Informaţii generale şi recomandări pentru determinarea proteinei S100
Proteinele S100 reglează procese intracelulare cum ar fi creşterea şi motilitatea celulară, ciclul celular, transcripţia şi diferenţierea. Fac parte din familia proteinelor care leagă Ca2+.
Recent proteinele S100 au dobândit semnificaţie datorită asocierii strânse cu anumite afecţiuni: cardiomiopatii, boli neurodegenerative şi cancer2. Determinarea în ser a proteinei S100 are două indicaţii majore:
• management-ul pacienţilor cu melanom malign;
• monitorizarea pacienţilor cu traumatisme cerebrale şi accidente vasculare cerebrale în corelaţie cu datele clinice şi imagistice.
Referitor la prima indicaţie, trebuie menţionat că acest marker nu trebuie utilizat în scop de screening sau diagnostic pentru melanomul malign. S100 se corelează cu volumul tumoral, astfel că la pacienţii cu melanom malign aflaţi în stadiile II, III şi IV nivelurile serice crescute indică progresia bolii.
In melanomul cutanat este un marker de boală metastatică, fiind util în identificarea pacienţilor cu metastaze la distanţă. De asemenea S100 are importanţă în monitorizarea răspunsului la tratamentul oncologic precum şi în detectarea precoce a recăderilor tumorale4.
Referitor la domeniul neurologic, S100 constituie un parametru util de monitorizare a pacienţilor cu AVC în ceea ce priveşte statusul neurovascular. Marker-ul se corelează semnificativ cu severitatea deficitului neurologic şi cu mărimea zonei de infarct cerebral. Valorile serice crescute la 48 ore după AVC se asociază cu un status funcţional precar la 3 luni după accident. In traumatismele cerebrale S100 se corelează cu severitatea leziunii. Marker-ul are o înaltă valoare predictiv negativă în sensul că depistarea unei valori normale la scurt timp după un traumatism cranio-cerebral exclude o leziune cerebrală severă1.
Pregătire pacient – à jeun (pe nemâncate) sau postprandial3.
Specimen recoltat – sânge venos3.
Recipient de recoltare – vacutainer fără anticoagulant, cu/fără gel separator3.
Prelucrare necesară după recoltare – se separă serul prin centrifugare; se lucrează serul proaspăt în maxim 8 ore; dacă acest lucru nu este posibil, serul se păstrează la 2-8°C, la -20°C sau la -70°C3.
Volum probă – minim 0.5 mL ser3.
Cauze de respingere a probei
• specimen hemolizat;
• specimen expus la temperatură ridicată;
• specimen contaminat bacterian3.
Stabilitate probă – serul este stabil 8 ore la temperatura camerei; 2 zile la 2-8°C; 3 luni la -20°C sau la -70°C3. Evitaţi decongelarea/recongelarea3.
Metoda – imunochimică cu detecţie prin electrochemilumiscenţă (ECLIA)3.
Valori de referinţă – <0.105 μg/L3.
Limita de detecţie – 0.005 μg/L3.
Limite şi interferenţe
S100 nu trebuie utilizat în screening-ul cancerului la pacienţi asimptomatici4.
• Interferenţe analitice
Pot produce interferenţe cu unele componente ale kit-ului şi conduce la rezultate neconcludente următoarele:
– tratamentul cu biotină în doze mari (>5 mg/zi); de aceea se recomandă ca recoltarea de sânge să se facă după minimum 8 ore de la ultima administrare;
– titrurile foarte crescute de anticorpi anti-streptavidină şi anti-ruteniu;
– anticorpii monoclonali proveniţi de la şoarece administraţi la unii pacienţi în scop diagnostic sau terapeutic3.
Bibliografie
1. Butterworth RJ, Abraha HD, Sherwood RA, Bath PMW (1996), Serum S-100 predicts outcome after acute stroke. In Cerebrovasc Dis 6(suppl 2): 50.
2. Heizmann CW, Fritz G, Schafer BW (2002), S100 proteins: structure, functions and pathology. In Front Biosci.2002 May 1;7: 1356-1368.
3. Laborator Synevo. Referinţele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog.
4. Susan M Swetter. Malignant Melanoma. eMedicine . 2005. Ref Type: Internet Communication.
