Zona Zoster: o afecțiune infecto-contagioasă a vârstei a II-a

Ce este Zona Zoster?

Zona Zoster (herpes zoster) este o epidermo-neuroviroză acută produsă prin reactivarea infecției cu virusul varicelo-zosterian (Herpes virus varicellae), același virus care provoacă varicela la copii („vărsatul de vânt”). Această afecțiune infecto-contagioasă este frecvent întâlnită la adulți, 60% dintre cazuri fiind persoane din decada a patra și a cincea de vârstă¹. Zona Zoster apare de regulă la persoanele care au avut varicelă în copilărie, deoarece virusul varicelo-zosterian persistă latent în organism, la nivel de structuri nervoase, timp de zeci de ani, fără niciun simptom, dar se activează în condiţii de imunitate scăzută.

Zona Zoster, simptome și localizare

Boala debutează cu sindromul dureros pre-eruptiv; durerea poate fi discretă sau chiar șocogenă. Este însoțită de simptomatologie generală: febră, cefalee, curbatură (durere musculară însoțită de o stare de epuizare), urmată la interval de 3-4 zile de apariția exantemului polimorf sau pseudo-polimorf, format de vezicule localizate pe un dermatom (regiune sau suprafață a pielii care este inervată de către un singur nerv spinal medular).

Zonele în care poate apărea erupția sunt: toracică, abdominală, membre sau pe traiectul unei ramuri a nervului trigemen (zona oftalmică). Uneori, la persoanele cu un sistem imunitar slăbit, pot fi observate elemente eruptive de varicelă și pe restul corpului.

Leziunile tegumentare sunt formate din vezicule care, de obicei, dispar în 7 până la 10 zile iar pielea se vindecă complet în decurs de 2 până la 4 săptămâni. Durerea este descrisă ca o senzație intensă de arsură. La unii pacienți aceasta persistă luni sau chiar ani după dispariția erupției. Această durere de lungă durată se numește nevralgie post-herpetică (NPH) și este cea mai frecventă complicație a zonei zoster. Riscul de avea zona zoster și NPH crește odată cu vârsta.

Diagnostic și teste de laborator

Semnele și simptomele herpesului zoster sunt distincte și odată cu apariția erupției cutanate se poate pune un diagnostic clinic precis. În absența unei erupții cutanate, diagnosticul de Zona Zoster ar putea fi dificil. Herpesul zoster este uneori confundat cu herpes simplex și, ocazional, cu dermatita de contact, foliculita, scabia, mușcăturile de insecte, urticaria papulară, infecția candida, sau chiar cu anumite erupții medicamentoase. Totodată, Herpesul zoster poate fi diagnosticat cu greutate la copii, adulți mai tineri și la persoane cu sistem imunitar compromis, categorii care sunt mai susceptibile de a avea prezentări atipice.

Pentru aceste cazuri, testul PCR pentru determinarea virusului varicelo-zosterian (VZV) – ADN  este util în diagnosticul de certitudine al infecțiilor. Recoltarea pentru testarea PCR se poate efectua din mai multe produse biologice (sânge, leziune, LCR sau lichid amniotic).

• Izolarea VZV – ADN din leziune se efectuează pentru diagnosticul diferențial al leziunilor cutanate.
• Detectarea VZV – ADN din sânge este recomandată pentru diagnosticul precoce al infecțiilor VZV complicate, la pacienții cu imunodepresie severă (ex. post-transplant medular) în vederea instituirii tratamentului antiviral.
• Recoltarea din LCR și detectarea VZV – ADN se efectuează pentru diagnosticul sindroamelor SNC asociate cu VZV (meningită aseptică, encefalită, mielită transversă, vasculită SNC, cerebelită); testarea este adesea indicată pacienților cu sindroame neurologice fără erupție concomitentă.
• Recoltarea din lichid amniotic pentru detectarea VZV – ADN este recomandată pentru diagnosticul infecției fetale cu virus varicelo-zosterian.

Metodele serologice au o recomandare limitată în  herpes zoster și ar trebui utilizate numai atunci când nu sunt disponibile probe pentru testarea PCR. Diagnosticul serologic al infecțiilor cu virusul varicelo-zosterian are la bază depistarea anticorpilor IgG și IgM. Evaluarea serologică este indicată la pacienții cu manifestări atipice: pneumonie, infecții SNC, infecții survenite în sarcină sau la naștere.

Screening-ul serologic al persoanelor care lucrează în unitățile spitalicești este necesar pentru profilaxia infecțiilor nozocomiale. De asemenea, testele serologice sunt utile pentru evaluarea eficienței imunizării prin vaccinare. Detectarea anticorpilor VZV-IgG post-vaccinare confirmă eficiența imunizării.

Tratament Zona Zoster și profilaxie prin vaccinare

În cadrul tratamentului se urmărește izolarea bolnavului, calmarea durerilor (prin administrarea antialgicelor), uscarea exantemului (prin aplicarea unor pudre locale) și prevenirea infecțiilor (administrarea antibioticelor).

În scop profilactic, vaccinul recombinant zoster (RZV, Shingrix) este recomandat adulților cu vârsta peste 50 de ani, având rezultate bune în prevenirea cazurilor de Zona Zoster sau a nevralgiei postherpetice (NPH). Neprezentarea la medicul de familie încă de la debut, va duce la întârzierea diagnosticului și a aplicarii în timp util a terapiei, cu creștea riscul de agravare a leziunilor cutanate.

Referințe:

1. https://rjmp.com.ro/articles/2007.2/PM_Nr-2_2007_Art-14.pdf
2. https://www.mayoclinicproceedings.org/article/S0025-6196(11)61146-4/fulltext
3. https://www.healthline.com/health/shingles-pictures#healing
4. https://www.cdc.gov/shingles/index.html
5. https://www.webmd.com/skin-problems-and-treatments/shingles/ss/slideshow-shingles-pictures
6. https://www.cdc.gov/shingles/hcp/diagnosis-testing.html