- Teste de hematologie
- Teste de biochimie
- Biochimie generală din sânge și urina
- Proteine specifice in ser si urina
- Teste biochimice din lichide de punctie
- Teste biochimice din materii fecale
- Teste biochimice pentru tulburari ereditare de metabolism
- Teste pentru nefrolitiaza
- Vitamine, oligoelemente, stres oxidativ
- Acizi grași
- Transferina carbohidrat deficitara (CDT) marker pentru alcoolism
- Markeri non-invazivi pentru afecţiunile hepatice
- Analiza chimică calculi
- Markeri endocrini
- Markeri tumorali
- Markeri virali
- Markeri cardiaci
- Markeri anemie
- Markeri ososi
- Markeri boli autoimune
- Anticorpi antispermatozoizi
- Autoanticorpi in afectiuni endocrine, cardiace, renale
- Autoanticorpi in afectiuni neurologice
- Autoanticorpi in afectiunile dermatologice
- Autoanticorpi in anemia pernicioasa
- Autoanticorpi in diabetul zaharat
- Markeri pentru afectiuni hepatice si gastrointestinale autoimune
- Markeri pentru afectiuni reumatismale si vasculite
- Markeri pentru monitorizarea evolutiei si tratamentului
- Markeri pentru sindromul antifosfolipidic
- Serologie boli infectioase
- Teste specializate de alergologie si imunologie
- Teste de biologie moleculara
- Teste de citogenetica
- Teste de microbiologie
- Toxicologie
- Citologie cervico-vaginala
- Histopatologie
- Consult genetic
- Genetica medicala
Test Coombs direct
Preț: 32.00 lei
Sinonime – test antiglobulinic direct.
Informaţii generale – test Coombs
Demonstrarea prezenţei de imunoglobuline sau a complementului pe suprafaţa hematiilor susţine diagnosticul de distrucţie eritrocitară mediată imun1.
Există două clase majore de anticorpi care reacţionează cu eritrocitele. Anticorpii compleţi sau salini aglutinează eritrocitele suspendate în soluţie salină; aceştia sunt de obicei de tip IgM (cel mai bun exemplu de aglutinare salină la temperatura camerei este cea utilizată în grupajul ABO). In vivo anticorpii IgM fixează complementul şi produc hemoliza imediată intravasculară. Anticorpii care nu reacţionează vizibil în mediu salin şi produc reacţii de aglutinare numai prin utilizarea de tehnici speciale sunt numiţi aglutinine incomplete şi sunt de obicei de tip IgG (cel mai bun exemplu sunt anticorpii anti-Rh, care, dacă sunt prezenţi în serul primitorului de sânge incompatibil, produc o reacţie hemolitică transfuzională întârziată, extravasculară)2.
Pentru a certifica faptul că hematiile unui pacient sunt învelite (sensibilizate) cu imunoglobuline, complement sau ambele, se adaugă la o suspensie de eritrocite provenite de la pacient antiser cu reactivitate faţă de moleculele de Ig şi/sau complement umane, care va determina aglutinarea acestora. Iniţial testarea se face cu antiseruri polispecifice, care conţin anti-IgG, anti-C3d şi ocazional şi activitate anti-lanţ uşor. Reactivii monospecifici diferenţiază în continuare între IgG, C3d, existând şi seruri monospecifice pentru C3b, C4b, C4d şi lanţul greu al IgG. Antiseruri specifice pentru IgM sau IgA sunt rar utilizate, deoarece IgM nu mai sunt găsite de obicei încă ataşate pe suprafaţa celulară, iar IgA sunt foarte rar întâlnite pe suprafaţa eritrocitelor1.
Utilizând sânge recoltat pe EDTA sau pe citrat activarea in vitro a complementului de către autoanticorpii la rece benigni este inhibată. Spălarea eritrocitelor îndepărtează globulinele solubile sau ataşate nespecific, ceea ce permite detecţia imunoglobulinelor şi factorilor complementului specific legate de eritrocite in vivo3.
