Page 9 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 2
P. 9
GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE 9
AL LABORATOARELOR SYNEVO MARKERI ENDOCRINI
sau hepatice, adenoamelor sau carcinoamelor de celule insulare. Există şi situaţii în care hipoglicemia
poate fi provocată, deliberat (scop diagnostic sau terapeutic) sau accidental (supradozare insulină,
hipoalimentaţie).
Determinarea insulinei poate fi efectuată în asociere cu testul de toleranţă la glucoză sau cu glicemia
bazală (à jeun) 3;5;6 .
Recomandări pentru determinarea insulinei - evaluarea pacienţilor cu hipoglicemii à jeun .
5;6
Pregătire pacient - à jeun (pe nemâncate) - minim 7 ore . 4
Specimen recoltat - sânge venos . 4
Recipient de recoltare - vacutainer fără anticoagulant, cu/fără gel separator .
4
Prelucrare necesară după recoltare - se separă serul prin centrifugare; se lucrează serul proaspăt;
dacă acest lucru nu este posibil, serul se păstrează la 2-8°C sau la -20°C .
4
Volum probă - minim 0.5 mL ser .
4
Cauze de respingere a probei - specimen intens hemolizat . 4
Stabilitate probă - serul separat este stabil 7 zile la 2-8°C; 3 luni la -20°C; nu decongelaţi/
recongelaţi .
4
Metodă - imunochimică cu detecţie prin electrochemiluminiscenţă (ECLIA) .
4
Valori de referinţă - 2.6-24.9 µU/mL .
4
Factor de conversie: µU/mL= pmol/L x 0.146; pmol/L = µU/mL x 6.84.
Limita de detecţie - 0.20 μU/mL (1.39 pmol/L) .
4
Valori de alertă clinică - > 35 µU/mL .
1
Interpretarea rezultatelor
Hipoglicemia à jeun (< 45 mg/dL) în asociere cu niveluri crescute de insulină este sugestivă pentru
diagnosticul de insulinom. Pentru creşterea sensibilităţii testului în depistarea tumorilor pancreatice
secretante de insulină, glucoza şi insulina se pot doza după o pauză alimentară mai mare (maximum
72 ore - perioadă în care pacientul consumă doar lichide, fără calorii sau cafeină). Testul se efectuează
numai în condiţii de spitalizare şi este util pentru excluderea cazurilor de hipoglicemie reactivă .
5
Limite şi interferenţe
Determinarea insulinei nu prezintă utilitate clinică în diagnosticul diabetului zaharat.
În trimestrele II şi III de sarcină există o rezistenţă relativă la insulină, cu o creştere a nivelului insulinei
şi hipoglicemie progresivă .
5
La indivizii obezi nivelurile de insulină à jeun sunt mai mari decât la adulţii cu greutate normală.
Hipoglicemia provocată prin administrarea de insulină poate mima un insulinom. În astfel de situaţii
este utilă dozarea peptidului C. Peptidul C rezultă prin clivarea proinsulinei în celulele beta şi nu se
regăseşte în insulina farmaceutică. Prin urmare, în cazurile de hipoglicemie provocată se întâlnesc
niveluri crescute de insulină însoţite de niveluri scăzute de peptid C, în timp ce în insulinom se obţin
valori crescute atât pentru insulină cât şi pentru peptidul C .
5
• Medicamente
Creşteri: acetohexamidă, albuterol, aminoacizi, aspirină, beclometazonă, clorpropamidă, ciproheptadin
(la persoane care nu au diabet), contraceptive orale, danazol, glipizid, gliburid, gluconat de calciu (la
nou născuţi), hidroclorotiazidă, hormon de creştere, insulină, interferon alfa-2a, levodopa, lisinopril,
medroxiprogesteron, niacină (doze mari), prednisolon, secretină (i.v.), spironolactonă, streptozocin,
sucroză, terbutalină, tolazamidă, tolbutamidă, verapamil . 2
9