Proteina C reactivă (CRP)

 Informaţii generale – Proteina C reactivă (CRP)

CRP este o proteină neglicozilată cu structura pentamerică care migrează electroforetic în apropierea zonei gamma. Este un reactant de fază acută care creşte rapid, dar nespecific, ca răspuns la leziuni tisulare şi inflamaţie, fiind un indicator mai sensibil şi mai prompt decât VSH⁴.

Rolul fiziologic al CRP este complex:

• printr-un mecanism dependent de calciu se leagă de reziduurile de fosforil-colina ale multor fosfolipide şi în special ale polizaharidului C pneumococic (de unde îi provine şi numele);
• se leagă de cromatină şi histone, având rol în clearance-ul detritusurilor celulare;
• este un factor major de opsonizare – se leagă de fagocite şi accelerează fagocitarea antigenelor şi microorganismelor;
• se leagă de fracţiunea C1q a complementului, determinând activarea complementului pe calea clasică;
• se leagă de lipoproteinele LDL şi deţine probabil un rol în îndepărtarea acestora de la nivelul plăcii aterosclerotice¹.

CRP este un “trigger” proinflamator în sine deoarece stimulează producţia monocitară de IL-1, IL-6 şi TNF-α. Deşi principala sursa de CRP este ficatul, date recente indică faptul că ţesutul arterial poate produce atât CRP cât şi proteine aparţinând sistemului complementului¹. Nivelul CRP poate înregistra creşteri foarte mari (de 100 ori sau chiar mai mult) după traumatisme severe, infecţii bacteriene, inflamaţii, intervenţii chirurgicale sau proliferări neoplazice².

Recomandări pentru determinarea CRP

• evaluarea gradului de activitate a afecţiunilor inflamatorii;
• util în diferenţierea bolii Crohn (CRP crescut) de colită ulceroasă (CRP scăzut) şi a poliartritei reumatoide (CRP crescut) de boală lupică necomplicată (CRP scăzut);
• detectarea precoce a complicaţiilor postoperatorii (infecţii oculte);
• detectarea rejetului grefelor;
• depistarea de infecţii intrauterine asociate cu ruptura prematură de membrane;
• evaluarea extinderii sau reinfarctizării după IMA;
• monitorizarea tratamentului antibiotic în infecţii bacteriene;
• monitorizarea terapiei antiinflamatorii în boli reumatice^2;4.

Pregătire pacient – à jeun (pe nemâncate)³.

Specimen recoltat – sânge venos³.

Recipient de recoltare – vacutainer fără anticoagulant cu/fără gel separator³.

Prelucrare necesar după recoltare – se separă serul prin centrifugare³.

Volum probă – minim 0.5 mL ser³.

Cauze  de respingere a probei – specimen intens lipemic sau intens hemolizat³.

Stabilitate probă – serul este stabil 3 zile la temperatura camerei; 8 zile la 4-8ºC; 6 luni la –20ºC³. 

Metodă – latex–imunoturbidimetrie³

Valori de referinţă – <0.5 mg/dL³.

Limita de detecţie – 0.0425 mg/dL (4.05 nmol/L)³.

Limite şi interferenţe

Creşterile CRP reprezintă un răspuns nespecific la inflamaţii şi infecţii⁴. Pentru estimarea riscului cardiac se recomandă folosirea unui alt tip de test – CRP ultrasensibil (“high sensitive-CRP”), care poate detecta niveluri mai mici de CRP^2;4.

Bibliografie