Albumina glicată

Informatii generale – Albumina glicată

Diabetul zaharat (DZ) este un sindrom heterogen caracterizat prin hiperglicemie cronică (bazală şi/ sau postprandială), care se poate asocia cu modificări ale metabolismului lipidic, proteic, hidro-electrolitic, respectiv energetic, având o incidență de 8.5% în populația cu vârste de peste 18 ani, raportată de OMS în 2014. În anul 2015, diabetul a fost cauza directă pentru 1,6 milioane decese, iar în anul 2012 hiperglicemia a fost cauza pentru alte 2,2 milioane decese.

Măsurarea proteinelor glicate la pacientul diabetic este considerată a fi un indicator mai bun al controlului glicemic pe termen lung, comparative cu determinările individuale sau sporadice ale glucozei. Hemoglobina glicată (A1C) este testul de referință pentru monitorizarea concentrației glucozei și evaluarea complicațiilor ce pot să apară pe termen lung, deoarece reflectă controlul glicemic în ultimele 6-8 săptămâni.

În mod similar cu ceea ce se întamplă în cazul hemoglobinei glicate, glucoza care circulă în sange se leagă spontan de albumină (care reprezintă 80% din totalul proteinelor serice) printr- un proces pasiv și ireversibil, rezultând albumina glicată.

Măsurarea albuminei glicate (GA%) este utilă pentru monitorizarea pe termen mediu (2-4 săptămâni) a nivelului de control glicemic, la pacienții cu diabet zaharat. Deoarece HbA1c are anumite limitări, controlul glicemic poate să nu fie reflectat cu precizie la persoanele cu anumite afecțiuni, precum: anemia hemolitică, anemia cu deficit de fier, transfuzia de sânge, insuficiența renală cronică, ciroza hepatică și în sarcină. In acest caz, măsurarea GA este considerată mai adecvată pentru controlul glicemiei, la pacientii diabetici.

Pentru a evita complicațiile diabetului zaharat, este necesar un control glicemic strict. Deoarece albumina glicată (GA) reflectă nivelul controlului glicemic în ultimele două săptămâni până la o lună, acest biomarker este util pentru monitorizarea pe termen mediu (precedent cu două până la trei săptămâni) a pacienților cu diabet zaharat.

Recomandări pentru determinarea albuminei glicate:

Asociația Americană a Diabetului (ADA) și Asociația Europeană pentru Studiul Diabetului (EASD) recomandă ca managementul controlului glucozei la persoanele cu diabet zaharat de tip 2 să fie mai „centrat pe pacient”.

Se recomandă ca persoanele cu diabet să colaboreze îndeaproape cu medicul curant, pentru a selecta o metodă care să reflecte starea lor de sănătate individuală, pentru a echilibra astfel beneficiile cu posibilele riscuri (American Diabetes Association Standards of Care; ianuarie 2019).

Indicații și beneficii ale testării:

• La începutul sau după modificări ale terapiei- la pacientul cu diabet – albumina glicată permite evaluarea eficacității terapiei sau a modificărilor dietei, în decurs de câteva săptămâni, comparativ cu cele 2-3 luni necesare pentru HbA1c.
• Diabetul gestațional și la femeile diabetice gravide – în aceste cazuri, un control glicemic bun este esențial pentru a asigura rezultate optime pentru nou-născut și mamă. În acest caz, testarea GA impreuna cu glicemia, pot fi necesare ca suport pentru monitorizarea terapiei hipoglicemiante (daca necesită insulină sau alte medicamente) deoarece acestea sunt independente de valoarea hemoglobinei.
• Boală renală cronică avansată sau pacienți dializati: în cazul dializei, HbA1c tinde să subestimeze nivelul mediu de glucoză din sânge. Acest fenomen se întâmplă deoarece boala renală cronică este asociată cu anemie, uneori severă, iar o reducere a duratei medii de viață a hematiilor face ca HbA1c să fie mai puțin fiabilă.
• Hemoragii, transfuzii recente, anemie hemolitică: aceste afecțiuni sunt asociate cu o reducere acută a duratei de viață a eritrocitelor, având drept consecință măsurarea unor niveluri de HbA1c în mod fals scăzute, ceea ce face ca evaluarea nivelului mediu al glicemiei să fie mai puțin precisă. Dozarea albuminei glicate, nefiind afectată de aceste condiții, este mai fiabilă în aceste cazuri.
• Prezența variantelor de hemoglobină cum ar fi hemoglobina S (HbS) din anemia falciformă, poate afecta masurarea HbA1c, folosind unele tehnici.

Specimen recoltat – sânge venos⁴.

Recipient de recoltare – vacutainer fără anticoagulant cu/fără gel separator

Prelucrare necesara dupa recoltare – se separă serul și plasma prin centrifugare.

Stabilitate proba – 6 luni la -20°C⁴.

Metoda – enzimatică.

Interval de referință: 9-16 %

Factori care influențează valorile HbA1c ⁵

Bibliografie:

1. https://www.labcorp.com/tests/123030/glycated-albumin
2. https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/28699985/
3. https://requestatest.com/glycated-albumin-blood-test
4. https://labtestsonline.it/tests/albumina-glicata
5. https://www.labcorp.com/assets-media/2404