Anticorpi anti-toxină difterică

Informații generale

Difteria este o boală acută, contagioasă, febrilă, cauzată de bacteria Corynebacterium diphtheriae. Boala se caracterizează printr-o inflamație localizată la nivelul tractului respirator superior cu formarea unei pseudomembrane difterice la nivel  de orofaringe, inclusiv amigdale, faringele, laringe și orificii nazale posterioare¹. Corynebacterium diphtheriae produce o exotoxină difterică puternică, ce este absorbită sistemic, putănd produce insuficiență cardiacă și paralizie a mușchilor diafragmei^1,2. Boala poate fi prevenită prin vaccinarea cu toxoid difteric inactivat, care stimulează anticorpii antidifterici. Toxoidul difteric este administrat copiilor ca parte a vaccinului combinat difteric, tetanic și pertussis celular (TDaP)³. Răspunsul imunologic al unui pacient la vaccinarea cu vaccin antidifteric poate fi realizat prin determinarea anticorpilor IgG antidifterici, utilizând această tehnică imunoenzimatică. Absența formării de anticorpi după vaccinare poate fi corelată cu tulburări prin deficit imun, fie congenitale, fie dobândite, sau iatrogene datorate medicamentelor imunosupresoare^4,5.

Recomandări pentru determinarea anticorpilor anti-toxină difterică⁶

• Determinarea răspunsului imunologic al unui pacient, după vaccinarea antidifterică
• Evaluarea imunodeficienței antidifterice

Specimen recoltat – sânge venos⁶

Volum probă – 1 mL

Cauze de respingere a probei⁶

• Specimen hemolizat
• Specimen lipemic
• Specimen icteric
• Specimen transportat în condiții neconforme (căldură)

Stabilitate probă – serul refrigerat timp de 30 de zile⁶

Metodă – EIA

Valori de referință

< 0.10 IU/ml negativ

0.10 – 0.99 IU/ml pozitiv

1.00 – 1.40 IU/ml  protectie pe termen lung  (booster vaccinare dupa 5 ani)

1.50 – 1.90 IU/ml protectie pe termen lung  (booster vaccinare dupa 7 ani)

Limite și interferențe

Această analiză nu este utilizată în diagnosticul de difterie sau de prezență a imunodeficienței. Rezultatele trebuie confirmate prin coroborarea cu datele clinice și alte teste serologice⁶.

Bibliografie

1. Sharma, N. C., Efstratiou, A., Mokrousov, I., Mutreja, A., Das, B., & Ramamurthy, T. (2019). Diphtheria. Nature reviews. Disease primers, 5(1), 81. https://doi.org/10.1038/s41572-019-0131-y
2. Truelove, S. A., Keegan, L. T., Moss, W. J., Chaisson, L. H., Macher, E., Azman, A. S., & Lessler, J. (2020). Clinical and Epidemiological Aspects of Diphtheria: A Systematic Review and Pooled Analysis. Clinical infectious diseases : an official publication of the Infectious Diseases Society of America, 71(1), 89–97. https://doi.org/10.1093/cid/ciz808
3. Trollfors, B., Knutsson, N., Taranger, J., Mark, A., Bergfors, E., Sundh, V., & Lagergård, T. (2006). Diphtheria, tetanus and pertussis antibodies in 10-year-old children before and after a booster dose of three toxoids: implications for the timing of a booster dose. European journal of pediatrics, 165(1), 14–18. https://doi.org/10.1007/s00431-005-1763-3
4. Zasada, A. A., Rastawicki, W., Rokosz, N., & Jagielski, M. (2013). Seroprevalence of diphtheria toxoid IgG antibodies in children, adolescents and adults in Poland. BMC infectious diseases, 13, 551. https://doi.org/10.1186/1471-2334-13-551
5. Yusoff, A. F., Mohd Sharani, Z. Z., Kee, C. C., Md Iderus, N. H., Md Zamri, A., Nagalingam, T., Mohamad Bashaabidin, M. S., Wan Ibadullah, W., Ghazali, S. M., Yusof, A. Y., Ching, Y. M., Mohamed Nor, N., Kamarudin, B., Ahmad, N., & Arip, M. (2021). Seroprevalence of diphtheria toxoid IgG antibodies in the Malaysian population. BMC infectious diseases, 21(1), 581. https://doi.org/10.1186/s12879-021-06285-3
6. Mayo Clinic. Mayo Medical Laboratories. Test Catalog. [on-line]: https://www.mayocliniclabs.com [Accesat la data de 11.09.2021]