HCG total-(HCG+beta)

Informaţii generale – HCG total-(HCG+beta)

Gonadotropina corionică umană (HCG), un hormon de natură glicoproteică produs în mod normal de placentă şi în mod aberant de unele tumori cu celule germinale, este alcătuit din două subunităţi diferite: α şi β. Subunitatea α, constituită din 92 aminoacizi, este identică cu cea a hormonilor LH, FSH şi TSH. Subunitatea β, ce conţine 145 aminoacizi, este specifică pentru HCG; deoarece testul are o sensibilitate înaltă pentru β-HCG nu există riscul unei reactivităţi încrucişate⁵.

Cu ajutorul acestui test se poate confirma prezenţa unei sarcini, la numai 6-10 zile de la implantarea ovulului fecundat². Rolul biologic al HCG constă în menţinerea corpului luteal în cursul sarcinii; influenţează de asemenea producţia de hormoni steroizi. Serul femeilor gravide conţine în principal HCG intact. Concentraţia serică şi urinară de HCG total creşte exponenţial în cursul sarcinii, dublându-se la aproximativ 40-48 ore, atingând un maximum în săptămânile 8-12. Producţia hormonului scade progresiv în săptămânile 10-20 de sarcină, la valori de 1/5-1/20 din concentraţia maximă, după care rămâne în platou până la termen¹.

Anumite tumori slab diferenţiate sau nediferenţiate se asociază cu producţie ectopică de HCG. Printre acestea se numară: mola hidatiformă, coriocarcinomul şi tumorile testiculare cu celule germinale. In aceste forme de neoplazii HCG este produs de obicei de celulele sincitiotrofoblastice².

Recomandări pentru determinarea HCG

1. Marker de sarcină: diagnostic precoce de sarcină, estimarea vârstei gestaţionale, depistarea sarcinilor ectopice (împreună cu ecografia transvaginală) şi a iminenţei de avort^2;5.
2. Marker tumoral: detectarea şi monitorizarea tumorilor HCG secretante de origine placentară, ovariană sau testiculară; în cazul tumorilor testiculare HCG se va determina împreună cu AFP⁵.

Pregătire pacient – à jeun (pe nemâncate) sau postprandial; pacientele vor menţiona obligatoriu data ultimei menstruaţii sau vârsta gestaţională determinată ecografic⁴.

Specimen recoltat – sânge venos⁴.

Recipient de recoltare – vacutainer fără anticoagulant, cu/fără gel separator⁴.

Prelucrare necesară după recoltare – se lasă sângele să coaguleze la temperatura camerei; se separă serul prin centrifugare; se lucrează imediat; dacă acest lucru nu este posibil, serul se păstrează la 2-8°C sau la -20°C⁴.

Volum probă – minim 1 mL ser⁴.

Cauze de respingere a probei – specimen intens hemolizat⁴.

Stabilitate probă – serul separat este stabil: 3 zile la 2-8°C; 1 an  la -20°C; nu decongelaţi/recongelaţi⁴.

Metodă – imunochimică cu detecţie prin electrochemiluminiscenţă (ECLIA)⁴.

Valori de referinţă  

In absenţa sarcinii:

Bărbaţi: < 2.6 mUI/mL .

Femei: – premenopauză    < 5.3 mUI/mL;

             – postmenopauză   < 8.3 mUI/mL.

In sarcină: valorile se interpretează în funcţie de vârsta gestaţională (săptămâni împlinite de sarcină de la data ultimei menstruaţii)

!Menţiune: valorile mediane se referă la o sarcină unică; în cazul sarcinilor multiple valorile sunt mult mai mari^4;5.

Limita de detecţie – 0.1 mUI/mL⁴.

Interpretarea rezultatelor

In iminenţa de avort valorile HCG scad progresiv de la o determinare la alta. După un chiuretaj complet timpul de înjumătăţire al concentraţiei serice de HCG este de 1 zi³.

In sarcina ectopică producţia de HCG nu urmează patern-ul dintr-o sarcină normală (dublarea valorilor se înregistrează mult mai lent, la >48 ore)⁴. Valorile anormale de HCG coroborate cu ecografia transvaginală pot detecta multe sarcini ectopice înainte de ruperea lor⁵.

Cu excepţia câtorva cazuri, toate tumorile trofoblastice sintetizează HCG. Obţinerea unor valori foarte crescute de HCG în trimestrul I de sarcină (>500000 mUI/mL), care nu prezintă tendinţa de regresie, sunt sugestive pentru mola hidatiformă. Prezenţa unui coriocarcinom poate fi suspectată în cazurile în care se obţin valori crescute pentru HCG, asociate cu un raport free beta-HCG/HCG total mai mare decât în sarcina normală sau în mola hidatiformă. Monitorizarea post-operatorie a HCG total este esenţială pentru stabilirea atitudinii terapeutice ulterioare şi reprezintă un important marker de prognostic.

După evacuarea unei mole hidatiforme nivelul HCG trebuie să atingă normalul în 12 săptămâni, timpul de înjumătăţire al concentraţiei serice fiind mai mare decât în condiţii fiziologice (aproximativ 4 zile). Persistenţa valorilor crescute sau observarea unei tendinţe de creştere a valorilor indică prezenţa unui ţesut proliferant sau care a suferit o transformare malignă. Modificările HCG pot precede cu săptămâni sau luni apariţia manifestărilor clinice.

Monitorizarea postoperatorie a HCG se face săptămânal până la normalizarea valorilor şi în următoarele 3 săptămâni, după care se efectuează lunar o perioadă de 6 luni. Monitorizarea periodică (efectuată în cazul unei remisiuni complete la 3-6 luni, o perioadă de 5 ani) este utilă pentru depistarea precoce a recurenţelor.

In cazul tumorilor testiculare cu celule germinale frecvenţa testării HCG (împreună cu AFP) este următoarea: de două ori înaintea orhiectomiei; de trei ori  în prima săptămână, după orhiectomie sau limfadenectomie retroperitoneală; săptămânal în cursul chimioterapiei şi iradierii până la normalizarea valorilor. După rezecţia chirurgicală completă a tumorii, nivelurile HCG scad cu un timp de înjumătăţire de 1-3 zile, aproape identic cu cel înregistrat în condiţii fiziologice.

După chimioterapie se poate produce o creştere tranzitorie a markerului datorită lizei tumorale. Persistenţa nivelurilor crescute de HCG şi/sau AFP, după intervenţia chirurgicală, indică faptul că tumora nu este limitată la testicul. După obţinerea unei remisiuni complete, monitorizarea markerilor serici se efectuează lunar în primul an şi la două luni în cursul celui de-al doilea şi al treilea an³.

Limite şi interferenţe

Concentraţiile HCG în sarcină au variaţie individuală foarte mare, comparativ cu nivelurile altor hormoni. De aceea stabilirea cu acurateţe a vârstei gestaţionale nu se poate face pe baza unei singure determinări HCG^1;2.

Valorile HCG, ca şi cele ale LH, cresc în perioada de menopauză, hipofiza fiind implicată în producţia acestui hormon.

La unele femei aflate în postmenopauză, cu insuficienţă renală ce necesită dializă, pot fi detectate niveluri de HCG care depăşesc de 10 ori valorile de referinţă, în absenţa unei tumori HCG secretante. Acestea se datorează scăderii eliminării renale de HCG, cu producerea fiziologică a acestui hormon în diverse ţesuturi (în concentraţii mici)³.

• Interferenţe analitice

Pot produce interferenţe cu unele componente ale kit-ului şi conduce la rezultate neconcludente următoarele:

Bibliografie