Raport proteine urinare/creatinina urinara

Determinarea raportului proteine urinare/creatinină urinară este recomandat pentru a exclude prezența proteinuriei semnificative ce poate să apară datorită unei afectări masive a unor organe (cord, rinichi) sau în boli maligne hematologice (limfoame, mielom multiplu); pentru evaluarea eficienței tratamentului.

Proteinuria (prezenta de proteine în urină) este recunoscută ca fiind un factor de risc independent pentru bolile cardiovasculare și renale și un predictor al deteriorării finale a organelor. S-a demonstrat ca acest raport este mult mai fiabil decât măsurarea singulară a diverselor proteine, ce au diverse profiluri ale excreției. Acesta nu este afectat deci, de diverse variații ale concentrației diverselor proteine, de-a lungul a 24 de ore. Raportul proteină: creatinină va exclude prezența unei proteinurii semnificative, prin evaluarea tuturor proteinelor urinare, din urina colectată pe parcursul a 24 de ore.

Informații generale: Raport proteine urinare/creatinina urinara

Raportul proteine urinare (aleatorii) versus creatinină este o metodă alternativă, rapidă și simplă de detectare și estimare cantitativă a proteinuriei¹.

Proteinele din urină sunt în mod normal combinații de proteine ​​derivate din plasmă² care au fost filtrate de glomeruli și care nu au fost reabsorbite în tubulii proximali, precum și de proteinele secretate de tubulii renali sau de alte glande anexe³. Creșterea cantității de proteine ​​în urină se poate datora:

• Proteinurie glomerulară: cauzată de defecte de permselectivitate a barierei de filtrare glomerulară față de proteinele plasmatice (de exemplu, glomerulonefrita sau sindromul nefrotic)⁴
• Proteinuria tubulară: produsă de reabsorbția tubulară incompletă a proteinelor (de exemplu, nefrită interstițială)⁵
• Proteinuria de revărsare: cauzată de concentrația plasmatică crescută a proteinelor (de exemplu, mielom multiplu, mioglobinurie)⁶

Raportul dintre proteinele urinare și creatinina urinară este un test rapid și fiabil care poate elimina necesitatea unei colectări zilnice de urină în cursul a 24 de ore^1,7. Cu toate acestea, în situații neclare, se recomandă în continuare evaluarea proteinuriei într-o colecție de urină de 24 de ore¹.

Raportul proteine-creatinină urinară poate fi util în practica medicală de zi cu zi pentru excluderea/confirmarea rapidă a proteinuriei, precum și pentru estimarea cantitativă a proteinuriei, în multe afecțiuni clinice asociate cu proteinurie¹, de exemplu în boli renale, transplant de rinichi, nefropatia din lupus, nefropatie hipertensivă, preeclampsie, nefropatie diabetică, mielom, precum și în cazul copiilor ce prezintă proteinurie^8-10.

Recomandări pentru determinarea raportului protein urinare/creatinină urinară^1-11

• Evaluarea bolilor renale
• Evaluarea pacienților transplantați
• Evaluarea pacienților cu nefropatie din lupus
• Evaluarea pacienților nefropatie hipertensivă
• Evaluarea pacientelor cu preeclampsie
• Evaluarea pacienților cu nefropatie diabetică

Pregătire pacient

Se colectează o probă de urină aleatorie¹¹.

Specimen recoltat – urină¹¹

Recipient de recoltare –recipient steril¹¹

Volum probă – 4 mL¹¹

Stabilitate probă – timp de 14 zile refrigerat¹¹

Metodă ¹¹

• Proteine urinare: turbidimetrie
• Creatinină urinară: colorimetrie
• Raport proteine: creatinină urinară: calcul raport al celor două valori

Valori de referință ¹¹

≥18 ani: < 0.18 mg/mg creatinină

Valoarea proteinuriei totale mai mare de 500 mg/24 de ore trebuie investigate – se recomandă detecția lanțurilor de tip kappa sau lambda.

Nivelurile de proteine ​​urinare pot crește la 300 mg/24 ore la persoanele sănătoase, după exerciții fizice intense.

Proteinuria de grad scăzut poate fi observată în procesele inflamatorii sau neoplazice care implică tractul urinar.