Recomandări pentru efectuarea testului Coombs direct
- investigarea reacţiilor transfuzionale acute sau întârziate (demonstrarea fixării pe suprafaţa eritrocitelor de la donator a aloanticorpilor prezenţi în serul pacientului);
- suspiciune de hemoliză autoimună;
- boala hemolitică a nou-născutului;
- hemoliză imună indusă de medicamente;
- atunci când martorul auto efectuat în cadrul grupajului sanguin, screening-ului prezenţei de aloanticorpi şi testelor de compatibilitate este pozitiv3.
Pregătire pacient – nu este necesară o pregătire prealabilă4.
Specimen recoltat – sânge venos4.
Recipient de recoltare – vacutainer cu K3-EDTA4.
Cantitate recoltată – cât permite vacuumul4.
Cauze de respingere a probei – specimen coagulat4.
Stabilitate probă – testul se efectuează imediat, dacă acest lucru nu este posibil, proba se păstrează 48 ore la 2-8°C4.
Prelucrare necesară după recoltare – o parte din eritrocite se spală de trei-patru ori cu soluţie salină normală, urmată de prepararea unei suspensii eritrocitare în ser fiziologic steril 5%4;5.
Metode de determinare
În laboratoarele Synevo se utilizează următoarele metode:
- hemaglutinare pe lamă cu antiglobulină umană polispecifică
- aglutinare şi gel-filtrare pe carduri cu microtuburi ce conţin reactivi monospecifici anti-IgG şi anti-C3d.
- metoda de aderenţă în fază solidă (în Laboratorul Central Synevo), în godeuri căptuşite cu proteina A (component al peretelui celular Staphylococcus aureus cu afinitate mare faţă de porţiunea Fc a imunoglobulinelor). Plăcile de lucru (Solidscreen I ) conţin 12 stripuri test cu câte 8 godeuri fiecare. (1 godeu = 1 test). Într-o primă etapă, suspensia de hematii de testat (preparată automat cu o soluţie cu încărcătură ionică scăzută, ce accelerează reacţia antigen – anticorp) este pipetată în godeul de lucru. Probele sunt mixate, apoi centrifugate. Supernatantul este aspirat, urmând două etape de spălare –centrifugare, pentru îndepărtarea excesului de anticorpi. Serul polispecific anti – globulină umană adăugat ulterior, se va lega atât de anticorpii şi/sau complementul de pe suprafaţa hematiilor (daca aceştia sunt prezenţi) cu porţiunea Fab, cât şi de proteina A cu porţiunea Fc, inducând astfel faza solidă, de aderenţă. În etapa finală proba este iar centrifugată.
Menţiune: serul polispecific anti – globulină umană conţine un amestec de anticorpi policlonali anti – IgG şi anti – C3 ( iepure ) si anticorpi monoclonali murini, anti – C3d. Componentul anti – IgG prezintă reactivitate faţă de lanţul uşor al IgG, prin urmare, poate interacţiona şi cu hematiile acoperite cu anticorpi de tip IgA si IgM. Componentul anti – complement va reacţiona atât cu fracţiunea C3b, cât şi cu fracţiunea C3d4.
Valori de referinţă – negativ4.
Interpretarea rezultatelor
În cazul metodei de hemaglutinare pe lamă rezultatul se raportează negativ/pozitiv în funcţia de absenţa/prezenţa aglutinatelor eritrocitare.
Pentru metoda de aglutinare pe carduri o reacţie pozitivă se validează numai dacă microtubul de control este negativ. Reacţia pozitivă se apreciază in funcţie de dispersia aglutinatelor în microtub de la + la ++++, astfel : – rezultat pozitiv ( ++++) ; – rezultat slab pozitiv ( + pana la +++ ) ; – rezultat negativ ( – ). De asemenea, în cazul unui rezultat pozitiv se va raporta specificitatea anti-IgG şi/sau anti-C3d.
