Antigen Norovirus

Informații generale

Norovirusurile sunt virusuri ARN monocatenare aparținând familiei virale Caliciviridae. Virusul a fost identificat pentru prima dată în anul 1968, atunci când a fost confirmat ca fiind cauza unui focar de gastroenterită în Norwalk, Ohio și a fost numit „virusul Norwalk” ¹.

Norovirusul este o cauză comună a bolilor gastrointestinale acute, la nivel mondial. În țările dezvoltate cu programe de vaccinare împotriva rotavirusului, norovirusul depășește rotavirusul, fiind cea mai frecventă cauză a gastroenteritei, la copil^1,2. Simptomele comune ale infecției cu norovirus includ greață, vărsături și diaree. Există șapte genogrupuri cunoscute de norovirus, dar genogrupurile I și II sunt responsabile pentru marea majoritate a cazurilor umane. Modul primar de transmitere este fecal-oral^1,3.

Sursele de infecție includ ingestia de apă sau alimente contaminate dar și transmiterea directă de pe o suprafață contaminată sau de la o persoană infectată. Virusul este rezistent și poate supraviețui pe suprafețe chiar și după dezinfectare⁴. Acesta poate rezista la o gamă largă de temperaturi (de la îngheț până la 60°C) și persistă pe suprafețele mediului, în apa de băut și într-o varietate de produse alimentare, inclusiv stridii crude, fructele și legumele care sunt irigate cu apă contaminată și care se consumă nefierte. Virusul exercită o acțiune virală masivă, în procesul de declanșare a unei infecții, fiind necesare doar cateva zece particule virale, pentru a genera o infecție^5,6.

Perioada de incubare este de 10-51 de ore, iar durata bolii este de obicei de 28–60 ore; mai mult de 3 zile în 15% din cazuri – boală mai lungă la persoanele imunodeprimate^2,7,8.

Recomandări pentru determinarea antigenului Norovirus⁸

• Testul detectează prezența unui antigen specific Norovirus în probele fecale umane
• Ajutor în diagnosticul infecției cu Norovirus, coroborat cu tabloul clinic

Pregătire pacient – probă din materiile fecale, recoltată de către pacient⁸.

Specimen recoltat – materii fecale⁸

Recipient de recoltare – coprocultor steril⁸

Prelucrare necesară după recoltare – dacă proba nu se prelucrează imediat, se recomandă depozitarea acesteia la 2-4^oC timp de maxim 72 de ore⁸.

Metodă – ELISA⁸

Interpretare rezultat – pozitiv/negativ⁸

Limitări și interferențe⁸

Diluțiile efectuate incorect, probele insuficient omogenizate sau prezența de particule solide, pot genera rezultate fals negative dar și rezultate fals pozitive.

Analizarea probelor prelevate după depățirea fazei acute a bolii poate determina rezultate fals negative, deoarece numărul particulelor de virus va ajunge sub limita de detecție a testului utilizat.

Bibliografie

1. Capece G, Gignac E. Norovirus. [Updated 2021 Aug 11]. In: StatPearls [Internet]. Treasure Island (FL): StatPearls Publishing; 2022 Jan-. Available from: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK513265/
2. Glass, R. I., Parashar, U. D., & Estes, M. K. (2009). Norovirus gastroenteritis. The New England journal of medicine, 361(18), 1776–1785. https://doi.org/10.1056/NEJMra0804575
3. Graziano, V. R., Wei, J., & Wilen, C. B. (2019). Norovirus Attachment and Entry. Viruses, 11(6), 495. https://doi.org/10.3390/v11060495
4. Esposito, S., & Principi, N. (2020). Norovirus Vaccine: Priorities for Future Research and Development. Frontiers in immunology, 11, 1383. https://doi.org/10.3389/fimmu.2020.01383
5. Sell, J., & Dolan, B. (2018). Common Gastrointestinal Infections. Primary care, 45(3), 519–532. https://doi.org/10.1016/j.pop.2018.05.008
6. Atmar, R. L., Ramani, S., & Estes, M. K. (2018). Human noroviruses: recent advances in a 50-year history. Current opinion in infectious diseases, 31(5), 422–432. https://doi.org/10.1097/QCO.0000000000000476
7. Bányai, K., Estes, M. K., Martella, V., & Parashar, U. D. (2018). Viral gastroenteritis. Lancet (London, England), 392(10142), 175–186. https://doi.org/10.1016/S0140-6736(18)31128-0
8. Rabenau, H. F., Stürmer, M., Buxbaum, S., Walczok, A., Preiser, W., & Doerr, H. W. (2003). Laboratory diagnosis of norovirus: which method is the best?. Intervirology, 46(4), 232–238. https://doi.org/10.1159/000072433