Informatii generale: Gama – glutamiltransferază (Glutamiltranspeptidază)
GGT – gama-glutamiltranspeptidaza catalizeaza transferul grupului γ–glutamil de la peptide ca glutationul (GSH) catre alti aminoacizi. GGT este o proteina heterodimerica, fiecare subunitate constand dintr-un singur lant polipeptidic. Este localizata la nivelul membranei citoplasmatice a numeroase celule, centrul activ al enzimei fiind situat la exterior. Suprafata luminala a celulelor cu functii secretorii sau absorbtive este in mod special bogata in GGT, dar si suprafata bazolaterala a celulelor tubulare renale contine de asemenea GGT.
GGT este singura enzima care cliveaza cantitati semnificative de GSH si conjugati ai GSH in cadrul ciclului γ-glutamil (GSH este transportat la nivelul suprafetei extracelulare a membranei, unde este clivat de catre GGT in cisteinil-glicina si reziduuri γ-glutamil, care sunt transferate catre alti aminoacizi). De asemenea GGT joaca un rol important in metabolismul mediatorilor inflamatiei, cum ar fi leucotrienele, substantelor carcinogene si toxice.
GGT masurat in ser provine in special din ficat. Cea mai mare parte este legata de lipoproteine, in special HDL, dar si de LDL. O mica portiune este hidrosolubila, fiind asemanatoare GGT eliberat de proteaze din membrana celulelor hepatice. GGT legat de HDL predomina in bolile hepatice non-icterice, in timp ce GGT legat de LDL este crescut in colestaza, iar forma hidrosolubila intr-o varietate de boli hepatice.
GGT este indepartat din plasma prin bila, activitatea enzimei in bila fiind de 10 ori mai mare decat cea plasmatica. O mica parte este degradata de rinichi si eliminata prin urina.
Sinteza GGT poate fi indusa in ficat de colestaza, consumul cronic de alcool si de dozele terapeutice ale unor medicamente, cum ar fi fenitoina. Nivelul GGT este crescut in celulele tumorale din hepatom, in hepatocitele comprimate de tumori hepatice si in ariile regenerative din ficatul cirotic. Cresterea nivelului seric al GGT se datoreaza de asemenea lezarii membranei celulare prin toxice (inclusiv alcoolul), ischemie, infectii sau detasarii enzimei de la nivelul membranei celulare ca urmare a actiunii detergente a acizilor biliari. GGT este o enzima specifica ficatului si ductelor biliare1;8.
Recomandari pentru determinarea GGT
GGT este cel mai sensibil indicator pentru depistarea alcoolismului, fiind enzima a carei crestere depaseste celelalte enzime hepatice dozate in mod curent. La alcoolici nivelul seric al GGT poate ajunge la valori de 50 de ori peste valoarea normala, gradul de crestere depinzand atat de cantitatea de alcool consumata, cat mai ales de persistenta indelungata a consumului7. Are rol de asemenea in monitorizarea abstinentei de la alcool8.
In bolile hepato-biliare GGT se coreleaza cu nivelurile fosfatazei alcaline. Cresterile nu sunt totusi specifice si pot fi asociate si cu afectiuni pancreatice, cardiace, renale, diabet zaharat.
Dozarea GGT este de asemenea utila pentru diagnosticul unei hepatopatii in prezenta unei afectiuni osoase, a sarcinii sau in perioada copilariei (conditii in care valorile fosfatazei alcaline cresc, in timp ce GGT ramane la valori normale)3;4.
Pregatire pacient – à jeun (pe nemancate)5.
Specimen recoltat – sange venos5.
Recipient de recoltare – vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator5.
Cauze de respingere a probei – specimen intens hemolizat, lipemic sau contaminat bacterian5.
Prelucrare necesara dupa recoltare – se separa serul prin centrifugare5.
Volum proba – minim 0.5 mL ser5.
Stabilitate proba – serul separat este stabil 7 zile la temperatura camerei; 7 zile la 4-8°C; 1 an la -20°C5.
Metoda – spectrofotometrica (enzimatica colorimetrica)5.
Valori de referinta – sunt dependente de varsta si sex5:
|
Sex
|
Valori (U/L)
|
|
Barbati
|
<61
|
|
Femei
|
<36
|
Factor de conversie: U/L x 0.0167 = µkat/L.
