (25-hidroxi-vitamina D) crescând astfel nevoile de vitamina D, la copil.

Nevoia zilnică de vitamina D este de 400-800 U.I., cu o medie de 500 U.I./zi, indiferent de vârstă, variind în funcție de ritmul de creștere, gradul de expunere la soare și de alți factori individuali genetici.

Sursele de vitamina D includ atât transformarea provitaminei D din piele, sub acțiunea razelor solare, cât și alimentele de origine vegetală (cu un conținut mai sărac) și animală (ficat de vițel, gălbenuș de ou, ficatul unor soiuri de pești).

Laptele, alimentul de bază la sugar, este o sursă săracă de vitamina D, cel de vacă asigurând doar 10-40 U.I./litru, deși acesta conține o cantitate mare de calciu și fosfor.

Cauzele care duc la carența de vitamina D

Cauzele rahitismului recunosc ca factor determinant un aport endogen și exogen de vitamina D, care nu este conform cu necesitățile organismului, acesta fiind posibil datorită surselor alimentare sărace în vitamina D și a unei expuneri la soare insuficiente, în special în anotimpul rece.

Carența de vitamina D, endogenă sau exogenă, are ca efect scăderea absorbției de calciu la nivelul intestinului subțire și tendința către hipocalcemie. Concentrația de calciu din sânge (calcemia) este reglată promt,  intervenind reflex o serie de  procese de “corectare” a acesteia, pentru menținerea sa la un nivel constant, un exemplu fiind secreția de PTH.

Spre deosebire de majoritatea glandelor endocrine, a căror secreție este supervizată de hipofiză, secreția de hormon PTH (parathormon) este dependentă de nivelul calciului seric, glandele paratiroide comportându-se ca un barometru de menținere a nivelului adecvat de calciu, în organism.

Apariția rahitismului trebuie înțeleasă și prin prisma unei hipersecreții de PTH (reacțional) care domină tabloul biologic al rahitismului și cu care acesta se suprapune, la un moment dat. Ca efect al carenței de vitamina D și al hiperparatiroidismului reacțional, osul rahitic va suferi multiple alterări ale arhitecturii sale.

Rahitism și deficit de vitamina D

Tabloul clinic sugestiv este reprezentat de craniotabes rahitic (osteogeneză imperfectă), în special la nivelul zonei parieto-occipitale. Practic, sub acțiunea unei presiuni exercitate pe această zonă, oasele “se înfundă” ca o minge de ping-pong. Până la vârsta de 2-3 luni, acest semn poate fi considerat unul fiziologic. Se mai descriu și existenta unor bose frontale, frunte “olimpiană” și sindromul de “cap turtit” (plagiocefalie). Toracele rahitic este descris prin prezența unor proeminențe ale extremităților coastelor, la nivelul joncțiunii condrocostale (“mătănii” costale).

Paraclinic, se remarcă valori ale calciului – calcemie – nemodificate, datorită intervenției compensatorii a PTH sau scăzută, dacă există o depleție osoasă severă de calciu; fosfatemia scade intens, iar fosfatazele alcaline serice cresc dramatic.

Totodată, determinarea nivelului seric de 25-(OH)-colecalciferol (25-OH-vitamina D) arată o hipovitaminoză marcată (valori scazute).

Profilaxie și prognostic

Profilaxia rahitismului este obligatorie și constă în administrarea de calciu și vitamina D în perioada antenatală, la gravide, în special în ultimele luni de sarcină, precum și evitarea declanșării unei nașteri premature. Profilaxia postnatală se poate face eficient, asigurând expunerea la soare a copilului în anotimpul însorit, recomandarea alimentației naturale și mai ales, administrarea medicamentoasă de vitamină D, care să suplimenteze acest deficit de vitamina D.

Prognosticul rahitismului carențial este favorabil, deoarece după administrarea dozei curative de vitamina D și gestionarea terapeutică corectă a factorilor favorizanți asociați, se preconizează vindecarea sigură, însă lentă. Modificările osoase dispar după câteva luni sau chiar 1-2 ani de la inițierea tratamentului.

Hipervitaminoza D este o complicație iatrogenă a tratamentului medicamentos cu vitamina D, fiind sesizată doar după ce profilaxia rahitismului a început să se practice pe scară largă. S-a constatat, insă că dozele recomandate de vitamina D sunt cele optime pentru majoritatea indivizilor, dar pentru un număr mic de cazuri sunt insuficiente, determinând instalarea unor semne moderate de rahitism.

Referințe:

1. https://www.mayocliniclabs.com/test-catalog/overview/8822#Clinical-and-Interpretive
2. Tratat de Pediatrie, Editura Medicala, Bucuresti, sub redactia Prof. Univ. Dr. Eugen Pascal Ciofu, Dr. Carmen Ciofu
3. https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/15050-vitamin-d-vitamin-d-deficiency