Într-o probă aleatorie de urină, un raport proteine: creatinină: osmolaritate poate fi utilizat pentru a aproxima rata de excreție la 24 de ore.

Un raport normal proteină-osmolaritate este < 0.42².

Limite și interferențe¹¹

• Proteinuria falsă se poate datora contaminării urinei cu sânge menstrual, secreții prostatice sau material seminal.
• Nou-născuții pot avea o excreție mai mare de proteine ​​în urină în primele 3 zile de viață, în mod fiziologic
• Prezența hemoglobinei crește concentrația de proteine.
• Poate fi necesară electroforeza proteinelor, cu imunofixare, pentru a caracteriza și interpreta proteinuria.

 Bibliografie

1. Kamińska, J., Dymicka-Piekarska, V., Tomaszewska, J., Matowicka-Karna, J., & Koper-Lenkiewicz, O. M. (2020). Diagnostic utility of protein to creatinine ratio (P/C ratio) in spot urine sample within routine clinical practice. Critical reviews in clinical laboratory sciences, 57(5), 345–364. https://doi.org/10.1080/10408363.2020.1723487
2. Brunzel N (2018): Chemical examination of urine. In: Fundamentals of Urine and Body Fluids. 4th ed.Saunders;:92-94
3. Wilson DM, Anderson RL (1993): Protein-osmolality ratio for the quantitative assessment of proteinuria from a random urinalysis sample. Am J Clin Pathol.;100(4):419-424
4. Mariat, C., Delanaye, P., Bastard, J. P., Résimont, G., Cavalier, E., Piéroni, L., & groupe de travail SFBC, SFNDT, SNP (2018). Urinary protein or albumin/creatinin ratio for reporting measurements results. Expression des résultats d’une protéinurie : le ratio protéines ou albumine sur créatinine urinaire. Annales de biologie clinique, 76(6), 643–650. https://doi.org/10.1684/abc.2018.1394
5. Morgenstern BZ, Butani L, Wollan P, et al (2003): Validity of protein-osmolality versus protein-creatinine ratios in the estimation of quantitative proteinuria from random samples of urine in children. Am J Kidney Dis.;41(4):760-766
6. Ashida, A., Shoji, T., Honda, S., Iio, R., Iga, C., Hayashi, T., Satomura, K., & Tsubakihara, Y. (2019). Benefits of incorporating urinary protein/creatinine ratio measurement in a school urine screening system: The experience of restructuring the school urinary screening system in Osaka Prefecture, Japan. Nephrology (Carlton, Vic.), 24(11), 1142–1147. https://doi.org/10.1111/nep.13558
7. Adelberg AM, Miller J, Doerzbacher M, Lambers DS (2001): Correlation of quantitative protein measurements in 8-, 12-, and 24-hour urine samples for diagnosis of preeclampsia. Am J Obstet Gynecol. ;185(4):804-807
8. Sultana, M. N., Majumder, B., Rahman, M. J., Moniruzzaman, A. M., Suja, A. M., Ali, M. E., Sarker, Z. H., Nabi, S. N., & Mostakim, M. A. (2018). Dipstick Method versus Spot Urinary Protein Creatinine Ratio for Evaluation of Massive Proteinuria in Childhood Nephrotic Syndrome. Mymensingh medical journal : MMJ, 27(2), 369–374.
9. Dube J, Girouard J, Leclerc P, et al (2005): Problems with the estimation of urine protein by automated assays. Clin Biochem.;(38):479-485
10. Kajiwara, N., Hayashi, K., Fujiwara, M., Nakayama, H., & Ozaki, Y. (2020). Identification of children with chronic kidney disease through school urinary screening using urinary protein/creatinine ratio measurement: an observational study. Clinical and experimental nephrology, 24(5), 450–457. https://doi.org/10.1007/s10157-020-01852-5
11. Lamb EJ, Jones GRD (2018): Kidney function tests. In: Rifai N, Horvath AR, Wittwer CT, eds. Tietz Textbook of Clinical Chemistry and Molecular Diagnostics. 6th ed. Elsevier;:479-517
12. Mayo Clinic. Mayo Medical Laboratories. Test Catalog. [on-line]: https://www.mayocliniclabs.com/test-catalog/Overview/614004 [Accesat la data de 23.06.2022]