Bilirubina indirectă

Informatii generale – Bilirubina indirecta

Bilirubina este produsa in macrofage prin catabolismul enzimatic al fractiunii hem din diverse hemoproteine. Aproximativ 80% din bilirubina circulanta deriva din eritrocitele imbatranite. Cand eritrocitele circulante ating sfarsitul vietii lor normale de aproximativ 120 zile, ele sunt distruse de celulele reticuloendoteliale.

Oxidarea hemului genereaza biliverdina, care este metabolizata la randul sau in bilirubina. Restul de 15-20% din bilirubina circulanta provine din alte surse (distrugerea eritrocitelor mature din maduva osoasa hematogenasau metabolismul altor proteine ce  contin hem – citocromii hepatici, mioglobina musculara, enzime)^5;6.

Bilirubina astfel formata circula in sange, fiind transportata la ficat sub forma unui complex solubil bilirubina- albumina. Desi bilirubina este legata destul de puternic de albumina, ea poate fi extrasa cu usurinta din sange de catre ficat. La nivel hepatic are loc conjugarea bilirubinei cu acidul glucuronic, sub actiunea UDP-glucuronil transferazelor. Bilirubina conjugata include bilirubin-monoglucuronid, care predomina in ficat, si bilirubin-diglucuronid, care predomina in lichidul biliar.

Bilirubina conjugata este transportata in canaliculele biliare, de unde este deversata impreuna cu bila in caile biliare si apoi in intestin, unde sufera o serie de reduceri succesive cu formare de urobilinogen si stercobilinogen. Stercobilinogenul si o mica parte din urobilinogen sunt eliminate prin fecale; cea mai mare parte a urobilinogenului este reabsorbita intestinal, ajunge prin circulatia portala la ficat (circuitul entero-hepatic), fiind reexcretata prin bila¹⁰.

Nivelurile bilirubinei serice cresc atunci cand productia depaseste metabolismul si excretia acesteia. Clinic hiperbilirubinemia apare ca icter – pigmentarea galbena a tegumentului si sclerelor, care se instaleaza la valori ale bilirubinei de 2–2.5 mg/dL.

Tulburarile metabolismului bilirubinei pot fi impartite in patru categorii majore:

• productie crescuta de pigment;
• preluare hepatica scazuta;
• conjugare hepatica inadecvata;
• excretie redusa de pigment conjugat din ficat si bila^1;2.

In laborator se masoara doua fractiuni ale pigmentului –  fractiunea hidrosolubila conjugata, care da reactia directa cu reactivul diazo si care reprezinta bilirubina conjugata (sub forma de mono- si diglucuronid) si fractiunea liposolubila care reprezinta bilirubina neconjugata⁹.

Primele trei tulburari ale metabolismului bilirubinei sunt asociate cu bilirubinemie predominant neconjugata, iar a patra categorie este asociata cu bilirubinemie predominant conjugata si bilirubinurie.

Bilirubina serica totala prezinta valori crescute in urmatoarele cazuri:

• hemoliza necomplicata;

• icter hepatocelular;

• obstructie biliara extrahepatica;

• hepatita virala;

• hepatita alcoolica.

Bilirubina indirecta (BI)

Bilirubina neconjugata sau bilirubina indirecta se obtine prin diferenta dintre valoarea bilirubinei totale si a celei directe. Concentratia plasmatica a bilirubinei neconjugate este determinata de:

• rata cu care bilirubina nou sintetizata intra in plasma (turnover-ul bilirubinei);

• rata eliminarii bilirubinei de catre ficat (clearance-ul hepatic al bilirubinei)⁸.

Cresterile valorilor bilirubinei neconjugate in ser pot avea urmatoarele cauze:

• turnover-ul crescut caracterizat prin distrugerea crescuta a eritrocitelor circulante – apare in afectiuni asociate cu hemoliza:

*anemiile hemolitice – in majoritatea cazurilor de hemoliza necomplicata nivelul mediu al bilirubinei serice este de 3-4 mg/dL;

*icterul datorat productiei crescute de pigment ca urmare a infarctelor tisulare (infarcte pulmonare, colectii sanguine in tesuturi, dupa cateterisme, rupturi de anevrisme aortice);

• preluare hepatica alterata produsa de unele medicamente (acid flavaspidic, novobiocina);

• conjugare alterata a bilirubinei datorata activitatii scazute a bilirubin-glucuronil-transferazei;

*icterul neonatal – aproape toti nou-nascutii manifesta un grad de hiperbilirubinemie neconjugata tranzitorie intre a doua si a cincea zi de viata ca efect al faptului ca in acest stadiu enzima hepatica glucuroniltransferaza este inca imatura. Valoarea bilirubinei indirecte nu depaseste 5 mg/dL. La nou-nascutii cu un proces hemolitic supraadaugat, incarcatura de pigment duce la un icter mai pronuntat si nivelul bilirubinei poate depasi 20 mg/dL.

*deficitul ereditar de glucuroniltransferaza:

-sindrom Gilbert (hiperbilirubinemie usoara si persistenta cu valori medii de 1.2–3 mg/dL, rareori depasind 5 mg/dL);

-sindrom Crigler Najjar (tipul I cu absenta glucuroniltransferazei si valori ale BI de 20-45 mg/dL si tipul II cu deficit partial de glucuroniltransferaza si valori ale BI cuprinse intre 6-20 mg/dL);

*deficit dobandit de glucuroniltransferaza;

*inhibitie medicamentoasa;

*icterul laptelui de san (inhibitie reversibila a glucuroniltransferazei)^3;5;6.

