T4 (Tiroxina totală)

Informaţii generale – T4 (Tiroxina totala)

Tiroxina este principalul hormon secretat de glanda tiroidă; deţine un rol important în sistemul hipotalamo-hipofizar de reglare a tiroidei şi are influenţă asupra metabolismului general. T4 rezultă din cuplarea a două molecule de 3,5-diiodotirozina, este legat de tireoglobulină şi rămâne în celulele foliculilor tiroidieni, de unde este excretat sub acţiunea TSH.

Majoritatea tiroxinei (99%) circulă în sânge legată de proteine. Deoarece concentraţia proteinelor serice transportoare este supusă influenţelor exogene şi endogene (spre exemplu, creşte în sarcină şi după administrarea de contraceptive orale şi scade în sindromul nefrotic), statusul acestora trebuie luat în considerare atunci când se evaluează nivelul T4^1;3.

Recomandări pentru determinarea T4 – diagnosticul hiper- şi hipotiroidismului (primar sau secundar); monitorizarea tratamentului supresiv al TSH^3;5.

Pregătire pacient – à jeun (pe nemâncate); dacă pacientul se află în tratament cu medicamente hipolipemiante care conţin tiroxină, recoltarea de sânge pentru determinarea T4 se va face la 4-6 săptămâni după întreruperea acestuia³.

Specimen recoltat – sânge venos³.

Recipient de recoltare – vacutainer fără anticoagulant, cu/fără gel separator³.

Prelucrare necesară după recoltare – se separă serul prin centrifugare; se lucrează serul proaspăt; dacă acest lucru nu este posibil, serul se păstrează la 2-8°C sau la -20°C³.

Volum probă – minim 0.5 mL ser³.

Cauze de respingere a probei – specimen intens hemolizat³.

Stabilitate probă – 7 zile la 2-8°C; 1 lună la -20°C; nu decongelaţi/recongelaţi³.

Metodă – imunochimică cu detecţie prin electrochemiluminiscenţă (ECLIA)³.

Valori de referinţă – sunt în funcţie de vârstă³:

În sarcina nivelul T4 înregistrează creşteri de 40-60%, începând cu săptămânile 11-12, datorită creşterii TBG:

• trimestrul I: 94.4-191 nmol/L (7.33-14.8 µg/dL);
• trimestrul II: 102-208 nmol/L  (7.93-16.1 µg/dL);
• trimestrul III: 89.5-202 nmol/L  (6.95-15.7 µg/dL).

Factor de conversie:  nmol/L x 0.077688 = µg/dL; nmol/L x 0.77688 = µg/L; µg/dL  x 12.872 = nmol/L.

Limita de detecţie – 5.40 nmol/L (0.42 µg/dL)³. 

Valori de alertă clinică – nivel scăzut: <26 nmol/L (posibilitate de comă mixedematoasă); nivel crescut: >258 nmol/L (este posibilă apariţia “furtunii tiroidiene”)¹.

Limite şi interferenţe

În primele 2 luni de viaţă T4 prezintă valori mult mai mari decât la adulţii normali.

Valori crescute ale T4 pot fi întâlnite şi în hipertiroxinemia familială disalbuminemică – albuminele leagă T4 mai avid decât în mod normal, dar nu şi T3, determinând modificări de laborator similare celor din tireotoxicoză, dar pacienţii nu sunt tireotoxici din punct de vedere clinic.

Valori normale ale T4 pot fi întâlnite la pacienţii hipertiroidieni care prezintă tireotoxicoza T3 sau hipertiroidism artificial datorat T3 (administrare de Cytomel)^2;4. 

• Medicamente

Creşteri: amiodarona, amfetamine, estrogeni, heroină, levodopă, contraceptive orale, propanolol^4;5.

Scăderi: acid aminosalicilic, amiodarona, anticonvulsivante, asparaginaza, aspirină, corticosteroizi, furosemid în doze mari, litiu, penicilină, rezerpină, rifampicină, somatotropin, sulfonamide^4;5.

• Interferenţe analitice

Pot produce interferenţe cu unele componente ale kit-ului şi conduce la rezultate neconcludente următoarele:

Bibliografie