În cazul metodei de aderenţă, fiecare godeu al stripului de lucru este evaluat şi fotografiat automat de către analizor, rezultatele fiind interpretate astfel:
- Reacţie pozitivă (prezenţa anticorpilor şi/sau a complementului la suprafaţa celulelor) – hematii dispuse în strat uniform pe pereţii godeului (faza solidă); intensitatea este apreciată de la 1+ la 4+
- Reacţie negativă – buton compact de hematii sedimentate în mijlocul godeului
- Reacţie neconcludentă – reacţia +/- se va interpreta de către medic
Toate imaginile şi rezultatele obţinute sunt verificate şi validate de medic4.
Test Coombs direct pozitiv se asociază cu următoarele entităţi1;2;3;6:
Afecţiune |
Tipul Ac |
Specificitatea TCD |
Boala aglutininelor la rece primară (idiopatică) sau secundară (asociată cu macroglobulinemie Waldenström şi alte boli limfoproliferative, mononucleoza infecţioasă, infecţii cu Mycoplasma pneumoniae etc.) |
AutoAc tip IgM, de obicei monoclonali (rar IgG sau IgA), cu specificitate anti-I/i, rar Pr |
C3 (IgM disociază de pe eritrocite şi nu sunt detectabile) |
Hemoglobinuria paroxistica la rece acută/tranzitorie (asociată cu boli infecţioase) şi cronică, idiopatică sau asociată cu sifilisul tardiv sau congenital |
AutoAc tip IgG policlonali, cu specificitate anti-P (Ac Donath-Landsteiner) |
C3 (IgG disociază de pe eritrocite la cald) |
Anemia hemolitică imună cu autoanticorpi la cald idiopatică sau secundară (asociată cu boli autoimune, boli limfoproliferative, infecţii, tumori, sarcină, deficienţe imune congenitale sau dobândite) |
IgG1, mai rar IgG3, ocazional în asociere cu IgA sau IgM, de tip panaglutinine |
IgG şi/sau C3 |
Anemia hemolitică cu autoanticorpi la cald şi rece |
Ig M şi IgG |
IgG+C3 |
Anemia hemolitică imună indusă medicamentos (penicilina în doze mari, cefalosporine, quinidina, α-metildopa etc.) |
Ac tip IgG cu specificitate diferită în funcţie de tipul de medicament |
IgG sau C3, ocazional IgG+C3 |
Boala hemolitică a nou-născutului |
AloAc tip IgG, cu specificitate diferită în funcţie de tipul incompatibilităţii materno-fetale: anti-D, anti-c, anti-K1, anti-Fya etc. |
– |
Reacţii transfuzionale imediate |
AloAc IgM, mai rar IgG, de obicei anti-A sau anti-B, mai rar anti-Jka, anti-K, anti-Fya |
– |
Reacţii transfuzionale întârziate |
AloAc IgG anti-D etc. |
– |
Limite şi interferenţe1;3
- spălarea inadecvată a celulelor şi concentraţia mare de imunoglobuline în serul pacientului influenţează testul.
În cazul obţinerii unui rezultat pozitiv trebuie luate în considerare următoarele posibilităţi:
- profilaxie antepartum la mamă cu imunoglobuline anti-D;
- prezenţa de autoanticorpi la cald benigni, fără acţiune hemolitică;
- modificări ale membranei eritrocitare induse de medicamente (ex.: cefalosporine) cu adsorbţia nespecifică de proteine;
- adsorbţia nespecifică de globuline asociată cu hipergamaglobulinemia sau paraproteinemia;
- activarea in vitro a complementului de către autoanticorpi la rece benigni (ca de exemplu în sângele coagulat după răcire);
- poliaglutinare, dacă sunt expuse criptoantigene (T), iar reactivul este contaminat cu anti-T.
Bibliografie
Produsul a fost adăugat în coș
În plus, ai la dispoziție 30 de zile pentru a veni la recoltare.