NOTA:

Bilirubina totala = Bilirubina neconjugata (indirecta) + Bilirubina directa

Bilirubina totala si directa sunt determinate de analizor; bilirubina indirecta rezulta prin calcul⁸.

Pregatire pacient -à jeun (pe nemancate)^7;8.

Specimen recoltat -sange venos^7;8.

Recipient de recoltare -vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator⁷.

Prelucrare necesara dupa recoltare – se separa serul imediat si se lucreaza in max. 4 ore; in perioada de asteptare, serul este protejat de lumina (expunerea la lumina produce scaderi semnificative dupa 2-3 ore). Daca nu se poate lucra in 4 ore, serul separat se stocheaza la 4°C sau -20°C⁷.

Volum proba – minim 0.5 mL ser⁷. 

Cauze de respingere a probei – specimen hemolizat, specimen neprotejat de lumina^7;8.

Stabilitatea probei – serul separat este stabil 4 ore la temperatura camerei; 48 ore la  2-8°C; 6 luni la -20°C⁷.

Metoda –spectrofotometrica(colorimetrica)⁷.

Valori de referinta⁷

 Bilirubina totala

Factor de conversie: mg/dL x 17.1 = µmol/L.

Limita de detectie – 0.1 mg/dL (1.71 μmol/L)⁴.

Valori critice ->15 mg/dL (bilirubina totala)⁴.

Limite si interferente

• Medicamente 

Cresteri: acebutolol, acetaminofen, acetazolamida, acyclovir, albendazol, alopurinol, alprazolam, amilorid, amiodarona, amitriptilina, amoxapin, amfotericina, agenti antifungici, antimalarice, antipiretice, acid ascorbic, asparaginaza, atorvastatin, azatioprin, azitromicina, barbiturice, benazepril, bleomicina, busulfan, captopril, carbamazepin, cefalosporine, cetirizin, cimetidina, clindamicina, clofibrat, clonidina, clopidogrel, clozapina, colchicina, ciclofosfamida, ciclosporina, ciproheptadina, citarabina, dapsona, diazepam, diclofenac, dietilstilbestrol, diltiazem, disopiramida, doxepin, doxorubicin, doxiciclina, enalapril, enoxaparina, eritromicina, etambutol, etopozid, famotidina, fluconazol, flutamida, furosemid, ganciclovir, gentamicina, hidralazina, ibuprofen, idarubicina, imipramina, indometacin, interferon, isotretinoin, kanamicina, ketoconazol, ketoprofen, labetalol, lamivudina, levamisol, levodopa, lincomicina, lisinopril, medroxiprogesteron, meprobamat, metotrexat, metildopa, metoclopramid, morfina, netilmicina, nitrofurantoin, ofloxacin, papaverina, penicilina, penicilamina, pentoxifilina, piroxicam, progesteron, propafenona, propiltiouracil, ramipril, ranitidina, rifampicina, streptomicina, sulfamethoxazol, tacrolimus, tamoxifen, tiazide, ticarcilina, ticlopidina, tobramicina, tolbutamid, trimetoprim, vaccinuri pentru hepatita A, B si vaccinul BCG, verapamil , zidovudina³.

Scaderi: amikacina, anticonvulsivante, prednison, teofilina, tioridazina, ursodiol³. 

• Interferente analitice

Hemoliza si lipemia intefera cu testele⁷.

Bibliografie

1. Eugene Braunwald, Anthony S. Fauci, Dennis L. Kasper et al. Harrison’s Principles of Internal Medicine. Teora, 2 Ed. (in limba romana). 2003, 251-257.

2. Eugene Braunwald, Anthony S. Fauci, Dennis L. Kasper et al. Harrison’s Principles of Internal Medicine. Teora, 2 Ed. (in limba romana) 2003, 1610-1615.

3. Frances Fischbach. Effects of the Drugs on Laboratory Tests. in A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 8 Ed., 2009, 1227-1229.

4. Frances Fischbach. Chemistry Studies. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 8 Ed., 2009, 364-366.

5. Jacques Wallach. Afectiuni hepatobiliare si pancreatice. In Interpretarea testelor de diagnostic. Editura Stiintelor Medicale, Romania, 7 Ed., 2001; 273-274.

6. Jacques Wallach. Analizele de sange. In Interpretarea testelor de diagnostic. Editura Stiintelor Medicale, Romania, 7 Ed., 2001; 58-60.

7. Laborator Synevo. Referinte specifice tehnologiei de lucru utilizate. 2010. Ref Type: Catalog.

8. Laboratory Corporation of America. Directory of Services and Interpretive Guide. Bilirubin, Total and Direct, Serum. www.labcorp.com 2010. Ref Type: Internet Communication.

9. Lynch R, Melloy S Inwood – Medical Laboratory Technology and Clinical Pathology, 1999: 181-194.

10. Valeriu Atanasiu. Maria Mohora. Compusi azotati neproteici. In Biochimie Medicala, Ed. Niculescu, 2004, 237.