Glucoza lichid punctie

Informații generale: Glucoza lichid punctie

Glicemia este măsurată pentru a evalua starea glicemică a unui pacient. Concentrațiile mai mici de glucoză, indică creșterea celularității și prin urmare, a glicolizei, în spațiile fluidice al organismului. Acesta servește ca indicator al unei infecții sau posibil al malignității. Concentrațiile de glucoză din lichidele periorgan sunt de așteptat să fie mai mici decât cele găsite în ser sau plasmă. Probele se recomandă a fi prelevate a jeun, deoarece concentratiile de glucoza se pot echilibra, în acest spațiu.

Lichid pleural: Concentrațiile scăzute de glucoză în lichidul pleural (40-60 mg/dL) indică un revărsat parapneumonic sau malign, complicat¹. Cu toate acestea, glucoza scăzută nu este specifică infecției sau malignității și poate fi atribuită hemotoraxului, tuberculozei sau pleuritei reumatoide sau lupusului.

Lichid pericardic: Nivelurile de glucoză ale lichidului pericardic au fost investigate în mod limitat. La specimenele normale presupuse colectate în timpul intervenției chirurgicale, raportul lichid pericardic-ser pentru glucoză a fost de 1,0 ².

Lichid peritoneal: Glucoza din lichidul de ascită trebuie interpretată împreună cu determinarea glucozei serice. Într-un studiu cu pacienți diagnosticați cu ciroză alcoolică, raportul mediu (SD) lichid ascitic-glucoză seric a fost de 1,04³. Glucoza din lichidul de ascitică poate fi utilă pentru diferențierea peritonitei bacteriene spontane de peritonita secundară cauzată de perforarea intestinului⁴. Peritonita secundară este probabilă, dacă sunt îndeplinite două din cele 3 criterii:

• Proteinemia totală – mai mare de 1 g/dL
• Lactatul dehidrogenază- mai mare de 225 UI/L
• Glucoza – mai mică de 50 mg/dL⁴

Lichid amniotic: Lichidul amniotic este produs de amnios și placentă, reprezentând un ultrafiltrat plasmatic. Amniocenteza poate fi efectuată pentru a evalua evoluția fetală. Infecția intra-amniotică sau corio-amnionita produce inflamație acută a membranelor fetale și este cauzată frecvent de infecție bacteriană, care determină un răspuns inflamator ce declanșează travaliu și naștere la termen sau prematură⁵. Corioamniotita poate fi simptomatică (clinică) sau asimptomatică (histologică), ce apare cel mai adesea în timpul travaliului prelungit sau ca o consecință a rupturii de membrane, deoarece bacteriile au capacitate crescută de a escalada tractul genital inferior, pentru a coloniza uterul. Diagnosticul prompt și tratamentul corioamniotitei clinice sunt esențiale pentru a evita morbiditatea și mortalitatea maternă și fetală. Concentrațiile scăzute de glucoză au fost asociate cu rezultate pozitive ale culturilor⁶.

Lichid sinovial: Lichidul sinovial este prezent în cavitățile articulare și indeplinește o serie de roluri importante în menținerea sănătății și mobilității articulațiilor. Simptomele articulare includ durerea, umflarea, rigiditatea sau scăderea mobilității. Analiza de rutină a lichidului sinovial include analize bacteriologice, analiza prezenței de cristale și numărul de leucocite. În lichidul sinovial normal, concentrațiile de glucoză sunt similare cu cele observate în serul prelevat a jeun. Glicemia cu lichid sinovial scăzut a fost asociată cu artrită septică sau inflamație⁷.

Recomandări pentru determinarea glucozei din lichidele de puncție

• Diagnosticarea infecțiilor

Specimen recoltat

• Lichid peritoneal (peritoneal, abdominal)
• Lichid pleural (pleural, toracic)
• Lichid de drenaj
• Dializat peritoneal (lichid de dializă)
• Pericardial
• Lichid amniotic
• Lichid sinovial

Recipient de recoltare –tub steril

Prelucrare necesară după recoltare

• Se centrifughează pentru a îndepărta orice material celular și se alicotează într-un flacon steril din plastic.
• Se indică sursa specimenului și locația sursei pe etichetă.