Limita de detectie – 3 U/L (0.05 µkat/L)5.
Interpretarea rezultatelor
In interpretarea valorilor crescute ale GGT se iau in considerare, in afara nivelului activitatii GGT, comportamentul GGT in raport cu aminotransferazele, adica raportul GGT/AST sau GGT/ALT (la pacientii cu icter acest raport masoara extensia colestazei fata de lezarea membranei celulare) si comportamentul GGT fata de celelalte enzime de colestaza, respectiv fosfataza alcalina8.
|
Cresteri
|
| Afectiuni hepatice:
• in hepatita acuta virala – cresterea GGT este mai mica decat a altor enzime hepatice (GGT/AST=0.1-0.2), dar revine ultima la normal; in formele colestatice GGT/AST=1;
• in hepatita cronica activa, virala sau autoimuna – cresterile pot depasi de 7 ori limita superioara a normalului (GGT/AST=1-3);
• in hepatita alcoolica acuta – GGT/AST >6;
• in ciroza hepatica – cresterile sunt in medie de 2 ori in ciroza posthepatitica si in jur de 10 ori in ciroza alcoolica;
• in ciroza biliara primitiva – GGT creste paralel cu fosfataza alcalina, inaintea aparitiei icterului, cresterile putand ajunge pana la de 13 ori limita superioara a normalului;
• in ficatul gras – de etiologie alcoolica GGT este aproximativ dublu si persista crescut mult timp dupa intreruperea consumului; in ficatul gras non-alcoolic predomina cresterea usoara a aminotransferazelor, mai frecvent decat GGT;
• in sindromul de colestaza – GGT si fosfataza alcalina cresc aproximativ in aceeasi proportie in colestaza mecanica si virala, spre deosebire de colestaza indusa medicamentos in care GGT creste mult mai mult decat fosfataza alcalina; in medie cresterile depasesc de 6 ori normalul; in colestaza extrahepatica GGT creste de >10 ori, GGT/AST=3-6 in obstructia recenta si >6 in obstructia de lunga durata; in colestaza intrahepatica (hepatita acuta, sarcina, medicamente, boala Hodgkin, nutritie parenterala, atrezia ductelor biliare etc.) cresterile GGT sunt mai mici; in sarcina GGT nu creste la fel de mult ca fosfataza alcalina; copiii cu colestaza recurenta benigna au niveluri normale de GGT in ciuda prezentei icterului;
• in tumorile hepatice primitive, metastazele hepatice – evolutia este paralela cu cea a fosfatazei alcaline si cresterile pot depasi de 14 ori valoarea normala; GGT este crescut la 90% din pacientii cu metastaze, nivelurile normale excluzand practic prezenta acestora, iar determinarile seriale pot monitoriza raspunsul la chimioterapie;
• in congestia hepatica – cronica GGT poate creste de pana la 5 ori, iar in cea acuta (ex.: tromboza de vena porta), cresterea este mica comparativ cu cea a transaminazelor si LDH4;8.
Cresteri izolate ale GGT: medicatie anticonvulsivanta (cresteri mai mari de 3 ori limita superioara a normalului nu se mai datoreaza tratamentului), ficatul gras, obstructie biliara subclinica, formatiuni inlocuitoare de spatiu in ficat, boala cardiaca congestiva, etiologie etanolica8.
Alte cauze de crestere a GGT: pancreatite acute (de 5 ori mai mari decat valorile normale); infarct miocardic acut; insuficienta renala acuta, sindrom nefrotic, rejet de grefa renala (cresteri moderate); diabet zaharat (usor crescut); tumori si hemoragii cerebrale (cresteri usoare); neoplasme – in special melanomul malign, cancerul de san si cel pulmonar3;6;8. |
Limite si interferente
Cresteri usoare ale GGT pot sa apara in obezitate, afectiuni renale, afectiuni cardiace, stari postoperatorii6.
• Medicamente
Cresteri: acetaminofen (intoxicatie), barbiturice, captopril (rar), cefalosporine, estrogeni, contraceptive orale, fenitoin, primidona, propoxifen, streptokinaza.
