Analiza medicala Identificare microdeleții 22q11.2 (Sindrom DiGeorge) se efectuează conform următoarelor specificații/ condiții:
-
- Centrele de recoltare și laboratoarele din București și zonele limitrofe: recoltarea se efectuează de luni până joi, în timpul programului de recoltare;
- Centrele de recoltare și laboratoarele din țară: recoltarea se efectuează de luni până miercuri, în timpul programului de recoltare.
Informații generale – Identificare microdeleții 22q11.2 (Sindrom DiGeorge)
Este o afecțiune determinată de absența/deleția unui fragment mic de pe brațul lung al cromozomului 22.
În anul 1965, medicul endocrinolog american de origine italiană diGeorge a descris un pacient cu hipoparatiroidism și imunodeficiența celulară secundară hipoplaziei timice1.
În 1978, Shprintzen și colaboratorii au raportat un grup de copii cu despicătura palatină, defecte cardiace și nas proeminent (sindrom velo-cardio-facial). Ulterior s-a demonstrat că pacienții cu sindrom velo-cardio-facial și majoritatea celor cu modificările descrise de diGeorge prezintă o deleție pe brațul lung al cromozomului 22 (22q11.2). Astăzi este cunoscut faptul că cele 2 afecțiuni reprezintă manifestări diferite ale aceluiași defect genetic1,2.
Frecvența este de 1/4000 de indivizi, însă se pare că este o subestimare, fiind greu de diagnosticat din cauza manifestărilor clinice extrem de variabile1,2.
Clinic sindromul de deleție 22q11.2 are multe semne și simptome posibile, care pot afecta aproape orice parte a corpului. Trăsăturile clinice variază în limite largi, chiar printre indivizii afectați din aceeași familie3.
Semne și simptome frecvent întâlnite1,2,3
- Anomalii cardiace, prezente de la naștere (prezente în ~85% dintre cazuri); cele mai comune sunt reprezentate de defecte septale ventriculare (60%), anomalii de arc aortic, tetralogie Fallot, artera subclaviculară stângă aberantă;
- Anomalii craniofaciale: despicătura palatină asociată sau nu cu incompetența velofaringiană;
- Trăsături faciale distincte: nas proeminent, fisuri palpebrale înguste, filtru șters, microcefalie etc;
- Statură mică, cu debut postnatal (35-36% dintre cazuri);
- Dezvoltare normală sau probleme moderate (62%) sau severe (18%) de învățare;
- Tonus muscular scăzut, întârziere în achizițiile motorii.
Alte manifestări
- Pacienții cu deleție 22q11.2 prezintă infecții recurente din cauza anomaliilor sistemului imun;
- Alții dezvoltă patologie autoimună (de exemplu artrita reumatoidă sau boala Graves);
- Tulburări de alimentație;
- Pot avea un nivel scăzut al calciului în sânge sau un număr scăzut de trombocite;
- Tulburări de auz;
- Risc crescut de a dezvolta în perioada de adult tulburări psihice (schizofrenie, boala bipolară, depresie etc).
Din cauza faptului că semnele și simptomele del22q sunt extrem de variate, au fost descrise diferite entități pe baza asocierii unora dintre manifestări: diGeorge, velocardiofacial (Shprintzen), anomalie conotruncală cu dismorfism facial sau forma autozomal dominantă a sindromului Opitz G/BBB.5
Genetică
Pattern-ul de transmitere este autozomal dominant.
Indivizii afectați au o deleție interstițială pe brațul lung al cromozomului 22 (22q11.2), detectabilă prin testul de hibridizare fluorescentă în situ (FISH).
În regiunea deletată (fragmentul lipsă) au fost descrise cel puțin 30-40 de gene, printre care TBX1. Această genă codifică pentru un factor de transcripție T-box, care are un rol important în dezvoltarea embrionară precoce.
O altă genă prezentă în regiunea 22q11.2 este COMT, care determină problemele de comportament și tulburările psihice2,6,7.
Cele mai multe cazuri de sindrom de deleție 22q11.2 nu sunt moștenite, ci apar de novo, din cauza unor erori în gametogeneză.
În aproximativ 10% dintre cazuri, persoanele afectate moștenesc deleția de la unul dintre părinți; în astfel de cazuri pot fi afectați și alți membrii ai familiei3.
Specimen recoltat – sânge venos8.
Recipient – vacutainer ce conține heparină sodică ca anticoagulant8.
Cantitatea recoltată – 5 ml de sânge8.
Cauze de respingere – recoltarea pe alt tip de anticoagulant, probe mai vechi de 72 ore, probe coagulate8.
Metoda de lucru – tehnica clasică de bandare G și testare FISH pentru identificarea deleției 22q11.2-22q13.3 folosind sonde Cytocell8.
Test FISH pentru identificarea deleției 22q11.2-22q13.3
O regiune de 2Mb de pe 22q11.2 poartă numele de regiune critică pentru sindromul diGeorge și este deletată la aproximativ 90% dintre pacienți. În această regiune există un fragment de 480-575 Kb care conține câteva gene importante TUPLE1, TBX1, CTP și CLTD.
În regiunea 22q13.3 se află gena ProSAP2/SHANK3 care codifică pentru o proteină structurală exprimată în cerebel și la nivelul cortexului.
Kitul conține 2 sonde:
- Sonda pentru TBX1 (22q11.2) are 211 kba, este marcată cu roșu, acoperă întreaga genă și include markerul D22S1627
- Sonda pentru N85A3 (22q13.3) este marcată cu verde, acoperă capătul telomeric al genei SHANK3
Rezultate
În celulele normale vor apărea 2 semnale verzi și 2 semnale roșii.
O celulă cu deleție TBX1(22q11.2) va avea 1 semnal roșu și 2 semnale verzi.
O celulă cu deleție 22q subtelomerică va avea 2 semnale roșii și 1 semnal verde.
Bibliografie
- Smith’s Recognizable Patterns of Human Malformation, editia 7, 2013
- Genetics Home Reference
- Genetica Medicala, editia 2, 2011.
- Butts SC. The facial phenotype of the velo-cardio-facial syndrome. Int J Pediatr Otorhinolaryngol. Mar 2009;73(3):343-50.
- Nugent N, McGillivary A, Earley MJ. 22q11 chromosome abnormalities and the cleft service. J Plast Reconstr Aesthet Surg. Apr 2010;63(4):598-602.
- Cheng AT, Beckenham EJ. Congenital anterior glottic webs with subglottic stenosis: surgery using perichondrial keels. Int J Pediatr Otorhinolaryngol. Jul 2009;73(7):945-9.
- Tantibhaedhyangkul U, Davis CM, Noroski LM, Hanson IC, Shearer WT, Chinen J. Role of IL-7 in the regulation of T-cell homeostasis in partial DiGeorge syndrome. J Allergy Clin Immunol. Apr 2009;123(4):960-2.e2.
- Laborator Synevo. Referințe specifice tehnologiei de lucru utilizate 2015. Ref Type: Catalog
