Informatii generale
Aldosteronul, hormon mineralocorticoid sintetizat in zona glomerulara a corticosuprarenalei, este un element component al sistemului renina – angiotensina – aldosteron implicat in homeostazia sodiului si potasiului precum si in mentinerea tensiunii arteriale.
Secretia aldosteronului este stimulata prin urmatorul mecanism: scaderea volumului plasmatic si a perfuziei renale conduce la cresterea secretiei de renina care transforma angiotensinogenul in angiotensina I. Angiotensinogenul este o α2-globulina derivata din ficat; prezenta in ser. Angiotensina I este transformata la nivelul plamanului in angiotensina II. In final, angiotensina II stimuleaza sinteza de aldosteron. Aldosteronul actioneaza la nivelul tubilor distal si colector ai nefronului stimuland reabsorbtia sodiului si excretia potasiului si a ionilor de hidrogen1;4.
Pe de alta parte, concentratiile crescute de potasiu in plasma pot stimula direct productia de aldosteron a suprarenalei.
Nivelurile aldosteronului urinar se coreleaza invers proportional cu excretia urinara a sodiului. Astfel, la persoanele sanatoase se va inregistra o supresie a aldosteronului urinar la incarcarea cu sodiu.
Hiperaldosteronismul primar, ce poate fi cauzat de un adenom/carcinom secretant sau de o hiperplazie de suprarenala, se caracterizeaza prin hipertensiune arteriala insotita de niveluri crescute de aldosteron, supresia secretiei de renina, hipenatremie si hipokaliemie.
Hiperaldosteronismul secundar, ca raspuns la boala renovasculara, depletia de sodiu, incarcarea cu potasiu, insuficienta cardiaca congestiva, ciroza cu ascita, sindromul Bartter sau sarcina, se caracterizeaza atat prin niveluri crescute de aldosteron cat si de renina plasmatica4.
Recomandari pentru determinarea aldosteronului urinar
-in cadrul testului de incarcare cu sodiu (pentru confirmarea unui hiperaldosteronism primar)5;
– investigarea sistemului renina-angiotensina-aldosteron (hiperaldosteronismului primar sau secundar)3;4;
-evaluarea hipertensiunii arteriale de cauza renala3.
Pregatirea pacientului
Testul de incarcare cu sodiu
Pacientii vor creste ingestia de sodiu la 6 g/zi timp de 3 zile; aportul adecvat va fi confirmat prin determinarea excretiei urinare a sodiului (aceasta trebuie sa fie > 200 mmol/zi). Pentru mentinerea potasiului plasmatic in limite normale pacientii vor primi o suplimentare adecvata cu un preparat de clorura de potasiu cu eliberare lenta.
Aldosteronul va fi determinat in urina colectata in urmatorul interval: dimineata zilei a 3-a pana in dimineata zilei a 4-a.
Testul este contraindicat la pacientii cu HTA severa necontrolata, insuficienta renala, insuficienta cardiaca, aritmii sau hipokaliemie marcata5.
Investigarea sistemului renina-angiotensina aldosteron
Cu cel putin 4 saptamani inaintea recoltarii trebuie intrerupt tratamentul cu diuretice (atat diureticele care economisesc potasiul: spironolactona, amilorid, triamteren, eplerenone, cat si cele care elimina potasiul). Se vor evita de asemenea produsele derivate din radacina de lemn dulce (licorice). Se recomanda ca pacientii sa aiba o ingestie normala de sare (aproximativ 3 g sodiu/zi). De asemenea se va evita administrarea de izotopi radioactivi cu 24 ore inaintea recoltarii3.
Specimen recoltat – urina din 24 ore (la ora 7 dimineata pacientul urineaza si nu retine aceasta urina; apoi colecteaza intr-un vas curat de 2-3 litri toate emisiile de urina pana la ora 7 dimineata in ziua urmatoare, inclusiv; omogenizeaza prin agitare urina recoltata; masoara intreaga cantitate; retine aprox.10 mL intr-un pahar de plastic de unica folosinta pentru urina; proba se pastreaza la 2-8°C in timpul colectarii si ulterior, pana se lucreaza efectiv)2.
Recipient de recoltare – pahar de plastic de unica folosinta pentru urina, pe care se noteaza cantitatea totala de urina din 24 de ore2.
Cantitate recoltata – 10 mL urina2.
Cauze de respingere a probei – prezenta de conservanti in proba2.
Stabilitate proba – urina este stabila 7 zile la 2-8ºC2.
Metoda – imunochimica cu detectie prin chemiluminiscenta (CLIA)2.
Valori de referinta
Aldosteron urinar în conditii bazale: 1.19 – 28.1 μg/24 ore2.
Limita de detectie
– analitica: 2 ng/dL.
– de cuantificare: 2.8 ng/dL2.
Interpretarea rezultatelor
In conditii normale daca excretia urinara a sodiului >200 mmol/24 ore excretia urinara a aldosteronului trebuie sa fie <10 μg/24 ore. Astfel, in prezenta unei excretii urinare a aldosteronului <10 μg/24 ore la testul de incarcare cu sare, diagnosticul de hiperaldosteronism primar este putin probabil.
Pe de alta parte, obtinerea unei excretii urinare > 12-14 μg/24 ore la testul de incarcare cu sodiu este inalt sugestiva pentru hiperaldosteronismul primar5.
Limite si interferente
Testul de incarcare cu sodiu nu trebuie efectuat la pacientii cu insuficienta renala deoarece valorile aldosteronului urinar pot fi fals scazute5.
Determinarile izolate de aldosteron urinar au valoare limitata in diagnosticul hiperaldosteronismului. Valorile crescute necesita investigatii ulterioare3.
Bibliografie
1. Frances Fischbach. Chemistry studies. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 8 Ed., 2009, 384-386.
2. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate. 2010. Ref Type: Catalog.
3. Laboratory Corporation of America. Directory of Services and Interpretive Guide. Aldosterone 24H-Urine. www.labcorp.com 2010. Ref Type: Internet Communication.
4. Mayo Clinic/Mayo Medical Laboratories. Test Catalog. Aldosterone, Urine. www.mayomedicallaboratories.com. Ref Type: Internet Communication.
5. The Endocrine Society’s Clinical Guidelines. Case Detection, Diagnosis, and Treatment of Patients with Primary Aldosteronism: An Endocrine Society Clinical Practice Guidelines. First published in the Journal of Clinical Endocrinology & Metabolism, September 2008, 93(9):3266–3281.