Volum probă – 1 mL

Cauze de respingere a probei

• Specimen neînsoțit de datele de recoltare (sursă și numele)
• Specimen icteric, hemolizat și lipemic

Stabilitate probă – timp de 7 zile refrigerat

Metodă – enzimatică

Valori de referință

Concentrațiile de glucoză din lichidul de puncție pot fi scăzute datorită metabolismului celular crescut și trebuie interpretate în contextul concentrațiilor de glucoză din sânge,  împreună cu alte investigații paraclinice și clinice^8,9.

Concentrațiile glucozei lichidului pleural transudativ sunt similare concentrațiilor serice de glucoză, în timp ce exudatele au concentrații de glucoză mai mici decât glucoza serică. Nivelurile de glucoză sub 60 mg/dL sunt de obicei asociate cu un pH scăzut al fluidelor biologice^1,10.

Nivelurile de glucoză din lichidul amniotic sub 16 mg/dL sugerează infecția⁶.

Concentrațiile de glucoză în lichidul sinovial sunt similare concentrațiilor de glucoză din sânge în repaus alimentar sau aproximativ 50% din concentrația serică a glicemiei a jeun în condiții normale⁷.

Limite și interferențe

Rezultatele glucozei din lichidele de puncție nu sunt parametrii de diagnostic și acestea trebuie interpretate împreună cu alte investigații clinice și de laborator.

Probele cu celule prezente, fie datorită traumei în timpul prelevării, fie din cauza infecției (ex bacterii), care nu sunt centrifugate și separate de celule cât mai curând posibil după recoltare, pot avea concentrații de glucoză scăzute în mod fals, din cauza acțiunii metabolice continue a celulelor, in vitro.

În cazuri foarte rare, cum sunt gammapatie, în special IgM (de tip macroglobulinemia Waldenstrom), poate genera rezultate neconcordante.

 Bibliografie

1. Light RW (2002): Clinical practice. Pleural effusion. N Engl J Med. 20;346(25):1971-1977
2. Ben-Horin S, Shinfeld A, Kachel E, Chetrit A, Livneh A (2005): The composition of normal pericardial fluid and its implications for diagnosing pericardial effusions. Am J Med.;118(6):636-640
3. Wilson JA, Suguitan EA, Cassidy WA, Parker RH, Chan CH (1979): Characteristics of ascitic fluid in the alcoholic cirrhotic. Dig Dis Sci.;24(8):645-648
4. Runyon BA, Hoefs JC (1984): Ascitic fluid analysis in the differentiation of spontaneous bacterial peritonitis from gastrointestinal tract perforation into ascitic fluid. Hepatology.;4(3):447-450
5. Tita AT, Andrews WW (2010): Diagnosis and management of clinical chorioamnionitis. Clin Perinatol.;37:339-354
6. Gonzalez-Bosquet E, Cerqueira MJ, Dominguez C, Gasser I, Bermejo B, Cabero Ll (1999): Amniotic fluid glucose and cytokines values in the early diagnosis of amniotic infection in patients with preterm labor and intact membranes. J Matern Fetal Med.;8(4):155-158
7. Margaretten ME, Kohlwes J, Moore D (2007): Does this adult patient have septic arthritis? JAMA.;297:1478-1488
8. Knight JA, Kjeldsberg CR (2007): Cerebrospinal, synovial, and serous body fluids. In: McPherson RA, Pincus MR, eds. Henry’s Clinical Diagnosis and Management by Laboratory Methods. Elsevier,;448
9. Brunzel NA (1994): Pleural, pericardial, and peritoneal fluid analysis. In: Fundamentals of Urine and Body Fluid Analysis. WB Saunders Company.;406
10. Sahn SA (2012): Getting the most from pleural fluid analysis. Respirology.;17(2):270-277
11. Meyers DG, Meyers RE, Prendergast TW (1997): The usefulness of diagnostic tests on pericardial fluid. Chest.;111(5):1213-1221
12. Mayo Clinic. Mayo Medical Laboratories. Test Catalog. [on-line]: https://www.mayocliniclabs.com [Accesat la data de 29.06.2021]