Medicamente, care produc colestaza: acid aminosalicilic, amitriptilina, steroizi anabolizanti, androgeni, azotioprina, benzodiazepine, carbamazepin, carbazona, clorotiazida, clorpropamida, acid clavulanic, dapsona.
Medicamente care produc afectare hepatocelulara: acetaminofen, alopurinol, acid aminosalicilic, amiodarona, amitriptilina, steroizi anabolizanti, androgeni, asparaginaza, aspirina, azatioprina, carbamazepin, chenadiol, clorambucil, cloramfenicol, clorpropamida, cimetidina, ciclosporine, danazol, dantrolen, dapsona, diclofenac, dicumarol (rar), disulfiram, eritromicina, estrogeni, etionamida, gliburid (glibenclamid), saruri de aur, imipramina, mercaptopurina, metimazol, acid nicotinic, nitrofurantoin, contraceptive orale, estrogeni, etionamida, fluconazol, halotan, ibuprofen, imipramina, indometacin, saruri de fier (supradozare), izoniazida, ketoconazol, inhibitori de MAO, mercaptopurina, metotrexat, metoxifluran, metildopa, naproxen, papaverina, parametadion, penicilamina, peniciline, fenotiazine, fenilbutazona, progestative, propoxifen, sulfonamide, sulfone, sulindac, tamoxifen, tolbutamida, perhexilin, fenazopiridina, fenidiona, fenobarbital, fenilbutazona, fenitoin, plicamicin (mitramicin), probenecid, procainamida, propiltiouracil, pirazinamida, chinidina, rifampicina, salicilati, sulfasalazina, sulfonamide, tamoxifen, tetracicline, trimetadiona, acid valproic, vitamina A, warfarina (rar).
Multe alte medicamente pot determina cresteri care sunt tranzitorii, dar in anumite cazuri, indica hepatotoxicitate. Acestea includ: acebutolol, aminoglutetimid, aminoglicozide, bromocriptin, carboplatin, captopril, cefalosporine, clindamicin, clotrimazol, colchicina, ciclosporina, citarabina, dapsona, desipramina, dicumarol, didanozin, disopiramida, enalapril, etambutol, etopozid, filgrastim, flucitozin, foscarnet, ganciclovir, gentamicina, interferon, izotretinoin, ketoconazol, labetolol, levamisol, lincomicina, mebenzadol, mefenitoin, nifedipin, antiinflamatoare nesteroidiene (ex.: ibuprofen, naproxen), omeprazol, ondansetron, peniciline, fenitoina, propoxifen, protriptilina, streptozocin, sulfoniluree, tioguanina, ticlopidina, verapamil, zalcitabin2.
Scaderi: azatioprina, bezafibrat, clofibrat, fenofibrat, estrogeni conjugati, metotrexat, ursodiol2.
• Interferente analitice
Hemoliza intensa poate genera valori fals scazute ale GGT5.
Bibliografie
1. Eugene Braunwald, Anthony S. Fauci, Dennis L. Kasper et al. Harrison’s Principles of Internal Medicine. Teora, 2 Ed. (in limba romana) 2003, 1620-1625.
2. Frances Fischbach. Effects of the Most Commonly Used Drugs on Frequently Ordered Laboratory Tests. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 8 Ed., 2009,1242.
3. Frances Fischbach. Chemistry studies. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 8 Ed., 2009, 435-436.
4. Jacques Wallach. Analizele de sange. In Interpretarea testelor de diagnostic. Editura Stiintelor Medicale, Romania, 7 Ed., 2001, 79-80.
5. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate. 2010. Ref Type: Catalog.
6. Laboratory Corporation of America. Directory of Services and Interpretive Guide. Gamma Glutamyl Transpeptidase (GGT). www.labcorp.com 2010. Ref Type: Internet Communication.
7. Lynch R, Melloy S. Inwood – Medical Laboratory Technology and Clinical Pathology, 1999, 324-325.
8 . Lothar Thomas. Enzymes. In Clinical Laboratory Diagnostics-Use and Assessment of Clinical Laboratory Results. TH-Books Verlagsgesellschaft mbH, Frankfurt /Main, Germany, 1 Ed., 1998, 80-85.
