Adenovirusuri-serologie

Informații generale

Adenovirusurile sunt virusuri ADN întâlnite la animale dar și la om (apar frecvent atât la adulți, cât și la copii). Există mai mult de 100 de tipuri serologice diferite de adenovirus, cu 49 de tipuri, la om. Virusul infectează o serie de organe, dar majoritatea infecțiilor sunt asimptomatice¹. Familia Adenoviridae se împarte în două genuri: adenovirusurile aviare (aviadenovirusurile) și adenovirusuri mamifere (mastadenovirusurile)¹. Adenovirusurile reprezintă aproximativ 10% din bolile legate de febră și infecțiile respiratorii acute la copii și sunt o cauză frecventă a diareei.

Virusul se răspândește prin picături aerosolizate, inoculare directă la nivel conjunctival ocular, expunere la țesutul infectat, prin sânge și pe cale fecal-orală. În general, infecțiile cu adenovirus sunt autolimitate la indivizii imunocompromiși, care necesită exclusiv măsuri de susținere. Cu toate acestea, la persoanele imunodeprimate, spectrul bolii este mult mai extins, având o evoluție gravă^2,3.

Infecția cu adenovirus este cea mai frecventă la începutul primăverii sau al iernii, dar poate apărea și pe tot parcursul anului, fără o sezonalitate distinctă^3,5. Susceptibilitatea la copii este cel mai adesea întalnită la vărste cuprinse între  6 luni până la 2 ani, dar poate să apară și la copiii cu vârste cuprinse între 5 până la 9 ani.

Perioada de incubare durează de la 2 la 14 zile. Persoanele infectate transmit adenovirusurile prin fluidele corporale, cum ar fi mucusul și fecalele. Infecția se poate răspândi prin contact personal strâns (îmbrățișare sau strângere de mâini) sau prin aer (prin tuse sau strănut). În plus, oamenii pot contracta virusul prin atingerea unui obiect sau a unei suprafațe contaminate și ulterior prin atingerea gurii, nasului sau ochilor, fără a fi spălați pe mâini.

Adenovirusurile pot fi uneori eliminate luni de zile după ce o persoană a devenit asimptomatică; astfel, persoanele infectate cu adenovirus pot fi contagioase, chiar dacă sunt asimptomatice. În mod semnificativ, adenovirusul sub formă latentă poate fi prezent, ani de zile, în parenchimul renal, țesutul limfoid și în alte țesuturi; la pacienţii imunocompromişi se poate produce reactivarea infectiei^6,7.

Infecțiile cu adenovirus pot fi identificate prin izolarea virusului, detectare de antigen,  confirmare serologică a prezenței de anticorpi omologi și prin tehnologie PCR. Tiparea adenovirusului se face de obicei prin metode moleculare. Testele serologice  sunt mai puțin utile într-un cadrul clinic acut. Până la vârsta de 4 ani, aproximativ jumătate din copii au titruri pozitive de anticorpi anti-adenovirus.

Dacă se urmărește un diagnostic serologic, serul trebuie obținut cât mai devreme posibil în decursul clinic al bolii, urmat de un al doilea titru 2-4 săptămâni mai târziu. O creștere de 4 ori a titrurilor acute la titrurile convalescente va avea o valoare diagnostică¹⁰.

Recomandări pentru determinarea adenovirusurilor – serologie

• Diagnosticul serologic al infecției cu adenovirus⁸

Specimen recoltat – sânge venos⁸

Recipient de recoltare – vacutainer cu anticoagulant de tip EDTA⁸

Volum probă – 1 mL⁸

Cauze de respingere a probei⁹

• Specimen hemolizat
• Specimen lipemic
• Specimen contaminat bacterian

Metodă – ELISA⁹

Interval de referință:

• Adenovirusuri IgG negativ;
• Adenovirusuri IgA negativ.

Bibliografie

1. Lukashev, A. N., Ivanova, O. E., Eremeeva, T. P., & Iggo, R. D. (2008). Evidence of frequent recombination among human adenoviruses. The Journal of general virology, 89(Pt 2), 380–388. https://doi.org/10.1099/vir.0.83057-0
2. Smith JG, Wiethoff CM, Stewart PL, Nemerow GR (2010). Adenovirus. Curr Top Microbiol Immunol.;343:195-224. doi: 10.1007/82_2010_16
3. Ison MG, Hayden RT (2016). Adenovirus. Microbiol Spectr.;4(4). doi: 10.1128/microbiolspec.DMIH2-0020-2015.
4. Usman N, Suarez M. Adenoviruses. (2021) In: StatPearls [Internet]. Treasure Island (FL): StatPearls Publishing; [on-line]: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK559072/ (Accesat la data de 13.11.2021)
5. Lynch JP 3rd, Kajon AE (2016). Adenovirus: Epidemiology, Global Spread of Novel Serotypes, and Advances in Treatment and Prevention. Semin Respir Crit Care Med.;37(4):586-602. doi: 10.1055/s-0036-1584923.
6. Sandkovsky, U., Vargas, L., & Florescu, D. F. (2014). Adenovirus: current epidemiology and emerging approaches to prevention and treatment. Current infectious disease reports, 16(8), 416. https://doi.org/10.1007/s11908-014-0416-y
7. Radke JR, Cook JL (2018). Human adenovirus infections: update and consideration of mechanisms of viral persistence. Curr Opin Infect Dis.;31(3):251-256. doi: 10.1097/QCO.0000000000000451.
8. Quantitative adenovirus test. [on-line]: https://diagnostics.roche.com/global/en/products/params/quantitative-adenovirus-test.html#productSpecs (Accesat la data de 13.11.2021)
9. Tests. Adenovirus Group Antibodies, Quantitative. [on-line]: https://www.labcorp.com/tests/096065/adenovirus-group-antibodies-quantitative (Accesat la data de 20.11.2021)
10. https://emedicine.medscape.com/article/211738-workup#c3